6,492 matches
-
imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un potop de senzații necunoscute care te înviorează și te primenesc pentru o viață nouă. Marea începi să o simți când te desparți de oameni și trăiești singur în preajma ei. Există un moment
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea, locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pămînt sărat și fără locuitori. 7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul! 8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu, nu se teme de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
care o vei pune în pămînt și pîinea, pe care o va da pămîntul, va fi gustoasă și hrănitoare; în același timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse. 24. Boii și măgarii, care ară pămîntul vor mînca un nutreț sărat, vînturat cu lopata și cu ciurul. 25. Pe orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea. 26. Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de apă după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vor desface, dar și o vor lega și apoi vor sparge bucățile mari de gheață și vor forma oceane! Și râuri, și pârâuri, și lacuri... de toate! Și se păstrează acolo. Și poate, ca să avem și apă dulce, și apă sărată, ar trebui să pună aparatele în unele ape - sare, iar în unele, zahăr!... Dar în cele mai multe, zahăr!... Ca să fie și apă dulce și apă sărată pe acea planetă, ca pe Pământ! Și mai să păstreze o zonă cu apă, așa
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
aparatele în unele ape - sare, iar în unele, zahăr!... Dar în cele mai multe, zahăr!... Ca să fie și apă dulce și apă sărată pe acea planetă, ca pe Pământ! Și mai să păstreze o zonă cu apă, așa, normală, nici dulce, nici sărată... Așa că o să avem pe Marte 3 feluri de apă: dulce, sărată și apă de care au găsit acolo, dar purificată... 6 ani și 1 lună Scoicile Asta e o poveste care o să-i mire pe toți, că s-a gândit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cele mai multe, zahăr!... Ca să fie și apă dulce și apă sărată pe acea planetă, ca pe Pământ! Și mai să păstreze o zonă cu apă, așa, normală, nici dulce, nici sărată... Așa că o să avem pe Marte 3 feluri de apă: dulce, sărată și apă de care au găsit acolo, dar purificată... 6 ani și 1 lună Scoicile Asta e o poveste care o să-i mire pe toți, că s-a gândit la ea un copil de 6 ani. Erau niște scoici în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că are capăt, dar se mai zice și că e infinit. Eu zic că are capăt. Și o să ajungem vreodată la Capătul ăla? Da, peste... cam... eu aș crede că se va ajunge cam... când se va termina și apa sărată. Apa sărată de pe Pământ?... Da, să se termine și ea și să fie trebuită inventată mașina de făcut apă! Dar ce legatură are Capătul Universului cu mașina asta și cu apa sărată? Dar va fi lumea foarte avansată pe atunci
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ajunge cam... când se va termina și apa sărată. Apa sărată de pe Pământ?... Da, să se termine și ea și să fie trebuită inventată mașina de făcut apă! Dar ce legatură are Capătul Universului cu mașina asta și cu apa sărată? Dar va fi lumea foarte avansată pe atunci și vor putea ajunge unde vor ei. Dar să poată face acolo apă din orice. Că din apă poți face și aer și atunci ai tot ce ai nevoie, acolo la capătul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-și instaleze tabăra pe o mică înălțime de la care, pe deasupra copacilor, puteau ține sub observație vadul și cocioaba lui Fergal fără să fie văzuți. După ce legară și hrăniră caii, mâncară și ei, în tăcere, câteva îmbucături din carnea de porc sărată pe care Audbert o luase la el. în vreme ce mesteca, Odolgan îl întrebă pe Balamber în dialectul hun cel mai pur, de neînțeles pentru marcoman: — Ai încredere în bărbosul ăsta? Balamber îi răspunse fără să se tulbure: — Da: e un țăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
serii, pentru a se opri, în cele din urmă, pe un mic platou ierbos, aplecat deasupra unui torent spumegător. Pentru a nu atrage atenția bagauzilor ori a vreunei patrule burgunde, se lipsiră de foc și mâncară doar carne uscată și sărată. încă zguduit de spectacolul sângeros la care asistase, Audbert nu spuse nici o vorbă până când Balamber, în vreme ce se pregătea să se culce învelit în mantaua sa de oaie, îl chestionă: — Reușim să ajungem până mâine? Nu, veni răspunsul. Mâine va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin corp, iar ceva cald, sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându-l și orbindu-l de groază. Câteva secunde n-a simțit decât asta. Se sălta singur. Aceasta a fost primul lucru de care Craig fu conștient, în afară de chinurile sfâșietoare. Se sălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de apă după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că uneori bucatele ieșeau atât de pipărate și atât de sărate, Încât dacă le gustai, Îți lua pur și simplu gura foc. Bătrâna arunca În oale piper și coliandru și sare cu nemiluita. Uneori, În loc de sare, ca și Înainte de a-și da obștescul sfârșit, punea zahăr În mâncare sau bicarbonat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la harță cu un astfel de fenomen!? În ce privește băutura... la acest capitol brigadierul era un as. Putea să bea o sticlă Întreagă de alcool Royal și să rămână treaz. Obișnuia să ceară la sfârșitul unei astfel de demonstrații un peștișor sărat, pe care-l Înghițea dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre bulele de aer pe care le stârnea stomacul său plămădit parcă din fier. Figura aceasta se numea balans. Balansându-se Între pereții stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar argumentul lui Ippolit Își avu efectul. Auzind rostindu-se numele lui Socrate și cel al Xantipei, ortacii se muiară. În sală se făcu din nou liniște. Se auzeau doar fălcile lui Ippolit mestecând nu mai știu al câtelea peștișor sărat. „Dacă și Socrate...“, spuse unul spărgând tăcerea nefirească așternută peste masă. „Da, chiar și Socrate“, făcu Ippolit, abordând un aer de superioritate ce contrasta cu Înfățișarea sa. Subotin avea o nevastă aprigă, care nu prea știa multe și, atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pregătite cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn ospătarului să-i umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind suficient de sărate, scrumbiile totuși fură devorate rapid, provocând o sete inepuizabilă! Apăru o picoliță extrem de tânără, frumoasă, deosebit de comunicativă. Cu o oarecare delicatețe, strânse farfuriile de pe masa, având grijă ca paharele să fie permanent pline, lăsându-se pipăită de Șeful Șantierului ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum sunt - am prins gustul banilor atunci când părinții mei adoptivi la vârsta de 7-8 ani de zile, la bariera comunei Progresul mi-au dat În primire un coș enorm și rotund În care vindeam bomboane, semințe de bostan prăjite și sărate și covrigi, negustorilor agricultori ce se Întorceau dela piață cu buzunarele pline de bani: se Înțelege, nu eram lăsat de capul meu, dumnealor mă urmărea dela cârciuma de viza-vi unde eu la intervale În funcție de vânzări Îi aprovizionam cu bani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica, nu exista posibilitatea să fie luată drept băiat. Așezat lângă ea, Sammler nu mirosea obișnuitul mosc arăbesc. În loc, emanația ei femeiască se simțea puternic, un miros sărat, asemănător lacrimilor sau apei mării, ceva ce izvora din interiorul ei. Cuvintele lui Elya se prinseseră de el puternic - acel „Prea mult sex“ al lui. Până și rujul incolor sugera perversitate. Dar În mod ciudat nu se gândea la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
copii, dar tot încearcă să-noate până la ocean. Majoritatea nu izbutesc s-ajungă, dar cei care reușesc mai înoată încă șaișpe mii de kilometri prin ocean. Se aruncă printre turbine și chiar își modifică trupul ca să se adapteze la apă sărată. Și peste încă vreo doi ani, dacă le supraviețuiesc prădătorilor, plaselor de pescuit și barajelor, o să se întoarcă aici, deși sunt conștienți că se întorc la moarte. Dacă ajung în pâraiele din munte, își depun ouăle și mor. Era ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din mâini spre seară umbra creștea mare se facea rea și geloasă striga la mine că într-o zi se va termina sufletul dar nu-mi era milă de el tu nu mâncai altceva îți plăcea să trăiești în apă sărată și eu ți-am umplut un acvariu schimbam des lacrimile în el pentru că doar așa dormeai liniștit și răsuflai mai ușor când din mine nu a mai rămas nimic te-am dus înapoi la mal nu mai aveam cu ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mulțumire măcar a Întins-o spre tejgheaua cu oden dinspre fereastră, unde nu existau automate. Pe mese erau Înșirate mai multe automate mici, de lai care-ți puteai procura peste treizeci de sortimente de articole diferite, printre care: alune, fasole sărată, semințe, moluște roșii uscate și chiar și oracole scrise. Mai exista și un soi de robotei fără picioare, de unde-ți puteai lua tōfu fiert; era singurul de acest fel În toată țara. De obicei, aici se auzea un zumzăit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aruncîndu-i pe jos. — Potolește-te! spuse el aspru. E dezgustător ce faci.. Și Își văzu mai departe de drum. Individul care Înghițise gîndacii căuta parcă ceva, plimbîndu-și limba printre dinții lipsă. I se citea o neliniște În priviri: — Măiculiță! Ce sărați sînt!... Uscați ca hîrtia... ca iarba de mare prăjită... ieftini, tare ieftini trebuie să fie... Deci, dacă era ceva semnificativ la cutia de chibrituri, atunci nu putea fi decît numărul de telefon scris pe ea. Dar contrar așteptărilor, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu cu greu vâram câte un deget în apa foarte rece, mulțumindu-mă să savurez la soare un alt vis pe care nici nu am apucat să îl am. Atlanticul de acum, din miezul iernii lui 2003-2004, avea ape calde, sărate și foarte catifelate în care mă simțeam de-a dreptul răsfățată și îmbrățișată, nu ca un delfin, ci ca un cașalot, fiindcă relația mea foarte erotică cu mâncarea și abandonatul fumatului după 30 de ani de professional smoker m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]