2,662 matches
-
intrare în cetate, la capătul unui drum în serpentine săpat partial în stâncă. În 1933, Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către Alfred Prox, care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci s-a putut constata că cisterna având un diametru de 6,8 m a fost adâncită în stâncă până la 5 m, unde s-a
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
în timpul asediului, s-au tras peste 35.000 de astfel de proiectile. Obuzierele Krupp fuseseră inițial instalate în bateriile de țărm din forturile din zona golfului Tokyo și a golfului Osaka, fiind construite pentru a lovi nave. În timp ce japonezii începeau săpăturile, generalul Stessel a continuat să-și petreacă timpul scriind scrisori țarului în care se plângea de lipsa de cooperare a ofițerilor de marină. În garnizoana din Port Arthur au izbucnit focare de scorbut și dizenterie din cauza lipsei de hrană proaspătă
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
la acțiuni drastice, fie să-l înlăture de la comandă. Astfel, Nogi nu a avut de ales decât să mai încerce un asalt final asupra Dealului de 203 Metri, de această dată indiferent de costuri. În acest moment, după săptămâni de săpături, japonezii au ajuns sub perimetrul defensiv principal și la 26 noiembrie 1904, (în aceeași zi în care flota rusească a Mării Baltice ajungea în Oceanul Indian), Nogi a ordonat forțelor sale să-și reia atacurile. Asaltul frontal direct asupra redutelor Erhlung și
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
loc pe 14 Februarie 1899, iar în următoarele zile la consiliul local din Hunedoara, pe răspunderea societății au emis verbal și autorizația de construire, iar construcția căii ferate a fost început odată cu începutul primăverii, pe 4 Martie 1899 cu prima săpătură ceremonială. Contractul de construcție și exploatare a fost încheiat cu societățile constructoare de căi ferate numine „Gfrerer”, „Schoch” și „Grossmann” și aprobat de ministerul de finanțe cu autorizația nr. 24089 din 15 Martie 1899. Caietul de sarcini creat cu ocazia
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
granița dintre Statul Montana și Statul Wyoming (S.U.A.), Lacul Michigan (S.U.A.), Lacul Huron (Canada), Statul New York (S.U.A.), Statul Quebec (Canada). Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele "Valea Răii" și "Stolniceni". Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din 20 mai 1388, când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
este o tăblița de plumb cu inscripție în limba galica descoperită la aria de săpături arheologice Source des Roches lângă orașului francez Chamalières în anul 1971. Inscripția este scrisă cu cursiva latină și rămâne unul dintre cele mai lungi și mai complete texte galice păstrate. Apostrofa către zeul celtic de tinerețe Maponos și subiectul magic
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
mai complete texte galice păstrate. Apostrofa către zeul celtic de tinerețe Maponos și subiectul magic al textului permit să se concludă că aceasta este un exemplu de "defixio". Datata ca fiind de la perioada iulio-claudiană că și celelalte artifacte din aceeași săpătura, tăblița este un dreptunghi de 6 cm pe 4. Textul are douăsprezece versuri și este scris cu litere foarte mici, de la 1 la 2 mm. <poem> andedion uediIumi diIiuion risun artiu mapon aruerriIatin lopites snIeððdic sos brixtia anderon c lucionfloronnigrinon
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
ai armatei americane. Aceștia îl informează că naziștii, în cercetările lor privind forța ocultă, sunt pe urmele vechiului său mentor, Abner Ravenwood, care se află în posesia unei bucăți dintr-un artefact numit Sceptrul lui Ra și că aceștia fac săpături arheologice într-un vechi oraș numit Tanis. Indiana își dă seama că naziștii fac cercetări la Tanis deoarece cred că acolo se află îngropat Chivotul Legământului, obiectul biblic iudaic despre care se crede că ar conține ceea ce a mai rămas
Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute () [Corola-website/Science/325198_a_326527]
-
fost un antropolog și arheolog britanic, devenit renumit prin descoperirea în anul 1925 a unui fragment din cel dintâi craniu de om preistoric în Palestina - așa numitul Om din Galileea din urmă cu 250,000 ani. Turville-Petre a efectuat primele săpături de explorare a preistoriei în Palestina, în peșterile Zutiye și Amira din Wadi al Amud (Nahal Amud). Turville-Petre a fost vreme de câțiva ani și un activist pentru drepturile homosexualilor și, de asemenea, un prieten apropiat al scriitorilor Christopher Isherwood
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
urși bruni arctos, gazele etc. De asemenea, împreună cu o ilustră colegă, arheoloaga Dorothy Garrod, elevă și ea a lui Garrett la Oxford, Turville-Petre a plecat în octombrie -decembrie 1928 în regiunea Suleimaniye din Kurdistanul irakian și a luat parte la săpăturile de la peșterile de la Zarzi și Hazar Merd. În anii 1929-1930 el a excavat câțiva dolmeni din Ramat Korazim. În 1931, întors din Berlin, la invitația lui Garrod, el a efectuat vreme de trei luni primele săpături la grota Al Kebara
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
a luat parte la săpăturile de la peșterile de la Zarzi și Hazar Merd. În anii 1929-1930 el a excavat câțiva dolmeni din Ramat Korazim. În 1931, întors din Berlin, la invitația lui Garrod, el a efectuat vreme de trei luni primele săpături la grota Al Kebara (Ramat Hanadiv) de pe versantul sud-vestic al Muntelui Carmel, lângă localitatea Zikhron Ya'aqov, unde a descris resturile unei culturi numite mai apoi de catre Garrod Kabarană (20,000-12,500 î.H) cu însușiri de trecere de la paleoliticul
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
mai apoi de catre Garrod Kabarană (20,000-12,500 î.H) cu însușiri de trecere de la paleoliticul târziu la mezolitic, sau cum se spune in prezent, epipaleolitic. Perioada kabarană este considerată drept o primă fază a Epipaleoliticului, precedând cea Natufiană. Rezultatele săpăturilor pe care le-a efectuat la Kebara au fost publicate postum de către Dorothy Garrod. În anul 1928 Francis Turville-Petre s-a mutat la Berlin și a activat și locuit la Institutul de Cercetări Sexuale al dr-ului Magnus Hirschfeld. De asemenea
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
a fost locuit din cele mai vechi timpuri, zona oferind condiții favorabile sub aspectul alimentării cu apă, existenței pădurilor și a terenurilor potrivite desfășurării activităților agricole. Dovezile arheologice atestă clar că acest teritoriu a fost locuit de timpuriu (perioada paleolitic-neolitic). Săpăturile arheologice efectuate în anul 1972 de către arheologul Silvia Teodor (în zona înaltă a dealurilor Budeni și Siliștea sunt dovezi de necontestat ale unei vechi populări a acestui teritoriu. Aici au fost scoase la iveală fragmente ceramice și unelte ale unei
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, comisie compusă din consilierul Eugen Bănescu, președinte, și membri, Apostolide, Vintilă Cristescu și Gerota, a fost identificat locul în care erau îngropați cei 14, începând săpăturile de deshumare. Cele 14 cadavre au fost deshumate, după spargerea plăcii de beton în greutate de cca. 30 tone. Ultimii scoși au fost Nicadorii. Nicolae Constantinescu mai avea încă la gât o bucată din frânghia cu care fusese strangulat. Sâmbătă
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
posibilitățile de alimentare cu apă, cu existența unor resurse (lemn, piatră, loc de cultivat și de pășunat), a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor, etc. Dovezile identificate pe teritoriul comunei Todireni atestă vechimea acestei așezări. În urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul comunei s-au descoperit urme ale culturii materiale din cele mai vechi timpuri, adică din perioada preistorică: de pildă, în punctul "LA POD" - situat în apropierea podului de pe Sitna, lângă mira de nivel au fost scoase
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
epoci a fierului și fragmente ce aparțin începutului migrațiunii popoarelor - secolul III-IV e.n. În punctul "MALUL NEGRU" la 0,7 km față de satul Todireni, în albia majoră a râului Jijia s-a descoperit o necropolă din secolul IV e.n. În urma săpăturilor arheologice efectuate de I. Ioniță în anii 1967 și 1968 s-au scos la iveală cinci morminte (4 de inhumație și 1 de incinerație) și s-au găsit obiecte de ceramică, pahare de sticlă și un pieptene de os. În
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
la locul semnării armistițiului a fost plasat o copie a vagonului distrus de SS. Monumentul Alsaciei și Lorenei a fost reconstruit. După reunificarea Germaniei, unii dintre veteranii germani, care fuseseră martori la distrugerea vagonului original la Crawinkel, au paritcipat la săpături care au scos la iveală unele rămășițe ale sus-numitului vagon. Aceste resturi au fost returnate Franței în 1992. Pe 5 mai 1994, a fost transplantat un stejar tânăr din pădurea din Crawinkel în cea din Compiègne, ca simbol a speranței
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
marile șantiere arheologice inițiate de Institut în perioada postbelică, între aceștia numărându-se Ion Horațiu Crișan (1928-1994), Mircea Rusu (1928-1999), Dumitru Protase (n.1926), Hadrian Daicoviciu (1932-1984), Valentin Vasiliev(n.1934), Ioan Glodariu (n.1940). Membrii Institutului au desfășurat ample săpături arheologice în numeroase situri: Cetățile dacice din Munții Orăștiei, capitala Daciei romane Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Potaissa, Porolissum, Bologa, Buciumi, Ilișua, Alba Iulia, Șura Mică, Slimnic, Teleac, Cugir, Pecica, Fântânele, Iernut, Noșlac, Morești, Râșnov, Oncești, Micia, Gherla, Cășei, Dăbâca, Biharia, Răchitova
Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/306440_a_307769]
-
în cele din urmă Catedrala Sf. Ștefan. Deși se credea că a fost construită într-un câmp deschis din afara zidurilor orașului, noua biserică parohială a fost, în realitate, probabil construită pe un cimitir vechi ce data din vremea Romei antice; săpăturile efectuate în anul 2000 pentru un sistem de încălzire au scos la suprafață morminte la adâncimea de 2,5 metri sub nivelul solului, care au fost datate cu carbon a proveni din secolul al IV-lea. Aceasta descoperire sugerează că
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
grădina Castelului baronului Jósika Gábor, a fost dezvelit incidental un cimitir de înhumație. Secțiunea Numismatică și Arheologică a Muzeului Național al Transilvaniei a fost informată de această descoperire și Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. În cursul săpăturilor din 1912, Roska a descoperit 57 morminte de inhumație, care au fost datate ca fiind din epoca medievală timpurie. In momentul de fata, (03.07.2012), castelul este proprietate paticulara si nu poate fi vizitat.
Castelul Jósika din Moldovenești () [Corola-website/Science/307426_a_308755]
-
71108.02, ca centru de locuire militară - castru, din Epoca romană, Epoca migrațiilor și... Hallstatt.. Referirea la Hallstatt se datorează descoperirii unor complexe izolate. se află pe terasa stângă a Jiului mijlociu, la 6 km sud de orașul Filiași. Primele săpături arheologice au fost efectuate între 1897-1898 de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic. În urma săpăturilor s-a descoperit un bogat material ceramic, numismatic, țiglă și cărămizi, obiecte de sticlă, bronz, fier, os, fragmente de statui colosale, piese de echipament militar, arme
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
Hallstatt.. Referirea la Hallstatt se datorează descoperirii unor complexe izolate. se află pe terasa stângă a Jiului mijlociu, la 6 km sud de orașul Filiași. Primele săpături arheologice au fost efectuate între 1897-1898 de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic. În urma săpăturilor s-a descoperit un bogat material ceramic, numismatic, țiglă și cărămizi, obiecte de sticlă, bronz, fier, os, fragmente de statui colosale, piese de echipament militar, arme, fibule etc. Următoarele cercetări arheologice ale castrului au fost efectuate de Grigore Florescu în
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
fază de evoluție are, practic pe toată suprafața, două subfaze distincte. Pe teritoriul castrului s-au descoperit monede pornind încă din perioda republicii, sfârșindu-se cu emisiuni de la Gordian al III-lea, Decius și Etruscilla. Nu a fost scoasă din săpătură nici o monedă mai târzie, în ciuda convingerii lui Dumitru Tudor că fortificația a fost preluată de "populația civilă", pe vremea lui Constantin cel Mare. Există, în schimb, ceramică și complexe din secolul VI. În așezarea romano-bizantină de la Răcarii de Jos au
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
În prezent la Gundeshapur nu există un sit arheologic organizat. Cu toate acestea, "Archaeological Research Center of Iran's Cultural Heritage Organization" și "Oriental Institute of the University of Chicago" au declarat încă din anul 2006 că intenționează să facă săpături în zonă.
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
până departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor și biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii așezări adunată cu timpul în preajma lor: Curtea de Argeș de mai târziu. După documente și inscripții, ca și din mărturiile săpăturilor arheologice, istoria acestui străvechi ținut voievodal, chiar dacă nu consemnează data precisă când s-au grupat aici întâiele centre locuite, face însă dovada că: aceste centre s-au dezvoltat îndeajuns de repede, pentru ca, pe la jumătatea veacului al XIV-lea, să ateste
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]