13,967 matches
-
Sombart le-a oferit contemporanilor imaginea unei personalități complexe și frivole. Deloc întîmplător și DER TAGESSPIEGEL îl copleșește post mortem pe autor cu o pletoră de epitete: spirit cultivat, excentric, erotoman, un "Paradisevogel" - o pasăre a Paradisului. Cînd, fermecat de salonul mamei, junele Sombart își improvizează propriul divan într-una din dependințele vilei din Grunewald, dedîndu-se deliciilor lecturii "la orizontală", venerabilului profesor Werner Sombart care-și citea cărțile la birou cu creionul în mînă i se pare suspectă această apucătură "hedonistă
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
știau precis ce joacă. Au înțeles lumea lui Ionescu, a scriiturii lui, universul aparte ca să poată să interpreteze minunat personaje insolite care adoră farsa și improvizația. Ionescu nu este adesea studiat în școlile de teatru. Guturaiul oniric, Fata de măritat, Salonul auto, Îi cunoașteți sînt pietre de încercare pentru actori cu experiență. Și bijuterii actoricești ale absolvenților clujeni. De care mă despart acum. Cu greu. Nu înainte, însă, să trec în revistă promoția 2008, actorie, secția română, Facultatea de Teatru și
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
liberă, Cotidianul, Curentul, Luceafărul românesc din Canada și, nu în ultimul rînd, România literară. Incredulitatea celui ce-a văzut "multe" îi însoțește pururi scrisul, ștanțîndu-l. Experiența vîrstei înțelege a se înfățișa cu un protocol plastic complicat, tangent la spiritul acelui salon de mare ținută care a fost interbelicul. Strict contemporan cu noi prin vivacitatea investigației și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
secțiune centrală a recitalului. Partea a doua a fost dedicată lui Chopin, aparent mai relaxată datorită prospețimii și delicateții interpretării Mazurcilor op.24/1, 2 și op.33/3, toate în tonalități majore Ele pot schița lumea ușor frivolă a salonului, străină totuși sensibilității acestui cultivat compozitor, implicit interpretului care le-a conferit o ținută distinsă. Despre op. 47 nr.3 se spune că este „singura Ballada a secolului al XIX-lea care are un sfârșit fericit - singura care se termină
De Prim?var? ... by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/83131_a_84456]
-
Dumitrescu, care au interpretat, la cote artisitice înalte, Feeria din Rapsodia spaniolă semnată de ilustrul compozitor francez Maurice Ravel. Prestigioasa manifestare "Țintea muzicală" s-a încheiat cu deosebit succes luni, 23 iulie a.c., cu un program de Muzică franceză în saloanele anilor 1900. Prezentarea rolului pe care saloanele franceze din ultima parte a secolului al XIX-lea l-a avut în dezvoltarea și promovarea muzicii franceze, precum și importantele date despre creația compozitorilor aflați în programul concertului: Maurice Ravel, Erik Satie, Claude
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
înalte, Feeria din Rapsodia spaniolă semnată de ilustrul compozitor francez Maurice Ravel. Prestigioasa manifestare "Țintea muzicală" s-a încheiat cu deosebit succes luni, 23 iulie a.c., cu un program de Muzică franceză în saloanele anilor 1900. Prezentarea rolului pe care saloanele franceze din ultima parte a secolului al XIX-lea l-a avut în dezvoltarea și promovarea muzicii franceze, precum și importantele date despre creația compozitorilor aflați în programul concertului: Maurice Ravel, Erik Satie, Claude Debussy și Cecile Chaminade au fost prezentate
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
succes deosebit a cunoscut ultima piesă din programul concertului: „Nunta de argint”, de Cecile Chaminade, o superbă fantezie pentru pian opt mâini. Programul actualei ediții a manifestării „Țintea muzicală 2012” s-a încheiat cu o interesantă comunicare referitoare la istoricul saloanelor de literatură și muzică din Băicoi și București, saloane fondate de renumita prințesă Cleopatra Ghica Trubețkoi, din Băicoi (1802 (?) - 1880), susținută de prof. dr. Alexandru I. Bădulescu. Surpriza care a determinat îndelungi aplauze a fost prezentarea unei superbe poezii scrisă
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
Nunta de argint”, de Cecile Chaminade, o superbă fantezie pentru pian opt mâini. Programul actualei ediții a manifestării „Țintea muzicală 2012” s-a încheiat cu o interesantă comunicare referitoare la istoricul saloanelor de literatură și muzică din Băicoi și București, saloane fondate de renumita prințesă Cleopatra Ghica Trubețkoi, din Băicoi (1802 (?) - 1880), susținută de prof. dr. Alexandru I. Bădulescu. Surpriza care a determinat îndelungi aplauze a fost prezentarea unei superbe poezii scrisă în anul 1844, luna septembrie, la Băicoi, de renumitul
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
literar Cezar Boliac care, atât în București, cât și în Băicoi (împreună cu alte mari spirite ale culturii românești din acea vreme: I.H. Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu etc. a frecventat minunatele serate literar muzicale orgaizate în saloanele amintite. Sperăm ca ediția viitoare (19-22 iulie 2013) să cunoască noi succese din punct de vedere al participării muzicienilor români și de peste hotare, astfel încât această nouă manifestare muzicală apărută recent pe harta județului Prahova și a țării să pășească cât
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
aspre. Celor care nu au puterea de a suporta ascetismul, eseistul li se adresează condescendent: "Sunteți prea feminini. Fără îndoială, sufletul feminin e fermecător și de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare de lectură sau celor ce poartă din salon în salon nostalgia amantului tenor și cerebral. Viața duhului masculin e aspră." (p. 237) După o astfel de pledoarie pusă în slujba transfigurării prin asceză, te-ai aștepta ca Eliade să rămînă la același timbru ideatic. Și totuși nu o
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
care nu au puterea de a suporta ascetismul, eseistul li se adresează condescendent: "Sunteți prea feminini. Fără îndoială, sufletul feminin e fermecător și de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare de lectură sau celor ce poartă din salon în salon nostalgia amantului tenor și cerebral. Viața duhului masculin e aspră." (p. 237) După o astfel de pledoarie pusă în slujba transfigurării prin asceză, te-ai aștepta ca Eliade să rămînă la același timbru ideatic. Și totuși nu o face, dovadă
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
un dicționar de tranziție, de la graiul rece, trădînd o anumită fanfaronadă a "priceputului", la cel cald, pe înțeles, de la paracenteză, glicoliză, mezenter, septicemie, termeni folosiți pînă astăzi, mai mult sau mai puțin pricepuți, purtînd în sunetele lor ceva din asepsia saloanelor și din secretele breslei, la cancer de țîța dreaptă, oftică, maiu (pentru ficat), răpciugă, ponoase ale limbii vechi, de țară, pe care, în forma asta, pentru culoare, nu le mai recuperează decît literatura. Radiografie a gîndurilor unei epoci în care
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
o tristețe să vezi cum distincția ținutei îi dispare în tiparul de turmă al gînditorilor socialiști: pentru Bourdieu, "autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan îmbălsămat cu ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a operei literare la contextul social e tresărirea vetustă a unor filfizoni cărora nu le-a fost încă extirpată snaga aristocratică și care, tocmai de aceea, se încăpățînează să creadă că
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
prin care regizorul vrea să privim monstruosul. Această imagine extrasă unui coșmar cu pachiderme dezlănțuite apare înscrisă în medalion pe fundalul auratic al Lunii, cu acea impresie cețos-mistică a fotografiilor lui Nadar. Odaia sa va fi decorată asemeni unui mic salon victorian, cu un set de fotografii care alcătuiesc aerul de familie și o istorie culturală. Îmbrăcat cum se cuvine, Merrick se comportă ca un gentleman, capul uriaș cu două bose enorme, cu un occipit triplu peste care se întinde subțire-păios
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
aflîndu-se în lojă alături de prințesa de Walles. Spectacol major, teatrul reprezintă oglinda culturală a unei societăți, în ea se decantează reziduurile unui nefericit bagaj ereditar, în ea, printr-un minunat joc al rolurilor, Merrick dînd replicile doamnei Kendal în micul salon amenajat pentru el este pentru o clipă Romeo din piesa lui Shakespeare. Doar în această celulă protectoare poate trăi Merrick, în afara ei se află o lume sălbatică, ostilă; comprehensiunea, sensibilitatea educată cultural nu sunt bunuri democratice. La nivelul unui alt
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
purtat corespondență cu ea până la sfârșitul vieții. Se vedeau la faimosul Hotel Ritz, unde prințesa ocupa un apartament încărcat cu plante exotice, dar mai ales cu "boules de neige", pe care scriitorul le-a imortalizat atunci când a descris în roman salonul Odettei. Respectându-și metoda confruntării, Cornelia Ștefănescu îl aduce în prim plan și pe George Enescu, al cărui nume apare în Prizoniera, rostit de personajul Charlus. Romancierul îl ascultase pe celebrul muzician executând sonata lui Franck, de unde s-a inspirat
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
să petreacă lunile de primăvară la moșia acestuia de la Corcova din Oltenia. Tocmai murise mama prințului român și era afectat de suferința lui morală. Defuncta se numea Elena Bibescu, născută Elena Kostachi-Epureanu, persoană foarte importantă, notează Cornelia Ștefănescu, pentru că în salonul ei din Paris, frecventat de muzicienii Liszt, Wagner, Gounaud, Débussy, Saint-Saëns, Fauré, de scriitorii Lecont de Lisle, Pierre Loti, Jules Lemaître, Maeterlink, de pictorii Bonnard, Vuillard, cât și de diplomați străini și francezi, Proust și-a găsit un câmp larg
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
rusești și cărți sovietice de război, despre care-am aflat c-a ajuns ditamai diplomatul! Nu știu pe unde-o fi fost trimis, ce isprăvi o fi făcut, dar nu e greu de ghicit ce impresie o fi lăsat prin saloanele diplomatice internaționale. Veșnic nădușit, posesorul unei burți proeminente încă din vremea liceului, brutal și primitiv, părea sortit mai degrabă carierei de temnicer-schingiuitor în beciurile Securității, decât "emblemă" a diplomației unei țări europene - fie ea și una strivită sub bocancul sovietic
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
o altă divă interbelică Oci ciornîie și alte piese celebre din bel canto-ul rusesc, iar Loredana Groza aproape tot ce știe din repertoriul mai nou. În rest, se bea, se fumează, se dau replici politicoase în genul conversației de salon cu sofisme și virilisme de cabaret, se joacă tare, dar cu sifon, se mai aleargă pe acoperișuri, dar nu mult și au ralenti că nu rezistă bypass-ul și se lăcrămează după vremurile bune de odinioară anii '42, '43. Regizorul
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
nostru de balet, într-o nouă montare a acestei perle coregrafice. Am fost trimis de oficialitățile culturale din Las Palmas de Gran Canaria ca să aranjez viitoare spectacole ale baletului românesc, cu Bayadera și Giselle, împreună cu steaua internațională. Stăteam liniștit în saloanele hotelului, așteptând să treacă timpul, când văd că se apropie de mine o tânără, în care am recunoscut-o pe Alina. Cu modestia ce o caracterizează, mi-a spus că a aflat că sunt jos, la recepție, și a vrut
Baletul Operei Române la Madrid by Gelu BARBU () [Corola-journal/Journalistic/8587_a_9912]
-
Pavel Șușară Cînd nu era pus direct, ca înainte de 1990, sub copertina încăpătoare și confortabilă a Cîntării României, Salonul de artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași "grandios festival", așa cum s-a întîmplat și în primii ani de după 1990. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar, pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de '90, dar
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste, chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse; imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]