5,379 matches
-
e Constantin Cehan-Racoviță; cu numărul dublu 193-194 din 1927, director vine din nou generalul Nicolae Petala. Articolul-program, Dragii noștri cititori, este semnat de Comitetul Societății „Cultura poporului”, sub al cărei patronaj se află revista, care se adresează în mare măsură sătenilor. Un alt articol programatic semnează N. Petala cu prilejul reluării tipăririi publicației. În același număr, Mihail Dragomirescu semnează articolul de susținere La drum... Tot atunci trimite un cuvânt de salut Vasile Bogrea. Octavian Goga precizează: „Drepturi și pâine nu sunt
CULTURA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286574_a_287903]
-
Bogrea. Octavian Goga precizează: „Drepturi și pâine nu sunt de ajuns, trebuie și «Cultura poporului», căci altfel drepturile celor săraci cu duhul nu sunt decât pentru împărăția cerurilor, iar pâinea lor, de când lumea, o mănâncă alții...”. Rubrici: „Foița gazetei”, „Pentru săteni”, „Scrisori din Bucovina”, „Știri de pretutindeni”, „Scriitorii noștri”. Sunt publicate versuri de Mihai Eminescu (reproduceri), George Talaz, Mircea Rădulescu, George Voevidca, Octavian Goga, Ion Pillat, Emil Isac, Elena Farago. Proza intră mai ales la rubrica „Foița gazetei”, unde Al. Ciura
CULTURA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286574_a_287903]
-
moldovenesc din Basarabia de către Asociațiunea Astra”, C.m. va deveni în perioada celui de-al doilea război mondial „Foaie săptămânală pentru popor, organ de presă al Fundației Culturale «Regele Mihai I» (Regionala Basarabiei)”. C.m. a fost concepută ca „o gazetă pentru săteni”, urmând să dea cititorilor „hrană sufletească sănătoasă”. Conținutul numerelor duble diferă, cele tipărite cu caractere chirilice având drept scop în special „luminarea” populației rurale, familiarizarea cititorului din Basarabia cu literatura națională. Sunt publicate texte din operele scriitorilor Al. Donici, I.
CUVANTUL MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
la organul liberal „Gazeta poporului”, C. conduce în anul următor „Epoca literară”, supliment al ziarului „Epoca”, avându-l ca secretar pe St. O. Iosif. A mai colaborat la „Voința națională”, „Lumea veche”, „Lumea nouă”, periodic socialist, „Asmodeu”, „Povestea vorbei”, „Gazeta săteanului”, „Foaia interesantă”, „Lumea ilustrată”, „România jună”, „Literatură și artă română”, „Adevărul”, „Pagini literare”, „Constituționalul”, „Noua revistă română”, „Universul”, „Luceafărul” „Convorbiri” (și „Convorbiri critice”), „Flacăra”, „Universul literar”, „Viața românească” și, bineînțeles - ca membru al Junimii -, la „Convorbiri literare”. A semnat o
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1884 și 1890 îi apar cele mai semnificative schițe și nuvele, continuând cu „Drepturile omului”, „Revista nouă”, „Adevărul”, „Lupta”,„Vatra”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Șezătoarea săteanului”, „Sămănătorul”, „Viața literară”. A fost director și proprietar, împreună cu Zamfir C. Arbore, al revistei „Amicul copiilor” (1891-1895). I-au apărut în 1893 patru volume de Schițe și nuvele, iar în 1899 romanul Ovreiul, o bună parte din proza sa rămânând
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
devoțiunea și altruismul cu libertinajul cel mai deșucheat. Atmosfera este de sabat grotesc, iar balul din grotele Sărcanilor, cu travestiuri senzuale și împreunări în lanț, anticipă, iarăși, episoadele corespunzătoare din Princepele lui Eugen Barbu. Dezmățului cosmic i se opune castitatea sătenilor. Castelul este incendiat de țăranii revoltați de „măscările” pe care, din întâmplare, le descoperă, iar justiția, coruptă, distruge declarațiile lor incriminatorii. Cu totul lipsit de acoperire artistică este Rumilia, în care tezismul domină construirea intrigii și argumentarea ei. B. este
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
și caii morți pe care-i scoteau din fântâni. Și noile fântâni pe care le săpau în pământul gras și greu. Parii de la cușca pe care țăranii o coborau în fundul puțului miroseau a lemn proaspăt. A văzut un grup de săteni care, conduși de un bărbat cu haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit cu un alt obiect asemănător: batic, piatră, monedă... Da, străina asta șmecheră ar fi putut foarte bine să vină în zori și să-și agațe broboada în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mulțumire, zise oftând: Dar cu rușinea ce mi-a făcut, cum rămâne, Măria ta ? Cu rușinea, iaca așa rămâne, moș Ioane, zice Cuza-Vodă, sărutându-l și pe un obraz și pe altul, În fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ți a șters rușinea. Cuvinte: falce = veche măsură de suprafață; ghiorlan = bădăran, țopârlan; megieș = vecin; răzeș = țăran liber, care avea o bucată de pământ
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fiu adoptiv și-i luă viața. Sângele nevinovatului ucis cerea răzbunare de la dreptatea cerească și-n curând se și ivi un răzbunător cumplit ca plinitor al fatalității. Ridicarea, răscoala și biruința lui Lachanas. Pieirea lui Constantin. Era în țară un sătean simplu, de soiul lui porcar cu simbrie, numit de popor Cordocuba, și grecii traducând acest cuvânt, care însemnează legumă, îl numeau Lachanas(adică grădinar de legume), avea însă-dealtfel multă isteție și darul izvodirii, știind sama multor lucruri și mai având
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coajă de mălai” (138). Vegetarianismul lor este o lege niciodată călcată : „șolomâner - ăla nu mănâncă de dulce” (65, p. 115). De altfel, cerșitul hranei nu pare a avea rostul de a potoli foamea solomonarului, ci acela de a testa bunăvoința săteanului : „Ca să cerce credința oamenilor și mai ales dărnicia față de săraci. Pentru aceea cutreieră satele ca cerșitori” (8, p. 144). Unele cre dințe menționează faptul că „pita căpătată de pomană nu o mănâncă, ci o aruncă pe ape” (8, p. 143
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Vulcănescu - trebuia să fie o zi de lucru. Dis-de- dimineață bătrânul în cauză, fără să știe sau conștient, dar fără să protesteze, era îmbrăcat în straie de sărbătoare, apoi la namiază era scos în bătătura satului, salutat cu respect de săteni. Fiul lui, o rudă apropiată sau un cetaș din neam îi punea un drob de mălai copt pe cap și în liniștea abătută a celor de față îi spunea : „Nu te omorâm noi, ci mălaiul ăsta” și brusc, fără să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că practica astfel de „boscoane” (farmece), care aduceau prejudicii economice colectivității, era bătut sau amenințat cu moartea ca să pornească ploile. „Cărămidarii sunt cei ce totdeauna leagă ploile”, sună o credință populară din Moldova, culeasă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sătenii „se întreabă care om a legat ploile și se necăjesc [= se chinuie] a-l găsi, ca să-l bată, să dezlege ploile” (28, p. 257). „Dezlegarea ploilor o face cel care a legat ploaia, dacă e descoperit și amenințat că va
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
romană din Panonia inferioară (dioceza Iliriei), de-a lungul Dunării. Voi mai da un singur exemplu de gest ritual apotropaic, de data aceasta din spațiul rural nord- european. Antropologul britanic J.G. Frazer a descris un obicei magic popular practicat de sătenii 481Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean scandinavi (The Golden Bough, vol. I). Pe 23 iunie, practic la solstițiul de vară, în ajunul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (în Noaptea de Sânziene, conform calendarului popular românesc), țăranii suedezi fac focuri mari rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întreagă rasă sterilă de mijlocitori, care ruinează și pe unii și pe alții, înzestrată cu toate instinctele rapace ale lipsei de patrie și ale lipsei de tradiții. Când ne-aducem aminte de starea de odinioară din Moldova, când proprietari și săteni nu erau oameni deosebiți, ci vechi prietini neam de neamul lor, cu raporturi întemeiate de amândouă părțile pe-o absolută bună credință, și le comparăm apoi cu procederile vestitului Uhrinovski și vedem țara plină de arendași și proprietari evrei, ni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ramuri a serviciilor publice din Țara Românească. Oricine va lua cunoștința acestei remarcabile lucrări se va putea convinge că, cu toate că situațiile sunt diferite, principiile cari au fost atunci stabilite slujesc încă azi ca bază la raporturile mutuale între proprietari și săteni, dovadă nouă că solid și durabil este numai ceea ce are temelie pe justiție și echitate, precum și pe ceea ce este avantajos părților interesate. În urma acestui raport a fost elaborată și promulgată legea din 23 aprilie 1851 relativă la legăturile și îndatoririle
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fost imediate, au restabilit liniștea și răspândit un trai mai bun în țară. Într-adevăr, își aduce lumea aminte că, în urma turburărilor revoluționare din 1848, al cărora cea mai principală unealtă a fost vasta propagandă anarhică și antisocială întreprinsă în mijlocul sătenilor și pentru izbutirea căreia toate mijloacele au fost puse în joc spre a seduce și rătăci pe locuitori, aceștia, dând crezare făgăduielilor mincinoase ce li se făcuse, suspendase orice muncă agricolă, refuzau d' a cultiva pământul și d' a achita
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prisos a ne mai întinde în această privință; ne referim chiar la textul menționatului raport, constatând în treacăt că este de notorietate publică și netăgăduit că de la legea din 1851 a început în adevăr să progreseze agricultura, prăsila vitelor, starea săteanului, arendașului, a proprietarului. Legea rurală, regulând o mare cestie socială, a pus un capăt și neobositelor intrigi ale agitatorilor, cari izbutiseră a aduce în țară o anarhie devenită intolerabilă. Onoarea rezolvării acestei mari cestii revine domniei lui Cuza, sub auspiciile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca o lege pregătitoare, dovadă că instituția ei a fost așa de bună încît astăzi în practică tot pe aceeași tradițiune urmează agricultura. Legea rurală dedese o nouă impulsiune agriculturii și, daca legiuitorul ei ar fi prevăzut să oblige pe săteni să conserve și să nu spargă izlazurile vitelor, ar fi fost mult mai avantajos pentru conservarea vitelor, al căror număr a scăzut treptat cu 25 la sută de la 1866 încoace. O cestie mare socială s-a rezolvat, impulsiune nouă s-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
provocăm un mare pericol, de-a lăsa să se încerce a se inventa o cestie socială neîntemeiată, care - ar aduce iar foametea ca la 1848 și la 1866. Învoiala de bunăvoie sau libertatea tranzacțiunilor a existat totdauna și trebuie menținută: săteanul liber și stăpân pe munca sa, pe vitele sale, proprietarul pe proprietatea sa. Însă trebuie garantată o deplină securitate pentru părțile contractante, ca nici una nici alta să nu fie victima celeilalte. O bună administrație cinstită, experimentată și vigilentă ar fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cele mai necesare în diferitele ramuri ale administrației. Ne vom mărgini a cita între altele: regularea modului de numire și înaintare în funcțiunile publice; revizuirea legii asupra alegerii membrilor adunării generale; regularea legii asupra celor șase zile de lucru ce săteanul era dator să facă pentru construirea podurilor și șoselelor; regularea sentențelor judiciare date definitiv și în ultimă instanță. 42 {EminescuOpXIII 43} Este de constatat că aceste reforme, a căror urgență era demonstrată în 1849, n-au fost realizate și a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cetățenilor. Funcțiunile publice sunt adesea în mâinile unor oameni stricați, loviți de sentințe judecătorești; astfel anarhia și dezorganizația domnesc pretutindenea, și muncitorii de pământ sunt supuși la vexațiuni, la acte arbitrare, adevărate cauze cari aduc mizeria între arendași, proprietari și săteni. Cât despre legea electorală, avem tristul și scandalosul spectacol al necontenitelor violări la care este supusă sub presiunea oficială care se etalează fără pudoare și sub arbitrariul care domină toate operațiunile în aplicarea ei. Aducerea la îndeplinire a sentințelor definitive
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
legea tocmelelor e în cestiune pentru roșii. Ei vor să-și creeze și din greaua și gingașa cestiune a organizării muncii o armă electorală căci polemicele "Romînului" și propunerea din Cameră privitoare la delegați au amândouă acceași țintă: demagogizarea locuitorilor săteni. [5 februarie 1882] ["DIN ACTELE PUBLICATE"] Din actele publicate în numărul de ieri cititorul a putut constata că delegații comitetului central de inițiativă din Iași și ai comitetelor din districtele de peste Milcov, rugîndu-se, după însărcinarea comitenților (în număr de 600
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din 1851. Ideea dominantă pe care o veți găsi la fiecare linie este d' a asigura părților interesate cea mai bună garanție a intereselor lor mutuale, cea mai mare securitate și un respect scrupulos al drepturilor lor. Ele apărau pe sătean contra avidităței unor arendași ingenioși a le proba că ei le datoresc îndoit munca contractată, aviditate ajutată prin conivența amploaiaților administrativi și, pe de altă parte, d' a nu lăsa pe proprietari victima nesupunerei țăranilor cari refuză de a-și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]