3,112 matches
-
identic: "Nu vreau să fiu întreținută!" Întrebuința propriul meu argument, și simțeam că dacă n-ar fi fost acela, ea nu ar fi avut nimic de spus. De altfel, aveam o putere așa de mare asupra ei, încît la prima rugăminte renunța și la el. Și nu vedeam atunci pe obrazul ei dezastrul resemnării, cum îl vedeam pentru motive mult mai mici, de pildă când trebuia să ne despărțim pentru o noapte. Cred că s-ar putea dovedi destul de lămurit acestea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
parfumată, ușor rece, și noi ne încălzeam unul de altul. După o vreme, el spuse ceva scurt, probabil, "e tîrziu", ceva în orice caz concludent, căci ea a avut tot atunci o mișcare bruscă din cap. Apoi un semn de rugăminte pe buze și pe ochi. Dar el, bărbatul, nu avea obiceiul să ezite fără rost, se sculă, și-l văzurăm lung, subțire, mereu îndoit de spate. Fata rămase pe bancă, sperând să mai întîrzie astfel despărțirea, îl ținea de mână
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cameră și prefăcîndu-mă că nu observ răceala ei; m-a lăsat să mă ostenesc jumătate de oră și, când i-am servit paharul cu ceai, a făcut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mulțumesc". Am pornit o rugăminte impetuoasă, în care puneam ultima mea speranță de a-i destinde indiferența și, în fața tânguirilor mele, a adăugat: "Dacă vrei tu", pe un ton lipsit de orice căldură, și acceptarea nu putea să-mi producă nici o mulțumire. A muiat în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care o prinde în brațe, o strânge din ce în ce mai mult, îi spune c-o iartă de tot trecutul pe care-l bănuiește. Ea rezistă ușor. Apoi se culcă încet, fără zgomot, în întuneric, scoțând lucrurile pe îndelete, iar el își repetă rugămintea, și într-o seară, în sfârșit, ea va plânge, iar el o va strânge mereu. Și cu o mișcare repede își va strecura mâna sub cămașa ei. Fără gest, ea va primi dorința lui, apoi se va deprinde... 11 octombrie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timp, prin astfel de mici ezitări, își ușura conștiința. - Și la biserică. Irina! (Adică cu lămâiță, cu flori și bomboane.) - Dacă ei au vrut! În fine, era răspunsul ce o cuprindea întreagă! Așa cred că era. Incapabilă să reziste unei rugăminți din partea altora. În voia tuturor, întocmai cutiei de bomboane cu floricele albe pe care o arunc în mare. Și apoi adăugă, ca și cum ar fi simțit că e nevoie de o reparație față de mine. - Dar a fost foarte simplu totul! În
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mereu, oricât aș corija-o, m-aș ruga sau aș ironiza. Când îmi scria, punea preocupări prea esențiale ca să-și mai aducă aminte în clipa aceea învățătura mea sau poate totul pornea din instinctul ei de a se împotrivi oricărei rugăminți. Tot ca un bărbat, pentru a citi o carte serioasă, renunță la lume, vreme îndelungată, la toaletă, și nu e în stare să clevetească, nu din bunătate, ci pentru că vecinul nu o interesează decât atunci când poate scoate explicații pentru suferințele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
l-am ascultat cu o puternică vibrație și brodând pe aceeași idee: "Ce stupizi sunt aceia care fac din Bach un abstract! Aici sunt cataclismele cele mai personale, țipetele interioare n-au nici o discreție." - Iarăși n-ai ținut seama de rugămintea mea! - Nu țiu seama când rugămintea nu e decât expresia celui maiferoce egoism! - Crezusem că ne-am înțeles! - Numai ca să închei discuția...- Și cui i l-ai dat? - L-am trimis prin Charles, Arabellei. - Tocmai la Balcic! - N-avea grijă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vibrație și brodând pe aceeași idee: "Ce stupizi sunt aceia care fac din Bach un abstract! Aici sunt cataclismele cele mai personale, țipetele interioare n-au nici o discreție." - Iarăși n-ai ținut seama de rugămintea mea! - Nu țiu seama când rugămintea nu e decât expresia celui maiferoce egoism! - Crezusem că ne-am înțeles! - Numai ca să închei discuția...- Și cui i l-ai dat? - L-am trimis prin Charles, Arabellei. - Tocmai la Balcic! - N-avea grijă, am rugat să bage de seamă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cei care aupatima de a strânge cărți, chiar dacă nu le citesc decât o dată. - De altfel, meschin este tot scandalul care mi-l faci acum! - În definitiv, îmi este egal cum taxezi pretenția mea, dar dacă nu vrei să-mi asculți rugămintea, atunci să știi un lucru mai simplu: sunt discurile mele, strânse cu multe sacrificii, și nu permit nimănui să puie mâna pe ele fără voia mea. - Ești inconștient, nu-ți dai seama ce spui. Astfel de ofense nuse uită. - Eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un fel așteptării sale, atunci am putea spune că el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un fel așteptării sale, atunci am putea spune că el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o ștergem!", se întunecă unul dintre marinari. Femeia mai are timp să-i strige, de la fereastră, în timp ce comandantul era urcat de marinari în "camioneta fantomă": "Adio!" Carlos de Maia este ucis de Dinte de Aur și oamenii lui, cu toate rugămințile șoferului și cu toate că fostul șef revoluționar încercase să se ascundă într-o cabină telefonică. Al treilea pe listă era amiralul Machado dos Santos, omul care continua să se laude că întemeiase Republica. Machado dos Santos acceptă să se urce în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu trimiți povestea la nimeni, să n-o citească nimeni. Mă uit la el. - Vreau să rămână secretă, s-o știm numai noi doi. Da. *** Mai trec cinci minute și i-o citesc toată, inclusiv partea de mai înainte, cu rugămintea lui... A ieșit foarte interesantă - zice tati. Dragoș-Sebastian: - E puțin educativă, măcar? Da, e educativă - spune tati. Ești inteligent, mami, îi spune și mami, entuziasmată - vino să te pup!... - Iu-huu!, sunt inteligent! Merit o recompensă!... Apoi, văzând că eu tot
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
prin vijelie. Părul său lung, muiat deja de la ploaie, i se lipise de cap, iar tunica leoarcă i se strânsese pe trup, lăsând să se vadă forma lungă, perfectă a picioarelor și sânii cruzi încă, ridicați și ascuțiți. Surd la rugămințile sale, imediat ce termină, Balamber apucă sabia și se îndreptă din nou către tânărul Waltan. Era o treabă - își zicea el - pe care trebuia să o facă și o va face, și încă fără întârziere. De altfel, nu era vorba decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce a zămislit Și rostește-n taină: Bine ai venit! RUGĂMINTEA 15 AUGUST Maic-a lui Isus e zi de sărbătoare, Este și ziua mea, frumoas-aniversare, Cu duh ocrotitor adu- ți de vrei aminte Și dragoste din cer te rog astăzi trimite. De ziua mea nu cer cadouri mari și multe Calculatoare
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cunoștințe în Roman, eu nemaifiind de doi ani romașcan s-apoi, pe-atunci, fiind un băiat, trebuia să fiu, desigur, un necunoscut pentru toți. Apoi, cred că i-am scris aprins și poetic cât o iubesc și, pe urmă, o rugăminte sfioasă să-mi răspundă. Această rugăminte era făcută numai prin atîta: sub numele meu, puneam adresa, strada și numărul. Aceasta trebuia să-i dea a înțelege că aștept răspuns. Și, ca să fiu și mai puțin pretențios, numele meu cu adresa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doi ani romașcan s-apoi, pe-atunci, fiind un băiat, trebuia să fiu, desigur, un necunoscut pentru toți. Apoi, cred că i-am scris aprins și poetic cât o iubesc și, pe urmă, o rugăminte sfioasă să-mi răspundă. Această rugăminte era făcută numai prin atîta: sub numele meu, puneam adresa, strada și numărul. Aceasta trebuia să-i dea a înțelege că aștept răspuns. Și, ca să fiu și mai puțin pretențios, numele meu cu adresa erau tipărite în locul unde se unesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pun la fiert și ceaiul, spuse gazda, punând platoul pe o măsuță joasă ce se afla-n cerdac. - Mulțumesc. - Poftiți, vă rog, am pus și eu ce am găsit mai bun, adăugă Mașa, văzând că musafirul Începe să cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că venea să-și ia rămas bun, mulțumindu-i pentru găzduire, s-o strângă la pieptul lui sărutând-o părintește pe frunte și, bineînțeles, să-i lase la plecare un suvenir. - Nu cumva ați uitat ceva? - Aș avea o mică rugăminte, spuse oaspetele, apropiindu-se de ea. - Cu mare plăcere, răspunse Mașa, cu ce pot să vă ajut? - Știi, există niște formalități pe care trebuie să le le Îndeplinesc... După cum ți-am spus, lumea noastră e sufocată de birocrație. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se va termina și de felul cum va reacționa păgubitul În caz de va pierde din nou. Avea pică pe el, rostind În gând toate rugăciunile cunoscute ca acesta să piardă. Dar, Dumnezeu fiind ocupat, a evitat să-i asculte rugămintea și, În ciuda Înverșunării În care adversarul Își derula ultima șansă, Gică picior de lemn - pierdu totul...!! Cu mare atenție Doctorul, se retrase puțin mai lateral din raza de acțiune a celor doi apași, Înghesui banknotele de-a valma prin toate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Fiind informat de necazurile Întâmpinate la Policlinică, șoferul după o clipă de gândire le spuse să meargă la Direcția Sanitară a orașului unde trebue depusă reclamația. Tony Pavone fu nevoit să repete necazul prin care trece la ora actuală, cu rugămintea să se efectueze o analiză a peștelui respectiv pe care-l arătă unei femei În halat alb. Ascultând toată povestea, presupusa laborantă se uită mai cu atenție la cele două bucăți de pește, Încercînd să de-a o explicație după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
portarul le arătă și le explică cum trebue să ajungă la secția unde se efectuează analizele. Aici, după multe ciocănituri În masiva ușă de stejar, apăru o laborantă careia Tony Pavone repetă „ a treia oară”, calvarul prin care trecuse, cu rugămintea sa execute analiza respectivă, iar În ce privește costul, va plăti apsolut tot. Laboranta privi câteva momente cele două bucăți de pește, rugându-i să aștepte puțin. „Trebue să Întreb șeful...”, justifică ea refuzul. Reveni aproximativ după o jumătate de oră, afișând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comandantul Îi primi În audiență - unde Tony Pavone pentru a „Cincea oară”, explică detailat toată tragedia care-l lovise. Ascultând cu atenție, Șeful Poliției Îl rugă să redacteze o reclamație În scris după care le Înmână ordinul către Morgă cu rugămintea de-a satisface dorința bolnavului, urându-le succes...!! De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu răbdare să citească conținutul scrisorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din compasiune, din dorința de a o ajuta ori din lipsă de altă ocupație, nu renunțase definitiv la favorurile ei. Aproximativ, cu șase-șapte zile În urmă, unul din șefii de echipă din sub’ordinea lui, venise la el cu o rugăminte. „Domn’inginer, vă rog să nu mă refuzați. O nepoată a soției mele doresc s’o aduc pe șantier. Sărmana, cu un an de zile În urmă i-a murit tatăl, iar după două luni de zile dela această tragedie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Alaltăieri...?” „Nu toate zilele pot fi la fel...!” Polipeanu care plesnea de sătul, având chef de băutură și Lakner care cu toate insistențele sale nu opținuse nimic dela fată, Încercară să-l politizeze să renunțe la plecare. Dar, cu toată rugămintea lor, Tony Pavone fu categoric. „Prieteni, doresc să nu fiu Înțeles greșit...Plăcerea a fost de partea mea, Însă, sunt așteptat. Promit, data viitoare vom recupera și diferența de astăzi...!” Tony Pavone plăti consumația, rugându-l pe patron să mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]