3,164 matches
-
armatei este o probă definitivă pentru orice antropologie pesimistă. Omenirea nu-și poate permite luxul și fanteziile anarhiei. Dacă am scoate armata din istorie, devenirea universală ar semăna unei lecții de pedagogie. Se vede treaba că toate întîmplările au fost sângeroase, că tot ce am pățit până acum s-a născut din fioruri. Petele roșii creează strălucirea istoriei. Durerea este substanța devenirii. Armata reprezintă teroarea organizată. Sânt însă excepții,care alcătuiesc, la drept vorbind, singura ei scuză. Să ne gândim ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
capul spânzura după brațul meu; astfel mă uitam la el și nu ziceam nimic, decât sărutam fața lui ca alabastrul cu gura mea cea plină de sângele inimei sale. Fața rămânea nemișcată, moartă; numai albeața ei contrasta ciudat cu petele sângeroaselor mele sărutări. Un fluier vâjâitor din frunză mă trezi din atonia mea; împușcăturile încetase și auzeam din ce în ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Trebuie să ținem seama totodată că în acea perioadă toate judecățile aveau o coloratură morală puternică. Câteva evenimente foarte importante au creat un fond negativ, amplificat de procesele ulterioare. • Cine a tras în noi? Revoluția română a fost singura prăbușire sângeroasă a regimului comunist. Colectivitatea se aștepta la o represiune mult mai dură. Sutele de morți și răniți nu au reprezentat o surpriză, fiind priviți ca un preț eroic și tragic al doborârii regimului comunist. Securitatea, miliția, dar și armata, dincolo de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
să pedepsească vreun „terorist”, dar nici, mai ales, să limpezească natura forțelor care au produs acest fenomen. Într-o țară ca România, în care se știe întotdeauna totul despre orice, inexistența cel puțin a unei teorii plauzibile asupra acestui fenomen sângeros este de natură a crea mai degrabă suspiciuni. Explicația oferită până la urmă de câțiva actori politici importanți - nu a existat nici un terorist, ci din greșeală/confuzie/„brambureală” cei din armată au tras unul în celălalt - pare a fi nu numai
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
printr-o auotodizolvare naturală, Securitatea a fost de la început preluată de către armată, pusă sub un control sever, reformată structural și curățată masiv de vechile cadre. Discuții asupra responsabilității morale a Securității pentru menținerea regimului ceaușist și mai ales pentru represiunea sângeroasă din 1989 au apărut încă de la început. Ele au fost însă distorsionate de transformarea lor în instrument al luptelor politice. În mod cu totul ciudat, responsabilitatea morală a fost transferată de la instituție la membrii individuali ai acesteia. Adoptarea legii deconspirării
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
să întrevadă vreun sfîrșit. Oare Auguste Comte nu declara și el că problema majoră a reformei sociale este cea a consensului, a unității morale regăsite? Numai că, după cum mergeau lucrurile, nu consensul și unitatea erau în joc, ci baricadele, luptele sîngeroase de stradă, toate la intervale regulate. Ele prefigurează timpurile viitoare, fiind un fel de semne tangibile ale lansării de noi mase umane pe orbita istoriei. În sfîrșit, o altă trăsătură a epocii: în aglomerația marilor orașe se conturează imaginea omului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
urmau evreii falșii Mesia și creștinii călugării lor fanatici, pînă la catastrofă. Distrug astăzi ceea ce adorau ieri, dînd ascultare doar toanelor lor. Își schimbă ideile cum alții își schimbă cămașa și transformă istoria serioasă în carnaval grotesc sau în măcel sîngeros, de la caz la caz. Mulțimi colorate, mulțimi extravagante, care au stîrnit întotdeauna vervă și au solicitat imaginația martorilor rămași, printr-o minune, sobri. Ei descriu isprăvile mulțimilor fie ca un fel de vagabondaj al unei cete de nebuni, fie ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
despre "demența universală" și descrie represiunea în următorii termeni: "Era o spaimă atotcuprinzătoare... egalitatea (ca și cum ar fi voit să-și pedepsească apărătorii și să-și minimalizeze dușmanii) se manifesta triumfătoare, o egalitate de animale sălbatice, cu un același nivel de sîngeroasă mîrșăvie, căci fanatismul intereselor echilibrează delirul trebuințelor iar aristocrația împrumută sminteala gloatei și boneta de lînă nu se arată mai puțin hidoasă decît boneta roșie"114. Universalitatea acestor efecte, transformarea identică ce afectează indivizii reuniți în grup ne permit să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de la lumea exterioară. Așa se și explică schimbările lor constante. "Excitanții susceptibili să sugestioneze mulțimile fiind extrem de variați iar acestea din urmă supunîndu-li-se întotdeauna, ele se dovedesc a fi extrem de mobile. Le vedem trecînd într-o clipă de la cea mai sîngeroasă ferocitate la cea mai absolută generozitate sau eroism. La fel de ușor, mulțimea poate deveni fie călău, fie martir"162. Aceasta este chiar calitatea ei distinctivă: dezinteresul, altruismul. Mulțimile sînt mai capabile de sacrificii și acte dezinteresate decît individul. Astfel de modificări
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea noastră. Dînd deoparte ceea ce este neplăcut, negativ, nesuferit, avem tendința de a reține aspectele plăcute, pozitive, valorizante. Și chiar atunci cînd este vorba de cei mai sîngeroși tirani din istorie sau de episoade jalnice din viața noastră, facem din ele mereu amintiri mai mulțumitoare și mai conforme cu dorințele noastre. Cel mai adesea, seducția nostalgiei înlătură virulența conflictelor din trecut din copilăria noastră, din istoria patriei. Ea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
socială pentru a-i elimina unul cîte unul pe tovarășii de ieri concurenții de astăzi, începînd cu cel mai important, Troțki, și terminînd cu cel mai apropiat, Buharin. În tot acest timp, el se adîncește în munca migăloasă, ingrată și sîngeroasă cu țelul de a-i extermina pe martorii revoluției, pe cei în ai căror ochi mai trăiau imaginile pline de glorie ale Revoluției din Octombrie. Represiunea exercitată asupra indivizilor visează mai ales memoria acestora, identificarea lor cu partidul revoluției: "Tocmai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tănase, 1999, p. 273); a urmat apoi un „proces revoluționar de lungă durată în direcția instaurării democrației” (p. 274). Desigur, Stelian Tănase nu trece cu vederea unicitatea revoluției române, marcată de faptul că a fost cea mai ambiguă și mai sângeroasă din Europa de Est. Dar apoi politologul se concentrează tocmai asupra trădării ulterioare a revoluției, acuzând prestația primului organism politic constituit după căderea regimului Ceaușescu. Astfel, Frontul Salvării Naționale a fost vinovat nu pentru că a preluat puterea, ci pentru că a apelat la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1989, cărora le-au căzut victime membri USLA. * Generalul Ion Coman, apparatcik ceaușist implicat în represiunea de la Timișoara și condamnat în Procesul de la Timișoara, scrie o carte în care, în mod previzibil, susține teoria complotului extern (Timișoara. Zece ani de la sângerosul decembrie 1989. Documentar, 1999). Autorul consideră că în evoluția evenimentelor din capitala bănățeană au existat două etape: 1. prima etapă (16-18 decembrie) a fost dominată de violența protestatarilor și de diversioniști agresivi reprezentând „forțe tenebroase”, care au vandalizat magazine și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
este reactualizată premisa tripticului hibrid, dar apare și nota de exaltare a virtualului rol benefic al Securității: „Revoluția curată a celor care ieșiseră în stradă să scape de dictatură a fost mânjită de intervenția străină, de puci și de teroriștii sângeroși conduși de puciști. Securitatea națională a fost distrusă de puciști pentru a-și ascunde urmele crimelor. Ea trebuie reabilitată și refăcută urgent” (p. 198 - s.a.). În Floarea de argint (1993), Pavel Coruț continuă teza din Fulgerul albastru, dar pedalarea pe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1993), Pavel Coruț continuă teza din Fulgerul albastru, dar pedalarea pe teoria conspirației este și mai accentuată: evenimentele din decembrie 1989 au fost puse la cale în afara țării, unul din scopurile străinilor fiind desființarea Securității; tot în acest sens, diversiunile sângeroase din 1989 au vizat sugerarea unei înfruntări pe viață și pe moarte între Armată și Securitate, declanșându-se, la nivel psihologic, o amplă acțiune de culpabilizare a Securității - astfel a fost distrusă forța de apărare internă și externă a României
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
militari pentru a provoca un microrăzboi civil și a culpabiliza Securitatea, întreținerea psihozei legate de teroriști. Populația a fost manevrată prin diverse mituri precum: mitul genocidului, mitul averii fabuloase a lui Ceaușescu, mitul catacombelor Securității, „mitul superkillerului îndoctrinat ideologic și sângeros”, mitul Armatei salvatoare (p. 74). Concluzia lui Pavel Coruț este următoarea: „În decembrie 1989, România s-a confruntat cu o invazie similară cu cea trăită de Cehoslovacia în 1968” (p. 167) - caracterul invaziei a fost însă informativ-operativ și nu militar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Tismăneanu, în prefața sa, cartea lui Andrei Codrescu). Dacă ziariștii francezi au făcut un coup de foudre pentru revoluția română, hiperbolizând-o inițial și lăsându-se o vreme păcăliți, ziariștii anglo-saxoni au detectat făcătura și planificarea revoluției: o „revoluție fotogenică, sângeroasă, coborâtă, parcă, din cerurile istoriei de către Franța însăși... Dar în timp ce Libertatea, înfășurată în tricolor, cu un sân sfidător țintind viitorul, renăscu în cele mai vii culori în imaginația francezilor, altora li se păru suspectă (în mod special jurnaliștilor anglo-americani, pragmatici
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
comunist, Caligula, Nero, Macbeth, Antihrist, Stalin, Beria), Ceaușescu nu avea nevoie de aceste calificative pentru a stârni oroare: a fost un dictator dur și fără scrupule, dar cu o identitate clară, fără a fi necesară compararea lui cu alte figuri sângeroase. Felul în care au fost speculate mediatic așa-zisele gropi comune din Timișoara (conținând presupuse cadavre ale unor protestatari care fuseseră schingiuiți de Securitate, la ordinele lui Ceaușescu), inducerea ideii de „genocid”, toate acestea au fost gândite de reprezentanții noii
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din steag (versiune în limba română de Dan Nicolaescu), Editura Athena, București, 1997 Codrescu, Costache (coord.), Armata română în revoluția din decembrie 1989. Studiu documentar preliminar, Institutul de istorie și teorie militară, București, 1994 Coman, Ion, Timișoara. Zece ani de la sângerosul decembrie 1989. Documentar, Editura Sylvi, București, 1999 Cornea, Doina, Liberté?, Criterion, Paris, 1990 Cornea, Doina, Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999 Coruț, Pavel, Floarea de argint, Editura Miracol, București, 1993 Coruț, Pavel, Fulgerul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și că doar Lui se cuvinte întreaga cinste, laudă și slavă. În locul zeiței Iustitia, consacrată de Augustus, Pavel vestește dreptatea lui Dumnezeu, adusă lumii de Iisus Hristos, adevăratul Rege al lumii. În locul seducătoarei pax romana, câștigată totuși prin bătălii militare sângeroase, Biserica creștină invocă Domnul păcii și darurile Duhului 2. Vestea bună adusă de Iisus este, de fapt, o veste proastă pentru toți cei învechiți în meseria asupririi aproapelui. Pe scurt, Evanghelia Bisericii nu poate fi politically correct. Plecând așadar de la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nevoia de a consuma este din ce în ce mai mare. Raportul lui Weber ne dă ecuația fericirii: de la explicația ascetismului până la cea a supraconsumului... Formula fericirii Cantitate neglijabilă - 0/0 = Infinit Concluzie În Război și pace, Tolstoi remarca cu perspicacitate acest aspect. După sângeroasa bătălie de la Borodino, prințul Pierre este luat prizonier în timpul retragerii armatei napoleoniene. După o săptămână de foamete și de frig cumplit, el a înțeles... ...că și suferinta, și libertatea au o limită și că aceste limite sunt foarte apropiate; că
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ce codul moral e verificat la toate paragrafele. Scenariul este simplu: Întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea. Marioara din Legendele istorice ascultă cu liniște justificarea mîndrului ei iubit, fugit de pe cîmpul de bătălie: „În cîmpia sîngeroasă Frații mi-am lăsat, Și la tine-a mea frumoasă Iată c-am zburat. .................................. Fără tine-n astă lume Nu pot să trăiesc...”, Însă justificarea nu este primită, amorul fără onoare este respins: „Ce zici tu, o, neferice, MÎndrul meu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, Întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de atîtea fapte sîngeroase. Judecata morală nu Împiedică Însă jubilațiile spiritului poetic. Căci numai de la o anumită treaptă de Îmbătare Își Începe Bolintineanu cîntecul său. IX Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care Îl
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubirii n-au putut deființa...” 11. PÎnă a vedea continuarea acestui jurămînt tristanian la năsălia Isoldci (Zulniei), să ne Întoarcem la semiologia erosului și să vedem armele lui de represiune. Am citat deja cuțîtul care pare a fi, dintre instrumentele sîngeroase, acela pentru care Conachi are predilecție. Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină și Înjunghie, despică, „dă În inimă”... În TÎnguirea dăm peste sugestia unui repetat asasinat: „Săraca [inima] cît oi trăi Nu s-a mai tămădui, Pentru c-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]