2,236 matches
-
vin Regula comunității (pe care stângiștii noștri din '68 ar fi trebuit s-o citească, într-atât este adevărat că nu există nicio comunitate viabilă fără o regulă comună), Manuscrisul de la Damasc și fragmentele din Cartea lui Enoh expuse la Sanctuarul Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a produs până acum mii de cărți, de la bestselleruri polițiste până la teze științifice, iar enigma esenienilor miroase încă a pucioasă: aceste papirusuri, aceste rulouri de aramă ne fac oare să pipăim cu degetele sursele vii ale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Ierusalim (Galileea avându-și propriile legi, tradiții, climat, măsuri și greutăți) și fără îndoială, acestei independențe i-a datorat nazarineanul faptul că a putut substitui domniei complicate a Legii simpla iubire de Dumnezeu și de oameni. Dar Ierusalimul adăpostea Sanctuarul, loc în care orice evreu de parte bărbătească, adult și în putere, trebuia să se ducă la cele trei mari sărbători ale anului. Deci tânărul Isus s-a conformat, cel puțin așa ne informează Matei. Și pentru tot lungul vieții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu se face întotdeauna). În această ignorare reciprocă ostilă, care să fie locul comun al înțelegerii? Fiecare comunitate își are propriu-i circuit preafectat, însemnat dinainte. Veniți din Paris sau din Roma, pelerinii catolici se întâlnesc cu frații lor în sanctuarele catolice. Ortodocșii ruși sau greci stau de vorbă între ei lângă icoane. Evreii din diaspora vin să-i viziteze pe evreii din Israel. Cât despre musulmanii din umma, fie ei și originari din Egipt sau din Iordania, țări care au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instinctive la protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul iconoclast. Fără a merge până acolo, respir categoric mai bine la anglicani și la luterani, sub bolțile bisericii lui Hristos de lângă poarta Jaffa sau în cea a Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare mai decente chiar dacă sunt palide și severe. Protestantismul, în versiunea lui lutero-reformate, nu-i o religie de vară (bufeul de căldură penticostal a făcut între timp să crească temperatura în ținuturile Reformei). De unde și clasica dilemă a diletantului: să mori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de adăugat. Și cârtitorul nu văzuse, la acea dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
canal din epoca romană prin care se aduce apă din Siloe, se mai vorbește și de "trecerea secretă" a lui David. "Războiul fundațiilor" continuă încă multă vreme. A face din această movilă un fel de șvaițer pentru a provoca prăbușirea sanctuarelor islamice, a recuceri prin subterane o suveranitate pierdută la suprafață constituie un proces de intenții care apasă asupra Israelului. "Nici teroristul Khaled Mechaal și nici arabii n-au a ne spune ce trebuie să facem la douăzeci de metri de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caravanserai, bancă. Nu altceva au fost Halele Parisului sau Hyde Park-ul, acel "ia arată-mi ce ai", acea "cavernă a briganzilor" care l-a indignat atât de tare pe Mântuitor. Evocând public distrugerea de care toți se temeau a Sanctuarului național, el ataca sufletul și inima legii, altfel spus, națiunea însăși. Și se mai și lăuda apoi sarcastic că poate să-l reclădească în numai trei zile. "Templul sunt eu." Odată cu Isus, omul Occidentului va părăsi agora pentru a se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai elenizată decât Iudeea, în contact fiind cu lumea feniciană și cu Decapolis, regiune populată cu păgâni. Matei menționează acest ansamblu incluzând zece cetăți aflate în autoadministrare, fondate de Alexandru în partea nordică a platoului iordanian. Fiecare își avea templele, sanctuarele sale, precum și câte un teatru. Evangheliștii au ocultat cât au putut de bine spațiul înconjurător elen și păgân al învățătorului lor, ca nu cumva să șocheze auditoriul grijuliu în ce privește ortodoxia. Incorecte din punct de vedere religios, aceste orașe grecești situate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai ecologică. Ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e ca și cum ai sta tot timpul posomorât într-o noapte de chef ori ai sărbători sederul de Pesah în bucătărie în tête-â-tête cu un castravete. Așa ceva nu se face. Izolarea despoaie felurile de mâncare și pietroaiele de prestigiul lor. Bietele sanctuare nu se impun de la sine: impunerea lor e o chestie de asociere, dacă nu cumva ține de halucinațiile colective. Aceste monumente nu stau în picioare decât datorită poveștilor cu care le sprijinim, datorită reflexiilor memoriei comune pe care le proiectăm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mulți decât la Ierihon. Aproape o mie de case au fost distruse în acțiuni punitive, fără a pune la socoteală și școlile, moscheile, fabricile de săpun și de ulei de măsline (date ONU). Orașul e dominat de muntele Gazirim, sanctuar și astăzi în activitate al samaritenilor dragi lui Isus, care se consideră descendenții direcți ai celor două triburi coborâtoare din Iosif, dar care nu recunosc exact aceeași Tora ca evreii ortodocși. Discuție lângă puț cu un misionar nordic. Omul e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a putea ajunge la Tatăl său prin marea poartă a sacrificiului, și apoi, pentru a reveni pe pământ, prin intermediul apostolilor, pentru "a merge să propovăduiască învățătura sa tuturor națiilor" și a se lăsa însemnat de ele. Faptul că nu există sanctuare, imnuri și statui întru slava Iscarioteanului în cele patru colțuri ale planetei creștine îmi pare a fi un semn de lipsă de inteligență și de ingratitudine. * * * Într-un text intitulat Ispitirea lui Iuda, tânărul teolog grec Pantelis Kalaitzidis cheamă biserica
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere fără ceremonial la 4 dimineața, închidere fără ceremonial la 11 noaptea (vai de franciscanul apucat de vreo criză de apendicită în cursul nopții), cer acum prezența simultană a trei dintre gazdele principale ale sanctuarului, un părinte franciscan, un călugăr ortodox și un preot armean. În Joia Mare, biserica rămânând închisă timp de 24 de ore, același ritual devine o ceremonie diplomatică sub strictă supraveghere. Din 638, obiectul numit cheie, care seamănă cu un decapsulator
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fugeau încotro vedeau cu ochii. Numai grație spectatorilor din balcoane și de la ferestre, care agitau batiste, strigînd către public cuvinte liniștitoare, și-a putut convoiul continua drumul la Panteon. Sosirea la biserică s-a resimțit de aceste frămîntări. În pofida maiestății sanctuarului, capodoperă a arhitecturii vechilor romani, Ambasadorul Germaniei, Generalul conte von Wedel (viitorul Stalhalter pentru Alsacia-Lorena), mirosind pericolul și agitat de porniri războinice, dădea ordine cu voce tunătoare colaboratorilor săi să ocupe punctele strategice ale templului, în timp ce ministrul Braziliei se tîra
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în primul val de mînie, Hilmi, bătînd cu pumnul în masă, strigă: Voi pune pe zidari și pe jandarmi să zidească ușa. Aici, numai eu comand!". Eterne oscilări de felul acesta îmi marcau orice activitate: că era vorba de un sanctuar sau de o școală, existau aceleași amînări, aceleași reușite urmate de eclipse și de multe așteptări zadarnice. La Constantinopol, eforturile Legației noastre în vederea obținerii unui decret de recunoaștere a naționalității române ar fi trebuit să fie susținut de ambasada Austriei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am prăpădit și-aripa și picioru” (BrezoiVâlcea). Ciocârlanul face deci parte din categoria căutătorilor, asemenea lui Ardiu cel pedepsit cu dor, el cunoaște sentimentul armoniei absolute din grădina Ilenei Cosânzeana sau de la mănăstirea de tămâie (o reprezentare mai recentă a sanctuarului) și tânjește să revină acolo. Dar accesul în sacru trebuie făcut respectând cutuma și ciocârlanul este pedepsit pentru intruziune. El nu merge în „Neagra Cetate” chemat, asemenea lui Aghiran, și locul distruge integritatea fizică a călătorului clandestin, care revine acasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tot. Nu prea înțeleg de ce a ales bunicul tău să o șteargă fix prin apropierea cuibului Întunegrilor. Pentru că i s-a părut drumul cel mai sigur, răspunse fata luminându-mă câteva clipe cu lanterna ei. Cuibul este un fel de sanctuar de care nici măcar ei nu se apropie prea mult. — Adică ceva cu semnificație religioasă? — Probabil. Nu l-am văzut cu ochii mei. Credința lor e cutremurătoare, dar cred că o putem considera un fel de religie. Dumnezeul lor e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
groapă nu prea adâncă, cu un diametru de aproape un metru. În groapă, ceva nămolos, vâscos. Nu știu cum să-i definesc consistența, dar emana un miros grețos care-mi lăsa o senzație de acid în gură. — Cred că ne apropiem de sanctuar, zise fata. Suntem salvați. Întunegrii nu trec dincolo de el. — Înțeleg că ei nu intră, dar noi cum mai ieșim de-aici? Lăsăm asta în seama bunicului. Găsește el o soluție. Dacă am avea două aparate care să emită ultrasunete, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici un Întunegru. În timp ce unul funcționează, celălalt să stea la încărcat. N-ar avea de ce să ne mai fie teamă. Și cu timpul stăm binișor. — Grozav! — Ți-a mai venit inima la loc? — Un pic. De ambele părți ale intrării în sanctuar se aflau niște sculpturi în relief. Doi pești așezați în cerc, fiecare cu coada celuilalt în gură. Emanau un aer misterios. Capetele lor semănau cu partea din față a unui bombardier. N-aveau ochi, în schimb posedau două tentacule lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcute de Întunegri pe o asemenea beznă. Chiar dacă știam că ei văd pe întuneric, n-aveam cum să nu-i admir. Acum erau cu siguranță cu ochii pe noi și ne urmăreau liniștiți fiecare mișcare. După ce-am intrat în sanctuar, drumul urca ușor și plafonul era tot mai înalt, ieșind la un moment dat din bătaia lanternei. — De-aici o să pătrundem în inima muntelui, zise fata. Ai probleme cu urcatul? — Pe vremuri urcam de două ori pe săptămână cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semăna cu un șanț de vreo zece centimetri adâncime și lat de vreo zece metri. Șanțul mergea în linie dreaptă până hăt departe în beznă. Dacă o iei pe lângă el, ajungi la vechiul altar. Este locul cel mai sfânt din sanctuarul lor. Nici un Întunegru nu îndrăznește să se apropie de el. Cred că bunicul s-a ascuns acolo și stă foarte liniștit. Am pornit de-a lungul șanțului. Drumul începea să coboare constant, iar pereții erau tot mai înalți de ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rând, așa cum pisica linge ultima picătură de lapte din farfurie. Să absorb în mine, prin intermediul știrilor din ziare, frânturi din viața celor care trăiesc la lumina soarelui, să-mi alimentez fiecare celulă cu vești proaspete, pline de aer. — Se vede sanctuarul, zise ea. Am vrut să ridic privirile, dar am alunecat, așa că m-am concentrat mai departe asupra mersului. Oricum n-avea rost să aflu ce culoare și ce formă avea, din moment ce tot ne apropiam de el. Mi-am adunat ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un fel de crestături artificiale. Am îndreptat lanterna într-acolo și am studiat obiectul cu multă atenție. — E lucrat în relief, zise ea. N-am putut rosti nici un cuvânt, așa că doar am încuviințat. Semăna cu ceea ce văzusem la intrarea în sanctuarul Întunegrilor. Doi pești cu gheare care guvernau lumea lor. Două treimi din disc erau la suprafață, o treime scufundată în apă. După cum observasem deja, era o sculptură rafinată. Cred că n-a fost deloc simplu să fie realizată într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a părut că aud niște sunete vagi, dar nu le distingeam prea bine. Indivizii știu că ne apropiem? am întrebat. — Bineînțeles, zise ea. Aici e lumea lor. Știu absolut totul și sunt foarte furioși pe noi pentru că le-am pângărit sanctuarul și am avut curajul să ne apropiem de cuibul lor. Dacă ne prind, e vai de noi. Nu te îndepărta de mine. N-au decât să întindă labele și să te târască mai știu eu unde. Am scurtat funia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
brevete din primul și al doilea război mondial. EXPOZIȚIILE PERMANENTE În sălile de expoziție obiectele sunt prezentate cronologic, pe perioade istorice și culturi, fiind completate cu hărți, imagini de șantier sau complexe arheologice, texte și unele reconstituiri („Moara” de la Poduri, „Sanctuarele” de la Mărgineni și Brad, reconstituirea unei secțiuni arheologiceă sau machete (macheta davei de la Brad, Viața spirituală este ilustrată de statuete antropomorfe și figurine zoomorfe, vase de cult, altărașe, amulete, obiecte de podoabă etc. Sunt expuse de asemenea obiecte de os
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]