3,569 matches
-
1905, peste cinci ani, cât dura învățământul rural, au absolvit în 1910 numai 31.702 (dintre care doar 6.541 fete), adică 7,4 la sută. Progresele făcute - mărunte dar aditive - sunt totuși însemnate. Dacă în 1893 aveam, în școala sătească, 1,5 absolvenți de un învățător, în 1900 raportul urcă la 2,7, urmând ca în 1909 fiecărui învățător să îi revină 4,7 absolvenți. Același tipar, puțin ameliorat, caracterizează și școlile orășenești. Tabel 16. Învățământul primar urban în perioada
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi desfășurat orele de clasă la țară, în care pruncii de țărani se căzneau să dezlege
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
transmisie între abstractele idei elaborate de Bărnuțiu în tratatul său de pedagogie și practica educațională realizată la firul ierbii. Calibrându-și discursul pentru a viza învățământul rural, pe care îl consideră hârtia de turnesol a viitorului românismului, Melidon conferă educației sătești un aspect misionaristic. Învățătorii rurali trebuie să devină apostolii românismului, să propovăduiască ideile naționaliste în universul socio-cultural al satului românesc dominat de ethosul religios. A venit însă timpul, argumentează Melidon, pentru completarea moralei creștine cu etica națională. Școala, ca incubator
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
productivă să se comaseze cu practica pedagogică"1. Și Zolyneak susține aceeași idee: "Eu consider că pentru studenții de la Universitate, în mod deosebit tovarășul de la Filologie a ridicat problema practicii pedagogice, care trebuie făcută la țară, la școlile din mediul sătesc. Este o propunere bună. Studentul trebuie să facă o practică de acomodare la viața care este în satele noastre, nu practică de vară, când timpul este frumos, sau practică de toamnă, ca să vadă toamna în tablouri, o practică înaintea iernii
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
regulă proprietarul moșiei pe care se află biserica și satul, iar în lipsa acestuia, ca patron, era recunoscut șeful administrației țării. Patronul avea de îndeplinit anumite obligații materiale față de biserica din satul său, fiind consultat cu ocazia numirii unui nou preot sătesc. În privința preotului sătesc, noul regulament stabilea, în conformitate cu ideile iosefiniste ale timpului, că acesta trebuia să fie acum nu numai educatorul religios și moral, dar și civic al poporului și un colaborator activ al statului, fiind, în același timp, foarte îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe care se află biserica și satul, iar în lipsa acestuia, ca patron, era recunoscut șeful administrației țării. Patronul avea de îndeplinit anumite obligații materiale față de biserica din satul său, fiind consultat cu ocazia numirii unui nou preot sătesc. În privința preotului sătesc, noul regulament stabilea, în conformitate cu ideile iosefiniste ale timpului, că acesta trebuia să fie acum nu numai educatorul religios și moral, dar și civic al poporului și un colaborator activ al statului, fiind, în același timp, foarte îndeaproape controlat de acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a stăpânilor de pământ și a funcționarilor lor, de chestiunile ce priveau țăranii clăcași, de administrarea impozitelor, de conscripții și recrutare, de organizarea și vegherea comunelor etc. Totodată, acesteia îi erau subordonate autoritățile locale, atât cele orășenești, cât și cele sătești, ca și domeniile moșierești cu mandatarii acestora. În directa subordonare a căpitanului districtual stăteau comisarii districtuali care, de la introducerea administrației civile, luaseră locul directorilor existenți până atunci sub Administrația militară a Bucovinei 106. În perioada postiosefinistă, în Bucovina, în conformitate cu politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din Suceava 108, cât și la creșterea numărului școlilor elementare, atât din mediul urban 109, cât și rural 110. Rezultatul eforturilor făcute a fost acela că, până la finele anului 1792, s-a reușit să se înființeze 32 de școli elementare sătești 111, la care se adăugau cele existente în mediul urban, formându-se o adevărată rețea de școli elementare, cu limba de predare română și germană. Această rețea școlară, comparabilă prin dimensiune și importanță cu cea existentă în Banat în aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rețelei de școli elementare românești sau româno-germane din Bucovina. Astfel, în anul 1796 funcționau în Bucovina, pe lângă Școala teologică din Cernăuți, Școala normală din Cernăuți și cea din Suceava, școlile principale orășenești și un număr de 16 școli triviale (elementare) sătești, în localitățile rurale mai dens populate 116. Ca atare, imaginea total negativă percepută asupra acestei perioade din istoria învățământului bucovinean, receptată în unele lucrări românești de specialitate, mai vechi sau mai noi117, nu este decât parțial justificată, reculul înregistrat nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pentru păstrarea în continuare a prevederilor patentei împăratului Iosif al II-lea, din 1 noiembrie 1786, ce introducea noțiunea de sudit și jurisdicția personală 176, pentru menținerea separării pământurilor boierești (domeniale), de cele țărănești (rusticale), care intrau în stăpânirea comunelor sătești, stabilită în perioada iosefinistă și, mai ales, pentru aplicarea în continuare a prevederilor așezământului lui Grigore al III-lea Ghica, din 1776. Țăranului bucovinean i se recunoștea în continuare dreptul de folosință ereditară asupra pământului, stăpânul moșiei fiind obligat, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aria stăpânului. O altă obligație clăcășească, dijma din semănăturile câmpului, din livezi, din grădini și din fân, putea fi răscumpărată în bani. Sesiile slujitorilor bisericii, ale preotului, dascălului și cele ale vornicului și juratului satului erau scutite de dijmă, comunitatea sătească fiind obligată să presteze, în folosul acestora, câte două și, respectiv, câte o zi de clacă pe an178. Stăpânirea austriacă, înlocuind concepția românească de dependență economică a țăranului față de stăpân, cu jurisdicția personală a stăpânului de moșie asupra supusului (podanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bucovinei a ajuns adesea în conflict, atât cu funcționarii corupți sau incompetenți, determinând, ca reacție, numeroase plângeri ale acestora împotriva sa, cât și cu Guberniul din Lemberg, care căuta să-i tempereze acțiunile 192. În general, autoritățile locale, orășenești sau sătești, aveau datoria de a sprijini Administrația districtuală în toate direcțiile activității sale, mai ales în conscrierea și încasarea impozitelor și în chestiunile de poliție locală. Vasile Balș a căutat să realizeze un control cât mai strict al autorităților orășenești, nepermițând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
personale. Conferințele ținute la Căminul Cultural, activitatea în cadrul Băncii “Moldova” din localitate, în cadrul Cooperativei “Înălțarea”, recomandările făcute cetățenilor, o activitate susținută cu familiile elevilor au avut drept scop ridicarea nivelului de cultură al maselor și rezolvarea problemelor social-economice ale obștii sătești, cu implicații asupra progresului general al întregii comunități. Capitolul IX Aspecte didactico-pedagogice în activitatea înv. Ioan Marcu “Învățat este omul care se învață necontenit pe dânsul și învață necontenit pe alții.” N. Iorga. Așa cum temelia asigură stabilitatea și trăinicia unei
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
comunicație, dezvoltate ulterior la cote nevisate, precum radioul, televiziunea, pik-up-ul, casetofonul, C.D. ul, și câte încă altele. În fapt radioficarea satelor a fost cucerirea tehnicii care a dat lovitura de grație meseriei de lăutar. La câțiva ani după desființarea fanfarei sătești, l-am întrebat pe unul dintre membrii cei mai sufletiști ai activității «bandelor», de ce a renunțat la această frumoasă și delectantă activitate. Făcând o paralelă între soarta sa, de suflător într-o fanfară rurală și cea a cailor care au
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
odătă terminat, aduce oamenii la matcă, rănile acestuia încep să se vindece. La evenimentul de la 1 Decembrie 1918, toată suflarea satului participă alături de întregul popor, depunînd adeziunea lor scrisă pentru realipirea întregului Ardeal la Patria Mamă, Romînia. Se constituie Comitetul sătesc al Unirii sub președinția lui Ion N. Budac. Pe documentul istoric, «Hotărârea Noastră» din 27 Novembre 1918, numai din Oprea Cârțișoara se adună într-un entuziasm total, 226 de semnături lizibile, capi de listă fiind Nicolae Frâncu, locotenentul care și-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se retragă la vârsta senectuții aci în Oprea, în casa cumpărată de tatăl său de la urmașii grofilor Teleky, casă pe care înainte de a răposa, doamna Frâncu a donat-o comunei cu condiția ca în localul ei să se organizeze «Muzeul Sătesc Badea Cârțan». Regăsim în memoria colectivă a satului un Ieronim Grovu născut în 1891 care după ce absolvă teologia nu se mai întoarce în sat și ocupă pentru multă vreme scaunul de consilier arhiescopesc la Sibiu. Numărul preoților și al învățătorilor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai mare dintre frați a făcut facultatea de drept și a ajuns la vremea lui un reputat «apărător la bară» în dificile procese penale. Spre crepusculul vieții, Max s-a retras la Cârța mai întâi ca contabil șef la Banca Sătească ce funcționa chiar în casa lor bătrânească, mai apoi ca contabil șef la Topitoria de in și cânepă de acolo din Cârța. Graff, mezinul clanului, gândind probabil la faptul că frații lui au rosturile lor, sa dedicat administrării averii familiei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
povești pe câte fuse/ Torsese în viață 6, iar tatăl, crescut în spirit religios și cunoscător al tradițiilor, sădește, la construcția casei, doi salcâmi ce vor străjui cu mirosul și umbra lor curtea gospodăriei. După vatra satului, centru al așezării sătești și vatră a primei case cu care s-a început construcția unui nou sat, vine imediat în importanță vatra casei, locul unde se gătește, se încălzește, se descânta, se vrăjea, unde se colinda în sărbătorile solstițiului de iarnă. [...] Vatra casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1858), așa încât familia Eminovici va sta o vreme în aceste condiții, plătind și chirie, deși era de drept proprietară de case în același oraș. Ca să poată în sfârșit achita datoria Eufrosinei Petrino (se pare că la licitația fixată în Foaia sătească nu s-a prezentat nimeni, spre norocul familiei), Eminovici vinde, la 2 ianuarie 1855, casele din Botoșani negustorului botoșănean, Iosip Munteanu, cu prețul de 1050 galbeni și se mută de data aceasta definitiv la Ipotești. Iată ce spune actul: casele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilului Mihai la Botoșani, și nu la Ipotești. 6 Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, Editura Minerva, 1977, p. 264. 7 Ibidem. 8 Ibidem. 9 Ibidem, p. 264. 10 Ibidem, p. 264-265. 11 Ibidem, p. 264. 12 "Foaia sătească", 3 iunie 1851, nr. 22. 13 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 167-168. 14 Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare..., ed. cit., p. 153. 15 Ibidem, p. 160. 16 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 266-267. 17 Ibidem, p. 267. 18 I.D. Marin, op. cit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
decembrie 1850 soții Eminovici au făcut un contract de arendare a moșiei pe șase ani (23 aprilie 1851-23 aprilie 1857) Mariei Mavrodin, sora Ralucăi. Evident că arendarea era formală și avea drept scop împiedicarea creditorilor la vânzarea moșiei. În "Foaia sătească" nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărârea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vânzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestularea Eufrosinei Petrino, cu suma de 2.500 de galbeni 20. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numerulu stipendistiloru la mesura sumeloru afectate. 342. Școlarii stipendiați de particulari sau alte corpuri, vor fi supuși la acelesi regule de disciplină și ordine că și școlarii stipendiați de Statu. Secțiunea III Despre scolele primărie, normali și despre conferințele școlare sătești 343. Nu se voru pute priimi invetatori în sate de catu cei cari voru justifica că au trecutu cusurile prevedute prin art. 32. 344. În orașele unde voru fi mai multe scole primărie urbane, consiliulu permaninte va determina una dintr
LEGE nr. 1.150 din 25 noiembrie 1864 asupra instrucţiunii a Principateloru-Unite-Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127380_a_128709]
-
săraci cu copii în întreținere, copii ai străzii, adolescente sărace gravide și alte asemenea categorii; ... d) grupurile productive provenite din comunități sărace sau grupurile productive constituite la nivelul altor categorii sociale stabilite ca eligibile, provenite din comunități orășenești, comunale sau sătești, sunt cele ale producătorilor agricoli, meșteșugarilor, artizanilor și altor categorii de meseriași; ... e) grupurile sărace de etnie romă sunt persoane din așezări situate în mediul urban sau rural constituite preponderent din membri ai etniei rome; ... f) acordul de grant este
LEGE nr. 129 din 25 iunie 1998 (*actualizată*)(**republicată**) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121086_a_122415]
-
este o persoană fizică sau o persoană juridică selectată de Fond, care își asumă obligația să ajute o comunitate rurală săracă, un grup dezavantajat, un grup productiv ori altă categorie socială stabilită ca eligibilă, provenită din comunități orășenești, comunale sau sătești, după caz, să se organizeze, să își identifice necesitățile proprii, să le ierarhizeze, să elaboreze un proiect, să depășească problemele de organizare și comunicare apărute în timpul derulării unui proiect, să participe la dezvoltarea durabilă a comunității și după încheierea finanțării
LEGE nr. 129 din 25 iunie 1998 (*actualizată*)(**republicată**) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121086_a_122415]