2,974 matches
-
fure mobila și mașinile păstrate pe stadion. Iar cît privește Învățarea zborului, un pilot kamikaze ar putea să nu fie instructorul ideal... Un zumzet familiar străbătu cerul de august; era o amenințare de motoare. Jim se ridică, aproape Înecîndu-se cu sîmburele fructului. Drept În față, la vreo trei sute de metri deasupra orezăriilor goale, era un bombardier american. Un avion Superfortress cu patru motoare zbura mai Încet decît orice avion american pe care Îl văzuse Jim pe tot parcursul războiului. Oare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mort. Zăcea pe banca de ciment, care era unica mobilă a celulei, cu umerii prinși de rămășițele unui scaun de lemn. Capul lui fusese lovit cu ciomagul, Încît semăna cu un pepene sfărîmat, plin cu sute de muște, ca niște sîmburi negri. Jim se uită printre gratii la soldat, șocat că unul dintre japonezii care Îl păziseră atîția ani fusese Închis și bătut pînă la moarte Într-una dintre propriile sale celule. Jim acceptase moartea soldatului Kimura În anonimatul orezăriei inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bunuri de consum provenite din import - cafea, măsline, piper și arahide - ca urmare a sporirii substanțiale În ultima vreme a prețurilor acestor produse pe piața mondială. Ce jale! Prietenul tău Buliul din Gotoka mănâncă la micul dejun numai măsline (sparge sâmburii Între măsele), arahide și câteva polonice de piper ca să prindă puteri. Face sumo cu un aparat de filmat de vreo douăzeci de kilograme aproape toată ziua. E actor Într-un film, reporter al miliției, care anchetează o crimă undeva, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tine acolo, te nenoroceai! Dacă te duceam?” 21 mai Constantin și Elena. Noaptea alergi până la epuizare pe străzile din jur. Argentina, Paris, Londra. Orașul ăsta te strânge de gât. 5 iunie Dimineața În hotel. Mănânci un pepene. Te Îneacă un sâmbure. Te gândești la Kaltenbruner spânzurat la Nürenberg În sala de gimnastică. Și Râmnicu-Vâlcea este sufocat de praf și de betoane. 20 august Cantina combinatului de la Govora. Mănânci lihnit o ciorbă. „Intrusul” de Marin Preda. Alb-negru și color. Amza Îți Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de urât lui Ronnie. Mama ei gătea curry englezesc, care era mai mult decât delicios chiar dacă nu era chiar autentic indian. Avea drept ingrediente pui prăjit cu ceapă În tigaie, amestecat cu pudră de curry, mango fierbinte pasat, stafide fără sâmburi, mere și banane. Când Ruby era mică și mama ei nu prea avea bani pentru gospodărie, făcea mereu curry. Lui Ruby Îi lăsa gura apă și-n ziua de azi. Ah, vezi că ți-am adus sutienele pentru alăptat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
papucii. Prietenii noștri ne făceau să râdem, cu cât erau mai tragici, cu atât ne făceau mai mult să râdem. Vorbeam foarte urât despre ei, dar cu mult drag, și asta era suficient să fim iertați. Elsa prindea cu ușurință sâmburele oricărei legături, dădea la o parte coaja și se afunda în fragilitatea miezului. Făcuse autopsia tuturor căsniciilor care ne înconjurau. Grație ei, știam că prietenii noștri erau cu toții nefericiți. Acum păreau foarte mulțumiți. Mâncau, beau, se uitau după femeile altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trebuie să se fi gândit la ceva ciudat. Când mâna mea a încetat să o mai strângă pe a ei, deschisese degetele și banii căzuseră pe jos. Acum îmi întindea mâna aceea goală: Dă-mi-i; și i-am dat sâmburii. — Să-ți fac niște spaghete? — Cum? am murmurat, uimit de o asemenea propunere. — Cu sos sau cum vrei tu. Nu-mi înțelesese întrebarea. Mă privea cu o expresie nouă, pe neașteptate vie, ochii-i vibrau în orbite ca niște capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
hohote de râs; anecdota era legată de tata, care descoperise într-unul dintre coșurile cu prospecte sosite de curând un fruct necunoscut. Arăta ca o pară, dar avea o coajă tare, de culoare oliv, iar în interiorul ei se afla un sâmbure alunecos. Trebuie să scoți cu lingura carnea verde-gălbuie a fructului, spuse tata, uitase cum se numea, dar era vorba de o delicatesă servită mai nou ca aperitiv. Mama împărți fructul și-i puse fiecăruia un sfert pe farfuria serviciului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
conacului. Era un om de peste optzeci de ani, înalt și drept ca stejarul, cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
omul în jachet, înainte de plecare, apăsându-mi ca un parlagiu, degetul pe bubă. ...Să nu-ți faci iluzia că din drojdia unui borș, ai putea să scrii o carte întreagă. Ești un simplu parchetar de litere. Scoți din alfabet câțiva sâmburi de roșcovă și joci țintar cu ei, până ce construiești adevăratul adăpost al unui gând oribil. Când te joci cu toate literele, observi că sâmburii sunt douăzeci și trei de picături de sânge, ce le lingi de pe o coală de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putea să scrii o carte întreagă. Ești un simplu parchetar de litere. Scoți din alfabet câțiva sâmburi de roșcovă și joci țintar cu ei, până ce construiești adevăratul adăpost al unui gând oribil. Când te joci cu toate literele, observi că sâmburii sunt douăzeci și trei de picături de sânge, ce le lingi de pe o coală de hârtie pe care rămâne totuși, tocmai ceea ce ai fi dorit să dispară, ceea ce ai fi voit să ascunzi. Nu oricând se poate suporta scurgerea borșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căci subiectul Îi capta imaginația. Reuși să evoce curiozitatea biografică obsesivă a protagonistului american pentru că, ocazional, o trăise el Însuși, cu privire la Byron, la George Sand sau la alți scriitori. Dar, cu cât avansa povestea, cu atât devenea mai conștient de sâmburele pervers al acestei dorințe de a dezvălui tainele scriitorilor dispăruți, de a intra În posesia gândurilor și faptelor lor secrete și de a le face publice, pentru Întreaga lume. Gândul la propriile hârtii, răsfoite de străini după moartea lui, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul singur și fără ordin de marș ar fi devenit candidat la moarte, bun pentru ștreang. Știu că sună greu de crezut și că miroase prea tare a minciună gogonată. Totuși, în favoarea sâmburelui de adevăr al acestei povești despre supraviețuire vorbește faptul că, decenii mai târziu, ori de câte ori fiii și fiicele, încercau să-l convingă pe tată să învețe, pe un drum de pădure și fără spectatori, mersul pe bicicletă, atât de ușor încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
piatră cu impulsuri asasine, își căutase refugiul și în care era captivă acum, fiindcă dăduse ascultare șoaptelor unei mame la fel de rele ca personajele din povești. Voiam să mă joc de-a prințul salvator? Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță? De îndată ce filmul începe să curgă înapoi, iar acum se oprește, mă văd pe înserat - sau era noapte? - în fața porții încuiate a grădinii, atârnând ruginită și strâmbă în balamale. Fier forjat cu brizbrizuri, de care trag și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lămâii, până la Neapole, ea, căreia îi plăcea să-și alinte fiul răsfățat și promițător cu numele unui erou de teatru - fiu care avea să constate, la urmă, că ceapa vieții lui, după ce fusese decojită foaie după foaie, nu conținea nici un sâmbure care să întemeieze un sens - ea care, după toate lăudăroasele mele făgăduieli, a rămas, la fel ca mama lui Peer Gynt, cu buzele umflate, ea care, toată viața ei, a tânjit după frumos și a știut ce anume putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui tropical papayo, Înalt de aproape 8 m. Are miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc un latex utilizat la fabricarea gumei de mestecat. Paraná. RÎu sud-american care străbate Brazilia, Paraguayul și Argentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care viața nu-i schimbă și chiar și bătrînii care au pierdut tot și au uitat-o. Respirația lor vrea să atingă o chestie pe care noi n-o bănuim. Da, da, un scop plin de mister. Iar dacă sîmburele acestui își gîtuie esența, chiar fericitul poate muri bălăngănind un ștreang.“ Poate că e așa cum spune el. Dar chiar și gîndul joacă pe muchiile sale atunci cînd soarta ne refuză. Și spunem că n-avem motive să trăim căci, așa cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din viața omului nu-i face un sens cînd acesta gîndește asupra ei. Iar cînd încearcă s-o schimbe, să-și construiască destinul prin absurdul pe care l-a întrezărit, se transformă în titan. Mușcînd din veșnicie a pierdut însuși sîmburele rațiunii. Atunci a declanșat ura. Și gînditorul și animalul se vor grăbi să-l ucidă și să-i ascundă trupul. Pentru că tot ce le e superior le face spaimă, îi amenință, le devorează rostul fără de rost. Înseamnă că titanul e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rău, să mă scuipe... ca un fel de iertare. Chipurile greșiților mei reapar din întuneric. „-Ai fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să arate
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de Antoaneta Darie, de unde citez: „Ochii rătăciți pe care Pablo Îi purta pe atunci s-au mutat pe chipul său, Încețoșîndu-i migdalele reci, amare”. Frumusețea acestei fraze unice te absolvă de orice comentariu despre migdale. Apropo de acest fruct cu sîmbure comestibil, Love-sexy-magazin ne anunță că țelina rămîne o speranță și „Casanova Își stimula apetitul sexual cu stridii, spaniolii cu momițe de taur, iar Ludovic al XIV-lea cu același tip de specialități, dar de berbec”. Reiese că și-l stimula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rost ar fi avut să asculte până la capăt câte i se relatau, la a doua sau la a treia mână, vorbe cu singuranță deformate, din răutate sau invidie, dar care, oricum vor fi fost, aveau, fără doar și poate, un sâmbure de adevăr? Nici măcar nu-i ajutaseră la ceva, pentru că tot a fost mazilit și trimis la un cimitir al elefanților. Pentru doamna Marga Pop a existat din nou o prăbușire despre care un singur om a aflat; nu la clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a adus din țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea Păun, avusese burduhanul umflat, ca de ducă-se pe pustii, fiind bolnavă de dropică. Scoteau doctorii din ea, câte un lighean de zeamă roșie, în două cu cheaguri negre, ca sâmburii de pepene. Petrea Păun vindea câte o haraba uriașă, vârfuită cu ovale și verzi căpățâni de pepeni, îndesându-și bancnotele în chimir, până a le da doctorilor, care scoteau, iarăși, cu o siringă lungă, lichide roșii, din pântecele Iustinianei. Păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Rezervele de stat, o țigară de tutun! Că, după ce o fumez, ți-o-i da-o înapoi... Nicanor Galan nu-și mai aminti de țigara oferită lui Iuga, nici de bejenirea în lume a lui Petrea Păun și nici de sâmburii de pepene verde. Vânturi tari răvășeau crângurile din jurul Baisei și în Goldana, cu apropierea Crăciunului, zilele se făceau tot mai scurte iar umbrele arborilor bătrâni se lăbărțau, subțiindu-se ca un contur de filigran. Caravana cinematografică săptămânală, jurnalele, radioul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]