6,771 matches
-
mușcam buzele de dinăuntru și iarăși mă întrebasem de ce dădeam eu speranțe fetei aceleia, când nu-mi puteam deloc limpezi sentimentele ce i le purtam. Fată care, totuși, consecință a unor plimbări, a unor strângeri de mână și a unui sărut, își aroga deja dreptul de a dispune de mine, de a-mi îngădui să plec în week-end la schi, deși ar fi putut foarte bine să-mi impună să fac altceva! Totul promitea să iasă ca lumea, veniseră aproape toți
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
fi față de femeia iubită, una sau mai multe, iubirea de aproapele, de părinți, de glie, de țară, de un simbol etc. Ex: „Îți mai aduci aminte de o vară/ Când sângele fierbinte-l simțeam o povară?/ Noi încolțeam amândoi în săruturi,/ Prin lanuri de maci, pierduți ca doi fluturi” (Au înflorit, iubito, macii). Structurat în trei cicluri: „Sub clopotul iubirii”, „Inscripție pe inimă” și „Poeme în oglindă - parodii”, volumul conturează în miezul iubirii „legea” acestui univers ce creează în jurul unei perechi
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
dezmorțirii. Ca într-o tainică splendoare, Se zbate infinitul să renască, Magnolia înalță către soare Toată iubirea pământească. Veșmânt feeric în grădină, Magnolii svelte și candide, Mireasma florii lor, divină, Îmbată fluturii în crisalide. Îmbobocesc iubirile eterne, Pecetluite în pure săruturi, Iar primăvara ne așterne Magnolii și aripi de fluturi. Referință Bibliografică: Magnolii si aripi de fluturi / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII, 26 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate
MAGNOLII SI ARIPI DE FLUTURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383204_a_384533]
-
ce ne a tot căutat printre drumuri. Nu mult după aceea , putem mirosi împreună aceleași emanații florale îmbătându ne reciproc cu asemănări și promisiuni tacit acceptate, până când ajungem în vârful plăpând , întrecem măsura și culegem primul fruct ivit din întâiul sărut. Apoi, apa dragostei începe să curgă firesc, ca un izvor ce alearga să întâlnească marea cea mare. În zbaterea ei străbate poieni parfumate ,dealuri și munți plini de pietre , strecurându-se să ajungă la timp afluenții ce îi vor ține
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
-nsorită de mai cu utrenii pe buze și dulceață în grai, cu voal de zefir, cu feeric decor, și cu poftă de viață, și lumină, și zbor, cu lacrimi de rouă, menuete de fluturi, cu strângeri de mână și bezele, săruturi, cu tăceri de luceafăr și cuvinte de-amor! Dimineață senină de mai, te ador! Referință Bibliografică: Dimineață de mai - invocație / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte, Noi, două simple stele de noroc. Sîntem eroi într-o minune pură, De care-am fost făcuți răspunzători, Și-nțelegînd de noi cine se-ndură Printre săruturi plîngem uneori. Ne învelim ca de sfîrșit de lume Unul cu altul spre a ne salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ceru-mbrățișării ca de foc,Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte,Noi, două simple stele de noroc.Sîntem eroi într-o minune pură,De care-am fost făcuți răspunzători,Și-nțelegînd de noi cine se-ndurăPrintre săruturi plîngem uneori.Ne învelim ca de sfîrșit de lumeUnul cu altul spre a ne salva,Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume,De parc-un vînt ciudat ne-ar separa.Și te străbat cu facla mea aprinsă,Ca pe o
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM FOST MENIȚI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea ta e ca o-mbrățișare, și glasul tău un nesfârșit sărut în care când am murit și când m-am renăscut. De câte ori m-am răzvrătit în tine parcă în trupu-mi obosit simțeam ruine și-același iar deodată deveneam. Am fost meniți aceleiași ursite și în zadar s-au învârtit mereu ispite
AM FOST MENIŢI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383295_a_384624]
-
nopți întregi asupră-ți, cum trezeam îngerii din somn și-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare... Copilul meu, bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă obrajii să-ți mângâi, și fruntea s-o sărut - a binecuvântare. Referință Bibliografică: Dragoste de mamă / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DRAGOSTE DE MAMĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383309_a_384638]
-
feeric Al aurei divine, pornirea-mi de rebel Mi-o schimbă Dumnezeul în aurit inel. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână zorii, strivit în așternut, Te mai pețesc odată cu ultimul sărut. *** Referință Bibliografică: Mireasă-n fiecare noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]
-
bine vie Ai înflorit ca floarea de cais, Fredonezi seducătoare a iubirii melodie De triluri ce trezesc emoția din vis. În lăcrămioare ți-ai ascuns durerea Parfumul alb incă-l mai simți, Maci roșii îți fură amintirea Dându-ți la schimb,săruturile lor fierbinți. Simți gust de viață nouă în roua Ce-o bei din cupa crinului ,senină, Radiezi cerul iar soarta ținându-te de mână Iți dăruie necunoscutul ca pe-o aventură. Vei celebra eterna ta schimbare Cu al leoaicei curaj
ARTA DE-A FI NEMURITOARE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383311_a_384640]
-
din rătăcirea unui cârmuitor al cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră Florență. Nu ne sfida puterea. Nu se cade din partea dumitale. Dimpotrivă, Încrede-te În mărinimia Bisericii. Noi chiar dorim să ne oferim obrazul dinaintea sărutului Împăcării. Bonifaciu poate fi darnic, chiar și cu dușmanii. Noi știm de dificultățile dumitale domestice. Adăpostește-te sub marile noastre aripi și vei regăsi nu doar credința părinților dumitale, ci și ajutorul de care ai nevoie. Nici un cămătar din Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun rugăciuni profane aici păgînismul capătă o aură creștină mă aflu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
altui ochi. Cum se strecoară știința În toate ca mucegaiul În morcov lăsîndu-l roșu pe dinafară, dar moleșindu-l, vlăguindu-l. Și altă dată poezia: Iubire, sete de viață! Iubire, lumea se schimbă brusc Își schimbă culoarea... aerul dinlăuntrul ochiului sărut al iubirii, sărut al urii. Ori de cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și Îmi spune. Ești frumoasă! Pe el pot să-l cred. După aproape treizeci de ani de conviețuire, de pat comun, de cadă comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se strecoară știința În toate ca mucegaiul În morcov lăsîndu-l roșu pe dinafară, dar moleșindu-l, vlăguindu-l. Și altă dată poezia: Iubire, sete de viață! Iubire, lumea se schimbă brusc Își schimbă culoarea... aerul dinlăuntrul ochiului sărut al iubirii, sărut al urii. Ori de cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și Îmi spune. Ești frumoasă! Pe el pot să-l cred. După aproape treizeci de ani de conviețuire, de pat comun, de cadă comună, cred că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar dărâma singur ușa dacă nu i-aș deschide. Aș putea să-i zic să nu stea mult, făcând pe obosita. Pe cine încercam să păcălesc? Deja îi deschisesem. Dacă aș fi așteptat un buchet mare de trandafiri și un sărut tandru pe buze, aș fi fost dezamăgită. Dar din fericire, deși nu îl cunoșteam de mult pe Nat, nu l-am crezut în stare de așa ceva. A pășit nervos, ca și cum el era proprietarul, iar eu o simplă femeie de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se sufoce păsările), aruncându-le în aer încântat ca un copil. M-a izbit asemănare cu Nunu, cu o aură amoroasă peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub haina de Moș Crăciun. Tot în clipa următoare se produseră explozia și o mare de lumină, cutremurând întreg orașul. Era ora 16.00 PM. Înăuntru, în rămășițele magazinului Marks & Spencer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
exemplu, atârnând de o fereastră spartă, asemeni unei sperietori. Sau ipostaze ale căror povești, dacă le-ar fi cunoscut, ar fi luat Oscarul pentru scenariu. Cum ar fi capul lui Abdulah, cu superba lui mustață răsucită intactă, lipită într-un sărut prelung, înghețat, de buzele lui Lindsay Johnson, căci așa o chema pe fata care îl refuzase. Cauză-efect, cum ar fi spus oricine, dar oricine era acolo era distrus, iar oricine altcineva nu era acolo, deci nu oricine ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pretutindeni, cu o vigoare și o energie ce îi uimiră pe toți, deși nu era decât una din manifestările ei de orgoliu, din ce în ce mai rare de altfel. Soarele se distra pe seama tuturor și ardea blând, învăluind Elementele cu cel mai cald sărut de care era în stare în ziua aceea, pentru că nu mai era dimineață, bătrânul călăuzitor al vieții aflându-se deja deasupra celui mai înalt vârf al Muntelui Zăpezilor. Un curent ciudat de mici și răi stimuli electrici corticali, asemănători unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele să pornească, înnebunite de sărutul muzicii. Părea că întreaga Lume de Deasupra va parcurge universul cu o viteză necunoscută. Deodată, dinspre scenă izbucni un suflu de energie atât de puternic, încât toți cei ce stăteau în picioare se prăbușiră cu lacrimi în ochi, răvășind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceste lacrimi, încât, tot privind-o pe furiș, m-am trezit spunând cu un glas fals aspru: - Ei, nu trebuieă - Ce-ți veniă n-ai de ce! Am vrut să adaug, „mămico“, și chiar să mă apropii de ea s-o sărut, când dădaca apăru din coridor cu felul doi și închise ușa cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu aceeași puritate neomenească, cu aceeași dorință dureroasă de a da totul, și inima, și sufletul, și viața, cândva, foarte demult, mucenicii uscați de posturi și asexuați atingeau icoanele cu buzele. - Dragul meu, șoptea rugătoare Sonia, desfăcându-și buzele din sărut și apoi apropiindu-le din nou de gura mea, micuțule, scumpul meu, mă iubești, nu-i așa? Spune-mi! Căutam cu încordare cuvintele nimerite, cuvintele de iubire, miraculoase și sublime, cuvintele pe care să le spun, pe care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
împotriva voinței lui, m-a refuzat categoric. Gândind aceasta, am simțit cam ce ar trebui să simtă un lepros pe care fratele creștin îl sărută pe gură și care vede că pe același frate creștin îl prinde greața din cauza acestui sărut. Am simțit în comportarea ta același lucru: pe de o parte, era dorința dictată de voința ta, care te justifica pe deplin, pe de altă parte, era neascultarea revoltată a trupului tău care pe mine m-a jignit în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]