4,209 matches
-
în timpul ploilor puternice și protejează plantele de smulgere. ... (b) cleionajele (garduri din nuiele), sunt realizate din stâlpi robuști din lemn înfipți vertical în sol, cu lăstari tineri flexibili țesuți orizontal între ele. În mod tradițional, cleionajele sunt realizate din salcie sau arbori similari. Cleionajele sunt dispuse ca o barieră verticală perpendicular pe linia de cea mai mare pantă pentru reducerea transportului solid în timpul ploilor abundente. Fig. 9. Exemplificare de cleionaje (garduri din nuiele). 1 - garduri din nuiele realizate din
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275559]
-
Posești 200 75 Prahova comună Predeal-Sărari 140 76 Prahova comună Provița de Jos 190 77 Prahova comună Provița de Sus 140 78 Prahova comună Puchenii Mari 240 79 Prahova comună Râfov 200 80 Prahova comună Salcia 140 81 Prahova comună Sălciile 140 82 Prahova comună Sângeru 200 83 Prahova comună Scorțeni 140 84 Prahova comună Secăria 190 85 Prahova comună Șirna 190 86 Prahova comună Șoimari 140 87 Prahova comună Șotrile 235 88 Prahova comună Starchiojd 200 89 Prahova comună Ștefești
HOTĂRÂRE nr. 1.306 din 25 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260762]
-
cuprins și apusu-n poală Spicele de grâu, vântul le răscoală Strânge-n brațe cerul, cât de dor i-a fost Sprinjin în nevoi chiar și adăpost... Au venit și macii legănați de timp, În poemul ăsta se vor anotimp, Salcia pletoasă a fost alungată Pe un mal de râu o văd aplecată... Freamată tăcerea până la “refuz” Îmi ciulesc urechea, pașii să-i aud Curcubeu să-i pun din a nopții stemă, Dacă vrea îi fac chiar o diademă... Am primit
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377391_a_378720]
-
o pasăre Pe-o ramură de măr, O adiere caldă de lumină; Un fir de iarbă, O floare în mohor, Scânteie vie În nămeți și gheață. Eu n-am fost un copac măreț Cu ramura spre cer, Am fost doar salcie Plecată peste ape. Am fost o trestie În pala vântului, Umilă, dar nu ruptă De viață. Referință Bibliografică: Eu n-am fost / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241, Anul VII, 18 februarie 2017. Drepturi de Autor
EU N-AM FOST de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377399_a_378728]
-
tu în tine De-ar fi să ni le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoară Când stai de mă veghezi ca boala să dispară. Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane, Ești salcie aplecată spre mine plângătoare. Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet, Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec. Stă răstignit și cerul de-atâta închinare, Cucernic te privește cu semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a
MAMA, IZVOR DE IUBIRE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377586_a_378915]
-
doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane De sălcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng. În zbor obraznic, apăsat, Tot legănându- se, planat, Lăsând șezlongul să se miște Ca de o pală- n vânt ce pare Stafia unui gând, menit să iște Cohorte
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
A doua zi, aflând că împăratul dispăruse și că întregul palat căzuse în mâna unui vrăjitor malefic, împărăteasa își pierdu mințile. Alergă afară din palat și se aruncă în lacul de la marginea grădinii cu trandafiri. Imediat, pe mal, răsări o salcie plângătoare, cu o scorbură uriașă în trunchi. Rămasă fără părinți, Prințesa Trandafira fu crescută la palat de bucătăreasa împărătesei. Cu toate acestea, învăță să scrie, să citească și să socotească, căci Pomorac îi urmărea pașii, așa cum ar fi urmărit un
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
a dispărut și mama mea s-a înecat, așa-i? Privirea îngrozită a bucătăresei fu suficientă pentru ca fata să înțeleagă adevărul. Părăsi bucătăria și se îndreptă spre lacul în care își găsise mama ei sfârșitul. Începuse să bată vântul, iar salcia își flutura crengile parcă vorbind cu ele. Ca atrasă de magie, Prințesa Trandafira se apropie de trunchiul scorburos. - Fata mea, șopteau frunzele sălciei, găsește-ți tatăl! - Dacă aș știi unde să îl caut... - Rodomela știe! Prințesa Trandafira începu să plângă
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
și se îndreptă spre lacul în care își găsise mama ei sfârșitul. Începuse să bată vântul, iar salcia își flutura crengile parcă vorbind cu ele. Ca atrasă de magie, Prințesa Trandafira se apropie de trunchiul scorburos. - Fata mea, șopteau frunzele sălciei, găsește-ți tatăl! - Dacă aș știi unde să îl caut... - Rodomela știe! Prințesa Trandafira începu să plângă. Îi părea atât de rău că nu își cunoscuse părinții și că nu știa cum să facă să se apropie de vrăjitoarea care
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
gata să o sfârtece. Vânătorul. Auzise despre el, dar nu îl văzuse niciodată până atunci. Oamenii se fereau de el și de câinii lui, care păreau niște lupi fioroși. Fata mai avu timp numai cât să se ascundă în scorbura sălciei înainte ca animalele să ajungă lângă lac. Cu toate acestea, câinii de adunară în fața sălciei și începură să facă o larmă care, cu siguranță, se auzea până la palat. - Ce ați găsit, copii? Vânătorul o apucă pe fată de păr și
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
Oamenii se fereau de el și de câinii lui, care păreau niște lupi fioroși. Fata mai avu timp numai cât să se ascundă în scorbura sălciei înainte ca animalele să ajungă lângă lac. Cu toate acestea, câinii de adunară în fața sălciei și începură să facă o larmă care, cu siguranță, se auzea până la palat. - Ce ați găsit, copii? Vânătorul o apucă pe fată de păr și o scoase afară din scorbură. Minunat de frumusețea Prințesei Trandafira, îi dădu imediat drumul și
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
furișară pe coridoarele întunecate până la odaia în care locuia Rodomela și o înșfăcară din patul ei înainte ca aceasta să poată să dea de veste că este scoasă din palat. Vrăjitoarea se dezmetici abia când era legată fedeleș de trunchiul sălciei de la marginea lacului. Nu trebui îndemnată prea mult să spună întreaga poveste. Câinii așteptau arătându-și colții, chiar la picioarele ei. - Nu pot să vă spun unde este împăratul, Pomorac m-ar ucide pe dată! - Câinii mei te pot ucide
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
adâncul pădurilor de sentimente care se revoltă împotriva timpului care a trecut, împotriva schimbărilor inerente. „Nostalgia întoarcerii”- expresie plină de lirism, de povești spuse la gură sobei, cu miros de rășina, de zăpadă niciodată stinsa, cu parfum de iasomie, de salcii curgătoare și de amurg. Un dor-fior străbate fiecare poem, fiecare vers, fiecare cuvânt învăluindu-ne gândurile și transbordându-ne în lumea mirifica a copilăriei, a satului din trecut, a sătenilor din vremuri poate apuse, a anotimpurilor cu iz de vită
CRONICĂ LILIANA BOIAN TERZIU LA CARTEA NOSTALGIA ÎNTOARCERII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378839_a_380168]
-
soarba cu nesaț apă renașterii. Un suspin pentru fiecare frunză, răsărit de soare, o amintire, toamna împănata cu castani, pentru fiecare părinte, ăn, om... O ploaie de amintiri peste plopii foșnitori, pește ghioceii din crâng, pește florile din lunca, pește salciile pletoase și pește grijile zilnice. Un strop de veșnicie cuprins în palmă generoasă a lui Dumnezeu Atotputernicul, o lacrima strânsă în ridurile faciale, un sărut de adio pus pe marginea unui anotimp pierdut, fior de iubire și de aduceri aminte
CRONICĂ LILIANA BOIAN TERZIU LA CARTEA NOSTALGIA ÎNTOARCERII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378839_a_380168]
-
le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce-și poartă florile durerii, cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăișul
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
recordman, ora de sport e mai mică/”(strada mică)...“să fiu eu neadormitul, care artificial amorsează circuitul apei în natură-de la o vorbă-n vânt și-o adiere- ...sunt în funcție, probabil, /de venirea, din amonte sau din aval /a sălciilor plângătoare...”(totem 2) Ultimul grupaj, în amurg, denotă o bună adaptare la sunetul postmodern, fie prin tonalități parodice, fie printr-o distanțare anume de nostalgii mai vechi, cu autoironie. “În marele spectacol/în care am fost incluși/cu voia sau
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]
-
să n-o prindă frigurile primăverii și mă duc bucuros la plimbare! -Mă, îl opri boierul, s-o iei pe Valea Piscului, să cobori pe la Iazuri s-audă și ea corul brotăceilor și-apoi să mergi pe malul Bucovului pe sub sălciile pletoase s-adune maci și brebenei și lăptucă de baltă... Și când trecu cu trăsura prin dreptul porții, îl aștepta lângă gard o fată frumoasă, ruptă din rai: spuma laptelui de bălaie, toată îmbrăcată într-o rochie albă de crep
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
fulg, pluti câteva clipe în brațele lui tăcută ca o jucărie după care zise: -Asultă și tu ce frumos cântă păsărelele, privește și tu cum zboară gâzele, ce peisaj bucolic, verde și frumos, plin de florile primăverii, uite-te la sălciile astea, plâng parcă pe Mântuitor când urcă Golgota lui... Dar noi vorbim și pe tine nu știu cum te cheamă... -Norocel, îngână el numele, Norocel, domnișoară... -Ce nume frumos! -Și de unde ești tu? -Vin din părțile Istriei, sun armân, domnișoară, rătăcit prin
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
speriată. Norocel se alarmă. O luă și-i frecă obrajii și mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor plângătoare și spre apus, peste sat, se lăsaseră nori uriași, fumurii, grei și amenințători. Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
stătea în pălărie, Măceșul și cu mierla erau de acord cu această realitate, Laurul și mirtul de asemenea, castanul și smochinul Erau de altă părere, au venit nucul, lumânarea, Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici, Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați? Orice este posibil într-o lume mai bună. Nevăstuica, pisica erau consemnate la domiciliu, Păianjenul, strugurele scriau anonime, Enervat, omul cu pălărie și-a scos accesoriul de pe cap, Iar întreaga lume a văzut cum
PURTĂTORUL DE PĂLĂRIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379887_a_381216]
-
pe lângă poarta din fundul curții. Nici nu deschise bine portița când o zări, scăldată în razele lunii, așezată pe un pietroi, cu picioarele cufundate până la genunchi în apa rece. Profilul profesoarei părea desenat de un artist pe fundalul întunecat al sălciilor. - Nu poți dormi nici tu? Își întoarse capul și îi surâse enigmatic. O, cerule! N-ar fi putut interpreta nici într-o mie de ani amestecul acela de tristețe, împăcare, liniște și viață, care o lumina, curat. Știu instant că
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CERTITUDINEA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CERTITUDINEA Ca un orbete printre anotimpuri trec ca pe sub ramurile unduitoarelor sălcii cu mugurii plesnind de seva clipelor ce or să vină tot căutând fără a regăsi altceva decât golul prezentului ce-mi lunecă printre degete singura certitudine totuși atât de răbdătoare cu mine. Referință Bibliografică: CERTITUDINEA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
CERTITUDINEA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380058_a_381387]
-
spre noi și să-I refuzam darul? Imaginați-vă noaptea Învierii! Împărăția lui Dumnezeu a coborît între noi. Prin „Hristos a înviat!" ni s-au deschis ușile raiului. Toți au lumânări aprinse în mâini. De Florii aceste lumânări erau de salcie. În Duminică Ramurilor I-am cântat Împăratului la coborîșul Muntelui Măslinilor spre Ierusalim: „Bine este cuvântat Împăratul care vine intru numele Domnului! În ceruri fie pace și slavă intru înălțimi!" (Luca 19,39). De Paste și înconjuram biserică în chipul
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
spre Ierusalim: „Bine este cuvântat Împăratul care vine intru numele Domnului! În ceruri fie pace și slavă intru înălțimi!" (Luca 19,39). De Paste și înconjuram biserică în chipul celor trei zile. Stâlpările, de data aceasta, nu mai sunt de salcie, ci stâlpari de ceară așa cum mergem cu lumânarea în mână să primim sfântă împărtășanie. De fapt, biserica înconjurată de noi în noaptea de Paste a căpătat un sens mult mai adânc, un sens nou, transfigurat , mistic, adică sensul chivotului de pe
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]