1,693 matches
-
saxofoane, toba mare și percuție. Versurile cântecelor sunt fie în romani, fie în română. Stilul lor muzical se trage în primul rând din tradiția muzicii tradiționale de dans românească sau romă, însă ei împrumută liber din stiluri muzicale turcești, bulgare, sârbești și macedonene, încorporând în repertoriul lor vast și melodii colectate din radioul internațional, Hollywood sau Bollywood. Henry Ernst, un inginer de sunet din Germania de Est ce călătorea frecvent în Romania, s-a întors în nordul țării în 1996 pentu
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
sârbi ortodocși") sunt slavizați de veacuri (excepție fac în Croația ultimii istroromâni). Regimul comunist din Serbia și din Bulgaria a folosit cuvântul « Vlahi » nu numai pentru aromâni, meglenoromâni sau istroromâni, ci și pentru a deosebi dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită « Vlahism ». Sub denumirea de « Moldovenism », aceeași strategie este folosită și în Republica Moldova (Basarabia și Transnistria) și în Ucraina, unde se folosește cuvântul moldovenii pentru a-i deosebi
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
în viață persoane implicate la întemeierea mănăstirii sau care erau la curent cu evoluția evenimentelor privitoare la dezvoltarea noului așezământ monahal. "1) [Mănăstirea] A stat sub conducerea Ungurească de la 1860 de când s-a înființat până la 1919, Mănăstirea, dar sub tutela sârbească adție bisericească. 2) Biserica s-a sfințit la 1862, de protopopul sârb 1862, în inscripție se vorbește de Episcopul de la Vârșeț. 3) Ioța Văegariu, păcurar (cioban) în 1858, când a auzit minunea în văzduh, săvârșirea Sf. Liturghii, fără să vadă
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
din răsăritul Prutului au de ales între a fi Români sau Moldoveni. Cazul Republicii Moldova nu este unic. În republicile foste iugoslave întâlnim deasemenea transformarea sentimentului "local", dintr-o simplă apartenență geografică și istorică, într-un sentiment național deosebit de cel iugoslav, sârbesc sau bulgăresc și potrivnic acestora. Astfel, în Muntenegru există o controversă identitară între oamenii care se simt "Sârbi" fiindcă vorbesc acaiași limbă ca și Sârbii și au aceeași religie, și cei care se simt "Montenegrini" fiindcă Muntenegru și Serbia au
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
state marionetă precum Eritreea, Somalia, Libia, Etiopia (ocupată în 1936, reocupată de britanici în al doilea război mondial), Albania, Grecia (ocupată în al doilea război mondial), Croația (stat marionetă a Italiei și Germaniei în al doilea război mondial), Kosovo (provincie sârbească ocupată în al doilea război mondial), Muntenegru (ocupat în al doilea război mondial), ca și o mică suprafață de 46 ha în China la Tianjin. Din punct de vedere legal; Regatul Italiei era o monarhie constituțională, deși între 1925 - 1943
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Familia, Israel. Deține rubrică de jurnalistică "Paralele"din "Gazeta Românească" din Israel, 2015-2016 -Climate literare Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin au editat, la Porțile Orientului din Iași, volumul „Dicționarul scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America)”, 2011, unde sunt incluși, în mod judicios și echilibrat, circa două mii de scriitori români din zilele noastre. Bianca Marcovici este inclusă. sub îngrijirea academicianului Eugen Simion " ."Istoria Literaturii Române" de criticul Ioan Holban-pagini despre " Muntele meu
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
în afacerile interne din RFI, în special sub conducerea lui Slobodan Milošević care, în perioada să de președinte al Șerbiei dădea impresia să aibă mai multă influență asupra afacerilor RFI decât președintele iugoslav. Rivalii lui Milošević și oponenții ascensiunii naționalismului sârbesc sub autoritatea să, susțineau că RFI sub conducerea lui Milošević reprezenta „Șerbia Mare”.
Republica Federală Iugoslavia () [Corola-website/Science/309718_a_311047]
-
Pe 25 martie 1941, Prințul Pavle, regentul Regatului Iugoslaviei, a semanat la Viena Pactul Tripartit. Pentru Hitler nu a fost o sarcină ușoară să convingă Iugoslavia să semneze această înțelegere. Iugoslavii nutreau sentimente antigermane puternice, în special în rândul populației sârbești. Pe 27 martie, regimul regentului Pavle a fost răsturnat de o lovitură de stat militară, care s-a bucurat de sprijinul britanicilor, puterea fiind preluată de regele care nu împlinise încă 18 ani, Petar al II-lea. Deși noul suveran
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
fost inclus în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul . Cartierul Copou de astăzi s-a dezvoltat pe dealul cu același nume, în continuarea intersecției dintre Ulița Sârbească (Str. Lăpușneanu de astăzi) și Ulița Hârlăului (Str. Păcurari), începând din secolul al XVIII-lea și cuprinzând trei părți: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc și Muntenimea de Sus. Pe atunci, actualul Bulevard Carol I (Copou) se numea Podul Verde
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
din delegația românilor din toate eparhiile române de pe teritoriul Austro-Ungariei venită în anul 1862 cu o petiție în fața împăratului. Ca urmare a acestui demers, împăratul Franz Iosif I și-a dat acordul pentru înființarea unei mitropolii greco-ortodoxă, independentă de cea sârbească. Episcopul Ardealului, Andrei Șaguna, a cerut încorporarea în viitoarea mitropolie și a românilor din Bucovina, în ciuda opoziției episcopului Hacman, care dorea separarea. La data de 12/24 decembrie 1864 Curtea Imperială de la Viena a decretat înființarea Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania
Eugenie Hacman () [Corola-website/Science/310306_a_311635]
-
(n. 23 aprilie 1760, Banatul Sârbesc — d. 20 august 1822, Vatra Dornei) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Bucovinei (1789-1822). s-a născut la data de 23 aprilie 1760, în Banatul Sârbesc, fiind de origine sârbă. A fost hirotonit
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
(n. 23 aprilie 1760, Banatul Sârbesc — d. 20 august 1822, Vatra Dornei) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Bucovinei (1789-1822). s-a născut la data de 23 aprilie 1760, în Banatul Sârbesc, fiind de origine sârbă. A fost hirotonit ieromonah, fiind vicar la Mănăstirea Covila (până în 1786). În acel an, profesorului sârb Daniil Vlahovici i s-a încredințat misiunea de înființare a Școlii clericale de la Sf. Ilie - Suceava (care a funcționat în
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
străină, ducând la îndeplinire o hotărâre a Curții de la Viena de slavizare a numelor românești. El a dat dispoziții oficiilor parohiale ce țineau evidența stării civile, să slavizeze onomastica prin terminații nu numai în ucraineană prin „-iuc“, ci și poloneze, sârbești, mai puțin rusești . În perioada păstoririi sale a sprijinit autoritatea habsburgică, în demersul acesteia de a-și subordona clerul bucovinean. Din ordinul său, școlile primare românești din Bucovina au fost puse sub ascultarea Consistoriului romano-catolic din Lemberg, iar dascălii au
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
ținuturile aromânești din secolele X-XII: "Vlahia Mare" (Tesalia, Fotida, Pelasgiotida, Locrida), "Vlahia Mică" (Epirul, Tesproția) și "Vlahia Superioară" (Dolopia), în timp ce în nordul Dunării, numele Banatului amintește de existența, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor formații politice autonome, anume "banatele" croate, sârbești sau românești, cele din urmă fiind cele de la Timișoara și de la Severin (actuala Oltenie). Transilvania este menționată ca voievodat autonom, vasal al Ungariei, începând cu secolul XII. Banatul și Transilvania apar ce formații urmașe ale unor cnezate mai mici : Neaga
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
(n. 1950) este un istoric român de origine sîrbească. Studii: • 1989 - doctor în istorie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca; • 1973 - Facultatea de Istorie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca; Activitate profesională: • 2007 - profesor universitar, Universitatea Tibiscus, Timișoara • 2006 - director, Centrul Național de Cercetare, Documentare și Informare Publică despre Revoluția Româană din decembrie
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
români”, și nu „rumâni”: „dându în mâna noastră ceaste cărți, cetind și ne plăcură și le-am scris voo, fraților români, și le cetiți”. Cu toate că în prefață se spune că tălmăcirea s-a făcut „den limbă jidovească și grecească și sârbească (=slavonă)”, "Palia" descinde, de fapt, dintr-un original maghiar, fiind rodul propagandei calvine. Filologii Iosif Popovici, în 1911, și Mario Roques, în 1913, au demonstrat că traducerea bănățeană-hunedoreană a "Vechiului Testament" are la bază "Pentateucul" tipărit de Gáspár Heltai la
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
august, când se împlinea actul alegerii noului patriarh, ei s-au înfățișat comisarului regal Joseph Philippovich von Philippsberg, înmânându-i o declarație de abținere, în care motivau că populația românească din cele trei eparhii ortodoxe nu ține nicidecum de biserica sârbească, ci posedă biserica sa proprie, românească «...după ființa-i externă, cu totul deosebită de cea sârbească». După alegerea noului patriarh, în persoana episcopului Samuil Mașirevici, sinodul întrunit în data de 26 august 1864, s-a pronunțat în principiu pentru separarea
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
von Philippsberg, înmânându-i o declarație de abținere, în care motivau că populația românească din cele trei eparhii ortodoxe nu ține nicidecum de biserica sârbească, ci posedă biserica sa proprie, românească «...după ființa-i externă, cu totul deosebită de cea sârbească». După alegerea noului patriarh, în persoana episcopului Samuil Mașirevici, sinodul întrunit în data de 26 august 1864, s-a pronunțat în principiu pentru separarea bisericească a sârbilor și românilor din Banat și Ungaria. Rescriptul imperial din 24 decembrie 1864, al
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
Baron de Șaguna. Sub jurisdicția acestei mitropolii ortodoxe au fost puse prin Diploma imperială din 4 iulie 1865 două episcopii sufragane: cea a Aradului și Episcopia de Caransebeș, nou înființată. Episcopia Ortodoxă de Timișoara rămânea în continuare sub ascultarea ierarhiei sârbești de la Carloviț. În 2009 Episcopia Aradului a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. În același timp, eparhiile vecine din afara granițelor României - Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria (la Gyula, din 1999, Episcop P. S. Siluan Mănuilă) și Episcopia Dacia Felix a Vârșețului
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
ar fi fost centrul unui oraș numit Bereasca și fondat de coloniști bulgari veniți din Rusia, unde se refugiaseră în timpul Războiului Ruso-Turc din 1711. În 1925, Anuarul Socec menționează comuna Blejoi în aceeași plasă, cu satele Blejoi, Cocoșești și Vadu Sârbești și 1596 de locuitori. Comuna Ploieștiori avea atunci 1450 de locuitori în satele Ploieștiori, Ploieștiorii Eforiei, Țânțăreni și Moara Nouă. În 1931, satul Cocoșești a fost transferat comunei Păulești, iar satul Moara Nouă comunei Berceni. După reforma administrativă din 1950
Comuna Blejoi, Prahova () [Corola-website/Science/310698_a_312027]
-
Centrale), scrisoarea circulară nr. 2602 prin care au calificat trupele Vechiului Regat care au intrat în Transilvania drept „lupi îmbrăcați în piei de oi și amețiți de făgăduielile lui Iuda”, respectiv „români ucigători de frați”. Conform unor istorici, în timpul ocupației sârbești a Banatului de Lugoj-Caransebeș din anul 1918, episcopul Cristea l-a pomenit la slujbe pe regele Petar Karagheorghevici al Serbiei și nu pe regele Ferdinand I al României. La sfârșitul primului război mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeșului
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
este considerat ocrotitorul Olteniei. Nicodim și-a primit numele de monah la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos, unde a ajuns în fruntea obștei. A făcut parte din delegația care în anul 1375 a mediat la Constantinopol ridicarea anatemei asupra Patriarhiei sârbești, misiune îndeplinită cu un succes așa de mare, că a fost numit arhimandrit de către Patriarhul Filotei. Urmându-și chemarea, în anul 1369 a traversat Dunărea înot în dreptul orașului Ursa (azi Orșova), și a întemeiat prima sa mănăstire, Vodița ("Apița", sau
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
și țarii bulgari. O înrudire mai apropiată o avea Nicodim, cunoscut ca Nikodim Grâcic în Serbia, cu (Ștefan) Lazăr fiul lui Pribaț, făcând parte din curtea lui Ștefan Dușan. Când (Ștefan) Lazăr va ajunge cneaz, va dona Mânăstirii Tismana sate sârbești din regiunea Branicevo, la vest de Golubaț, vezi, satele Man. Tismana pe harta regiunii Branicevo. Nu se cunoaște exact anul nașterii, se presupune că s-ar fi născut în 1310, dar mai plauzibil este anul 1320. Fiind de os domnesc
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
unei viziuni, Mănăstirea Vodița. În 1375 Nicodim este solicitat să facă parte din delegația care urma să mijlocească pentru Serbia la Constantinopol ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a Patriarhiei Sârbești. Deși Nicodim îndeplinea formal doar rolul de „tălmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
de 15 zile de la chemarea sa, întrucât erau semne amenințătoare că sultanul pregătește o mare ofensivă. Cererea a rămas fără răspuns, iar alarma s-a dovedit totuși falsă, pentru că ofensiva sultanului a fost îndreptată nu împotriva Constantinopolului, ci împotriva cetății sârbești de la Smederevo, pe Dunăre. Conciliul la care Ioan al VIII-lea se dusese să asiste a fost o adunare prelungită și adesea pusă pe ceartă. Și-a încheiat lucrările la Florența, în iunie 1439, cu o proclamație în sensul că
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]