1,892 matches
-
opac. Întrebă cum adică „noroc“, iar traumatologul îi explică: Are noroc că trăiește. Pompierii tăiaseră cabina cu o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit de parbriz ca într-un sicriu, degerând și sângerând până ar fi murit, chiar lângă drumul de țară, dacă n-ar fi fost un telefon anonim dat de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de crengile de alun, nu știe dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și nu apucă să răsufle că a doua cană este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îmi doream să mă duc să aduc chips-urile alea. Ce ai fi vrut să-ți spun? am întrebat-o neputincioasă. Și oricum, m-ai fi crezut? Lisa păli dintr-odată. — Nu mă simt prea bine. Se uită în jos. —Sângerez, ne anunță ea sec. Ambulanța a dus-o la spitalul St George’s. Pe Kieran l-au lăsat să meargă cu ea, dar eu și Mark a trebuit să luăm un taxi. Phil a hotărât să rămână acasă. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se simțea bine. Mulțumesc, Gary. Asta e bine. E totul în regulă cu tine? mă întrebă el pe un ton ciudat. —De ce? Mark se uită în jos la petele de sânge de pe covorul din sufragerie. — Mă întrebam doar cine a sângerat în apartamentul nostru? Nu puteam s-o fac. Nu puteam să-i explic. Epuizarea se întinsese de la trup la minte și apoi la gură. Creierul meu nu mai putea produce minciuni, iar buzele nu mai puteau articula cuvinte. Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nat, corpurile noastre aliniindu-se ca două lingurițe, picioarele lui întinse de-o parte și de alta a mea. Nici unul nu vorbea prea mult. Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele arătau de parcă le dădusem prin răzătoare și nici mâinile nu-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în timp ce eu o țineam de cap, și am mutat-o pe canapeaua veche din prima cameră. Mama a gemut și a continuat să-și miște capul în stânga și-n dreapta. — Uită-te la ea în gură, tanti Mae, de-acolo sângerează. O țineam pe tanti Mae de braț pentru că era gata să urce înapoi. Nu, David, nu. Nu știu ce să fac. Mi-e frică. Ar putea fi pe moarte. — Hai, tanti Mae, uită-te. De acolo vine sângele. Probabil arătam foarte nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu pleacă. Arăta cu degetul spre obraz dar eu nu am înțeles ce vrea, așa că am plecat de la vitrină și am trecut pe lângă oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
SĂ TE FACĂ FĂRÂME! DU-TE LA HOWARD, EL TE VA PREZENTA LA HILLEL! NU TE ARUNCA IMEDIAT LA O BLONDINĂ, TE RUGĂM! PENTRU CĂ O SĂ PROFITE DE TOT CE-I MAI BUN ÎN TINE ȘI PE URMĂ O SĂ TE ABANDONEZE SÂNGERÂND ÎN DRUM! UN COPILAȘ STRĂLUCIT, NEVINOVAT CA TINE, O SĂ TE MĂNÂNCE DE VIU! Ea să mă mănânce pe mine de viu? Ei, dar știm să ne revanșăm și noi, copilașii străluciți, roadele. Știi, desigur, bancul ăla cu Milty, soldatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în armată? — Da. M-am prăbușit în fotoliu. — Mamă, da’ grozav le mai antrenează ăștia pe fete. Știi, ceva nu-i deloc în regulă cu tine, mi-a zis ea fără pic de compasiune în glas. Păi, de pildă, îmi sângerează limba...! — Ești cel mai nefericit om pe care l-am cunoscut vreodată. Ești ca un bebeluș. Nu! Nici chiar așa! Însă ea nu se arătă dispusă să asculte nici o explicație și se apucă să-mi predice pe tema cusururilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu glas calm începe să dea ordine, organizând activitatea. Febrili, se pun pe săpat, curățat, îndepărtat cărămizi și bucăți fierbinți de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
programul, iar saltul lor încremeni în gol. — Ce s-a întâmplat? întrebă speriată Margareta. — Ne-am lovit de ceva. Ești bine? Îți curge sânge. — Mă doare, dar nu-i mare lucru, o să-mi treacă. — Margareta, te-ai tăiat la mână... Sângerezi... Samuel simți pentru prima oară o părere de rău pentru restricționarea accesului la fișierele ei. Ar fi putut-o vindeca pe loc, dar acum trebuia să lase rana să se închidă singură. — E o zgârietură, o nimica toată... spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în țipetele vecinei și ale fetei. Pe urmă mi-a dat drumul. Sgsdgff a prins lesa și l-a tras deoparte. Nu simțeam durere, dar sângeram peste panseluțe și îmi doream cu disperare să-mi descuie cineva ușa, să mă ducă până în camera mea și să mă lase acolo să-mi revin. În ziua asta, totul mi-a mers cum nu se poate mai prost. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Da, a murit!”. Și tot nu puteam crede că e adevărat. Acum, după atâta amar de vreme, simt în mine o durere sfâșietoare când mi-aduc aminte de el, de fratele meu drag. Rana din mine nu s-a cicatrizat, sângerează și, probabil că va sângera până în ultima clipă a vieții mele. Am avut curajul să mă duc la morgă, să-l văd după autopsie. I-am văzut și inima, era crăpată. Nu mă pricep la medicină, dar cred că nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu puteam crede că e adevărat. Acum, după atâta amar de vreme, simt în mine o durere sfâșietoare când mi-aduc aminte de el, de fratele meu drag. Rana din mine nu s-a cicatrizat, sângerează și, probabil că va sângera până în ultima clipă a vieții mele. Am avut curajul să mă duc la morgă, să-l văd după autopsie. I-am văzut și inima, era crăpată. Nu mă pricep la medicină, dar cred că nu a tăiat-o medicul legist
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prelingea din gura podului un abur roșiatic. OPUSTUL Râul curgea liniștit pe luncă. Meandrele lui alcătuiau coturi în care dormeau, falnic, copacii : un plop, un tei, pâlcuri de frasini, ulmi și stejari. Lângă mal clipeau, verde, răchiți. Boschete de soc sângerau sub rugi de hamei. în rupturile mâlite se îmbulzea stuful iar, la dolii, săbii de papură scoteau din teci panașe cafenii. Apa se domolea în iazul cu hatie și cu opust. Balta avea pește din care se lua vamă cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
secetă ce rău sade pe-ale mele buze de muguri. Potoleste-mi setea ce-mi încleștează rădăcinile una cate una, cantr-un mănunchi de fire putrede. Izgonește amintirea lamei de sidef de pe scoarță ce ma învelește și ziua și noaptea. Amintirea sângerează, dar nu într-un roșu, și nici într-un albastru nobil. E-o dara de rășina, o apă, un râu, un suspin mut care-mi aleargă prin vene. Prin venele unui vrednic copac atins de furia aceluia a cărui nume
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
ședea un bărbat. ― A Încercat să se arunce În apă. L-am prins În ultimul moment. Buimac, Însângerat, cu un bandaj lucios Înfășurat pe o mână, bărbatul tot repeta: ― Nu știau să citească. Erau analfabeți! Lefty se uită dacă bărbatul sângera pe undeva, dar nu găsi nici o rană. Desfăcu bandajul bărbatului, care consta dintr-o panglică argintie, și Îl aruncă. ― N-au știut să citească scrisoarea mea, spuse bărbatul, privindu-l pe Lefty, care Îl recunoscu. ― Iar tu? Întrebă funcționarul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aibă ca rezultat o sarcină reușită. Oare Zizmo, În timp ce Își studia tânăra nevastă, se simțea bătrân? Înșelat? În toamna târzie a anului 1923 minotaurii Îmi bântuiau familia. Desdemonei Îi apăreau sub formă de copii care nu se mai opreau din sângerat sau care erau acoperiți cu blană. Monstrul lui Zizmo era cel bine cunoscut, cu ochi verzui. Îl privea din bezna râului când aștepta pe mal o livrare de alcool. Se furișa de pe marginea drumului ca să-l Înfrunte prin parbrizul Packardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atârna peste mine, Întunecând totul. M-am uitat În sus prin acest spațiu maro sau sângeriu și am admirat cât am putut din ea: dunga Întunecată a sutienului, claviculele aplecate. Își rodea o pieliță. Dacă nu se oprea, avea să sângereze. ― Grăbiți-vă! spunea ea din partea cealaltă a părului lăsat pe față. Grăbiți-vă, domnule Burt! La volan era fermierul. Fermierul de al cărui tractor mă izbisem. Speram că nu ascultă. Nu voiam să se grăbească. Voiam ca acest drum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gemene, scânteietoare, intersectate, m-au inundat. ― Târăște-te Înapoi În gaura din care-ai ieșit, monstrule. Și m-au lăsat acolo. Era Încă Întuneric când am găsit fântâna publică de lângă acvariu și m-am spălat În ea. Nu păream să sângerez pe nicăieri. Ochiul drept Îmi era așa de umflat, că nu-l puteam deschide. Dacă respiram adânc, mă durea Într-o parte. Aveam cu mine valiza Samsonite a tatălui meu. Și șaptezeci și cinci de cenți. Atâta tot. Îmi doream mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e frică și nu mă pot opri. Sânt întocmai ca Ei. Dar bun. Nu-i timp pentru alte gânduri. Mă atacă viespi mecanice. M-am rătăcit pe culoare. Apăs resorturi. Fug în sus
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
urlă Migu, dar eu n-am nimic cu el. Cristos se ridică, vine spre mine, cade din nou. Se ridică, se prăbușește, îl lovesc cu picioarele-n față, îi sparg nasul. S-au oprit toți și mă privesc. Cristos icnește, sângerează, nu se mai poate ridica. Așa pățesc toți ăștia care se cred Lăcătuș, îi spun. Mă întorc cu spatele. E încă o dată în picioare. 6, are o cărămidă, zice Pipiță. Nu mă nimerește, iar acum m-a supărat rău. Fuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
alt șobolan. Am dormit mult timp. Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile. Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
picioare. — Căcăcios mic și-mpuțit! zbieră el. Mucosu’ dracului și... Ți-o spun sincer, Henry, mă așteptam la mai multă cumpătare din partea ta, îi spuse șeful Catedrei de Studii Liberale după vreo oră, când nasul lui Wilt încetă să mai sângereze, iar asistenta colegiului îi prinsese deja pansamentul cu leucoplast pe sprânceană. — Păi, nu era ora mea și dup-aia m-a scos din sărite cum exultau din pricina sinuciderii lui Pinkerton. Dacă Williams n-ar fi anunțat că-i bolnav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
femei, dar Henry a fost foarte bun în privința asta. O fi el mai tăcut și nu foarte băgăreț, dar nimeni nu poate spune că ar fi curvar. — O, sigur! exclamă Gaskell. Așadar, are o inhibiție legată de sex. Inima mea sângerează de mila lui. Nu pricep de ce trebuie să spui că e ceva în neregulă cu el dacă îmi este credincios, sări Eva. — Ge nici n-a vrut să spună așa ceva. Nu-i așa, Ge? interveni Sally. Ce-a vrut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]