1,927 matches
-
și criticul lui cel mai profund, căci numai un muntean a putut avea ocazia să vadă liberalismul - partidul "roș" - în toată desfășurarea aspectelor lui. Altădată, după 1840, a putut apărea și în Moldova critică un satiric social: Alecsandri. Acuma, acest satiric nu putea să apară decât în Muntenia. (Și să se observe că și școala pe care a format-o Caragiale n-a avut nici un reprezentant în Moldova.) În Moldova n-au existat, sau n-au existat ca tipuri desăvârșite, deci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a avut vreme și posibilitate să-și asimileze, în formă, această civilizație; și țărănimea, la care încă n-a ajuns, sau nu ajunsese "civilizația" aceasta pe vremea lui Caragiale, numai aceste clase nu i-au dat contingent în opera lui satirică - și, bineînțeles, nici intelectualii adevărați. Acum, evident, această "civilizație" străbate tot mai jos în păturile sociale: cu cât străbate mai jos, cu atâta unele pături sociale de sus pierd aspectul ridicol și cu atâta alte pături mai de jos, influențîndu-se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să nu fie înjurat din toate părțile, căci în toate părțile dă peste oameni, cunoscuți sau necunoscuți, care au "opiniuni" și care-l înjură pentru opiniile pe care nu le are, ori pentru că n-are opinii. Desigur că marele nostru satiric nu e un om bun. O spun aceasta fără grijă, căci sunt convins că pentru el aceasta nu e un blam. Să mă explic în ce constă răutatea lui Caragiale. Pe Caragiale, în opera sa cu caracter social, nu-l
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Miticilor. E Inspecțiune. În această schiță apar câțiva Ionești și Mitici, plini de milă pentru soarta unui casier, care dispare de frica unei inspecții ce trebuia să aibă loc a doua zi. Dar s-ar putea zice: "Caragiale e un satiric, și ca satiric n-a avut, n-a trebuit să aibă în vedere decât ceea ce merită satirizat, deci numai defectele, și nici o calitate". Am putea răspunde că, într-o satiră, biciuindu-se defectele într-un om rău, sau în mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
În această schiță apar câțiva Ionești și Mitici, plini de milă pentru soarta unui casier, care dispare de frica unei inspecții ce trebuia să aibă loc a doua zi. Dar s-ar putea zice: "Caragiale e un satiric, și ca satiric n-a avut, n-a trebuit să aibă în vedere decât ceea ce merită satirizat, deci numai defectele, și nici o calitate". Am putea răspunde că, într-o satiră, biciuindu-se defectele într-un om rău, sau în mai mulți, pot încăpea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
numai defectele, și nici o calitate". Am putea răspunde că, într-o satiră, biciuindu-se defectele într-un om rău, sau în mai mulți, pot încăpea și alte personaje, care să nu fie rele. Și am putea dovedi cu atâtea opere satirice din literatura universală. Dar să zicem că e așa, că un satiric nu aude în scenă decât defectele, decât ceea ce merită disprețuit. Caragiale însă a scris și bucăți de altă natură, nu nu-mai satire. A scris nuvele, o dramă etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
biciuindu-se defectele într-un om rău, sau în mai mulți, pot încăpea și alte personaje, care să nu fie rele. Și am putea dovedi cu atâtea opere satirice din literatura universală. Dar să zicem că e așa, că un satiric nu aude în scenă decât defectele, decât ceea ce merită disprețuit. Caragiale însă a scris și bucăți de altă natură, nu nu-mai satire. A scris nuvele, o dramă etc. Există în el un singur personaj simpatic luat din clasele noi, ori
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adică în aceeași vreme, și revoluționarismul, și reacționarismul, cum s-a încercat, fără să reușească, V. Alecsandri. Dar atunci acel care satirizează e un "moderat", și aceasta e și ea o atitudine politică bine definită, care-și găsește și ea satiricul într-un revoluționar, sau într-un reacționar: revoluționarul Șcedrin, în mare parte din opera lui satirică, a biciuit "modernismul". Că marele nostru satiric n-a fost "indiferent în materie politică" și că, dacă n-a avut "un înalt ideal", cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Alecsandri. Dar atunci acel care satirizează e un "moderat", și aceasta e și ea o atitudine politică bine definită, care-și găsește și ea satiricul într-un revoluționar, sau într-un reacționar: revoluționarul Șcedrin, în mare parte din opera lui satirică, a biciuit "modernismul". Că marele nostru satiric n-a fost "indiferent în materie politică" și că, dacă n-a avut "un înalt ideal", cum zice dl Gherea, adică un ideal revoluționar, a avut totuși un ideal înrudit cu idealul conservator
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un "moderat", și aceasta e și ea o atitudine politică bine definită, care-și găsește și ea satiricul într-un revoluționar, sau într-un reacționar: revoluționarul Șcedrin, în mare parte din opera lui satirică, a biciuit "modernismul". Că marele nostru satiric n-a fost "indiferent în materie politică" și că, dacă n-a avut "un înalt ideal", cum zice dl Gherea, adică un ideal revoluționar, a avut totuși un ideal înrudit cu idealul conservator, poate reacționar, cred că am arătat în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că Caragiale n-a făcut parte nici din clasa boierească (ca dl P. Carp), nici din cea a mandarinatului profesiunilor liberale (ca dl Maiorescu). Dar avem o dovadă, indirectă, ce e drept, chiar în opera sa literară, că marele nostru satiric face parte din categoria Eminescu, dintre intelectualii îndurerați de mizeria claselor de jos și în special a țărănimii. Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade: întîia e a comediilor, în care atacă liberalismul; a doua, de care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Năpastei, a Făcliei de Paști și a nuvelei Păcat; a treia, a Momentelor etc., când satirizează mahalaua, produs al liberalismului. Această operă întreagă se poate clasifica, apoi, în două categorii: în perioada întîi și a treia, Caragiale e un scriitor satiric; în perioada a doua, e un scriitor tragic. Mai departe: ca satiric, Caragiale e un pictor de moravuri; ca tragic, un pictor de stări sufletești, cu alte cuvinte, satira lui e socială, tragedia lui e psihologică. În Năpasta și în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Momentelor etc., când satirizează mahalaua, produs al liberalismului. Această operă întreagă se poate clasifica, apoi, în două categorii: în perioada întîi și a treia, Caragiale e un scriitor satiric; în perioada a doua, e un scriitor tragic. Mai departe: ca satiric, Caragiale e un pictor de moravuri; ca tragic, un pictor de stări sufletești, cu alte cuvinte, satira lui e socială, tragedia lui e psihologică. În Năpasta și în Păcat, personajele sunt luate din clasa țărănească. Niciodată în opera sa tragică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu alte cuvinte, satira lui e socială, tragedia lui e psihologică. În Năpasta și în Păcat, personajele sunt luate din clasa țărănească. Niciodată în opera sa tragică el n-a luat personaje din clasele noi, din "mahala". În operele lui satirice, dimpotrivă, niciodată n-a luat personaje din clasa țărănească. Așadar, Caragiale nu și-a bătut joc niciodată de țără-nime; iar când a scris tragedii, niciodată n-a crezut că clasele noi merită onoarea de a servi ca material pentru tragedie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
căci știe bine că încercarea ar fi zadarnică. Un Anatole France sau un Marcel Proust ne este interzis. Nu că nu putem avea talente mari native; nu că nu putem avea inteligențe superioare native; nu că nu putem avea spirite satirice, oameni de spirit; observatori ai sufletului propriu și al sufletului altora. E altceva. N-avem condițiile naționale pentru un France și pentru un Proust. France presupune o lungă cultură - și una anumită: franceză și greco-latină - și un mediu intelectual saturat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dificil de găsit altminteri, despre "toate subiectele cu putință" (cf. titlul ediției din 1738), realizînd o antologie de poezie extrem de atractivă pentru orice tînăr cu înclinații poetice enciclopedice. Subiectele poeziei sînt într-adevăr foarte variate, și anume "filosofice, istorice, morale, satirice, alegorice, critice, eroice, pastorale, galante, curtenești și sublime" (cf. titlul ediției din 1741); autorii sînt foarte diferiți: Langland, Gower, Chaucer, Lydgate, Barclay, Skelton, Henry Howard conte de Surry, Sir Thomas Wyatt, Thomas Sackville conte de Dorset, William Warner, George Gascoigne
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
sau a murit otrăvindu-se din dorința de a se vindeca - Chatterton deja dobîndise la Bristol o adevărată faimă: era "cel care a transcris poemele lui Rowley" (Masson 1874: 29) și poetul "de geniu nebun" (Masson 1874: 78; citează "testamentul satiric" al lui Chatterton, interpretat și ca "nota de adio a unuia care avea să se sinucidă" - datată 14 aprilie 1770). Planul esențial al lui Chatterton prin care să ajungă la faimă literară și să iasă din anonimatul obscur în orașul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
, gazetă satirică apărută la București, săptămânal, de la 6 ianuarie până la 6 aprilie 1880. Îndreptată în egală măsură împotriva unor decizii ale regelui Carol I și a politicii liberalilor, T. este scrisă aproape în întregime de Al. Macedonski. Poezia satirică, înrâurită de Béranger
TARARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290084_a_291413]
-
, gazetă satirică apărută la București, săptămânal, de la 6 ianuarie până la 6 aprilie 1880. Îndreptată în egală măsură împotriva unor decizii ale regelui Carol I și a politicii liberalilor, T. este scrisă aproape în întregime de Al. Macedonski. Poezia satirică, înrâurită de Béranger și în linia lui N. T. Orășanu, dar cu resurse superioare de versificație, își găsește temele în tarele vieții politice: demagogia, venalitatea și oportunismul, goana după chiverniseală. Întâmplări în aparență neînsemnate declanșează verva poetului, care extrage de
TARARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290084_a_291413]
-
înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat lectura propusă de Nicolae Manolescu volumului Ciubărești ca „un roman satiric, pe alocuri memorabil prin sarcasmul coroziv”, cu o „metodă swiftiană la origine”. Dar, pe lângă anumite capitole de „istorie ieroglifică”, îndeosebi volumele În ajun și Uraganul cuprind episoade romanești de calitate, precum cele care analizează relația lui Vania Răutu cu Eliza
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
T. conține versificări ocazionale, având ca teme anumite momente istorice sau contemporane. Într-un spirit entuziast și grandilocvent, cu un stil discursiv și emfatic, el înșiruie principii politice și de morală socială, pentru a adopta, în cele din urmă, tonul satiric sau indignat al celui care se aștepta la mari prefaceri în bine. Doar pe alocuri se simte o undă de lirism, susținută și de cadența vie, de alcătuirea simetrică a poeziilor. În Brândușe române (1868) T. repovestește diverse motive din
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
Coloana nătângilor, Chișinău, 2001; Îngerii din cerul gurii, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Mere acre, Chișinău, 1982; Atlas comic, Chișinău, 1987; Unei, unui, unor... (Epigramă românească), Chișinău, 1992; Buturuga mică... (Antologia epigramei românești de pretutindeni), Chișinău, 1993; Dicționar enciclopedic satiric, Chișinău, 1994; O antologie cronologică a aforismului românesc, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Leo Butnaru, Zâmbete și gânduri, „Chișinău”, 1977, 24 februarie; Ion Cristofor, Un epigramist: Efim Tarlapan, TR, 1993, 1; Victor Prohin, Un devotat scutier al genului, LA, 1994, 20
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a lungul taifunului de lut”. Invarianta elocuției lirice este însă hegemonia asupra afectivității și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice, satirice, poeziile sunt lucrate cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport, autorul microeseurilor
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Legende noi (Ghinea Grecul, Doamna lui Neagu, Antonie Vodă). Lui Ion Ghica îi aparțin articolul Misiunea românilor și Impozitul pe venit - scrisoare adresată redacției. I. C. Massim (cu articole de filologie și recenzii), Gh. Sion (poezia Imnul național), Radu Rosetti (proză satirică), Pantazi Ghica (cu proză și cronici dramatice) și C. Platon (versuri) sunt, de asemenea, colaboratori. Din literatura populară română, a cărei valoare artistică și documentară este afirmată în articolele lui I. Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon și Pantazi Ghica, se
ŢERANUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290154_a_291483]
-
ale frământărilor timpului: disputele teologice sterile sunt puse față în față cu necesitatea armoniei între popoare (Șoarecii și clopotele), unirea provinciilor românești într-o „măreață nație daco-română” este întrevăzută ca rezultat al luminării păturii de jos (Muierea și găina); portrete satirice de prelați obtuzi ori de renegați intră în Șarpele și pila, Privighetoarea și vulturele. Limba este populară, totuși fraza se mișcă greoi, discursiv, căci ținta rămâne învățătura, trezirea minții și disciplina morală. Marin Sorescu aprecia că formula „gură de aur
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]