3,958 matches
-
lunar, calculate la 9 ore pe zi și pe timpul zilelor lucrătoare. d/ Cantitățile de lucru exprimate în metri cubi (beton, zidărie de piatră sau cărămidă, șarpante), în metri pătrați (tencueli, zugrăveli, pardoseală scândură, parchet sau mozaic, tâmplărie, vopsitorie, acoperiș, pereți scândură), în metri liniari (scări, electricitate, etc.) în bucăți sau kilograme, pentru cele care nu se pot exprima în metri. e/ Timpul aproximativ până la terminarea lucrării. 2. Pentru reparațiunile sau confecțiunile executate de ceilalți meseriași (croitori, curelari, cismari, cojocari, etc.) se
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
informația asta de reeducare... Unii au acceptat, alții n-au acceptat... Pe cei care nu au acceptat... i-o băgat la izolare. Eram Într-o cameră puțin mai mare ca asta și am fost vreo 35... cu geamurile blocate cu scânduri, cu ușa Închisă. La un moment dat nu mai Încăpea nimic În tinetă, curgea pe de-o parte... Dimineața ne dădea drumul să mergem la w.c. ș-atunci nu mai știam cum să ne ușurăm... Stăteam lângă ușă, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că a deschis ăla ușa și a Început să mă Înjure: „Hai, treci la cameră! Ai scăpat, te-a scăpat ăsta!”. Deci, asta a fost viața de deținut la Jilava. Se știe ce regim era la Jilava În perioada asta, scânduri bătute la ferestre, mulți de tot În cameră, transpirație permanentă... După aceea am revenit la Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În Închisoare era În funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
hrubă, nu puteai sta nici În picioare. Venise de acolo unu’ Flavius Meteșan. Era În anul V la drept, da’ era militar. L-au ținut două luni de zile la neagra și l-au bătut toată ziua. Stătea pe o scândură, era umed jos, un pic de apă să zic așa, șobolani... E greu de imaginat. Și l-au dus În cameră, dar pe urmă l-o dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea..., și altceva nimic. A fost groaznic acolo. Stăteam Înghesuiți că era frig... Și știți cine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Eu, când am ascuns pistolu’, am avut o cutie de metal În care am pus cartușele de la pistol, că aveam o sută, și aveam și o sută de cartușe de Geko. Și am fost la țară, să văd prin câte scânduri trec gloanțele, și-am Încercat și arma, și pistolu’... Ei, da’ asta a fost prin ’48-’49, aveam paișpe-cinșpe ani... Și după ce s-a Încheiat ancheta a mai durat mult până la proces? Pe la sfârșitul lunii martie mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parte și, când trebuia să te schimbi pe altă parte, trebuia’ să se scoale toți și să schimbe partea. Era... Îngrozitor. Plus căldura de vară... Și atunci, În vara lui 1949, a apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nici o vedere, doar puțină lumină care venea printre scânduri... Izolarea era totală și mai ales lipsa de aer era teribilă... Și, ca să avem totuși puțin aer, gardianul mai deschidea câteodată ușa dinspre coridor. Inuman. Comuniștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toți și să schimbe partea. Era... Îngrozitor. Plus căldura de vară... Și atunci, În vara lui 1949, a apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nici o vedere, doar puțină lumină care venea printre scânduri... Izolarea era totală și mai ales lipsa de aer era teribilă... Și, ca să avem totuși puțin aer, gardianul mai deschidea câteodată ușa dinspre coridor. Inuman. Comuniștii au știut un singur lucru: să aplice forța răului fără limită... Descrieți cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
groaznic a fost la Securitate la Cluj, În strada Republicii... Și Îmi amintesc că am stat În celular... Avea doi metri și jumătate lungime și un un metru și jumătate lățimea. Și a fost un prici acolo. Pat deloc... numa’ scândură goală. Și după două luni de zile am fost luat de acolo și-am fost băgat În camera de comun, și acolo am stat Între oameni. Și mă amintesc că a fost un om foarte cumsecade... Almășan Gheorghe. Almășan baci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lucruri pe care nu le-oi uita nici În clipa când o să mor. Și m-o introdus În celula respectivă. Gândiți-vă! O pivniță, de-o parte și de alta niște priciuri de lemn pe două niveluri. Jos erau numai scândurile goale, pentru că toată lumea fujise sus, că acolo era mai cald... Știți? Și În clipa când s-o deschis ușa, dintr-odată, de sus și de-o parte și de alta, s-o sculat niște capete pline cu niște cârpe, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intrat până acuma. Dar știi ce fericită sunt că văd pe cineva că intră râzând În celulă... Că, până acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: „Dați repede o saltea jos”. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos și le-o pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și de jos și le-o pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu mă culc și pe scânduri”. Da’ zice șefa: „Cum să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu mi te Îmbolnăvești”. Am uitat să vă spun că, după a doua naștere pe care am avut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu mă culc și pe scânduri”. Da’ zice șefa: „Cum să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu mi te Îmbolnăvești”. Am uitat să vă spun că, după a doua naștere pe care am avut-o, dintr-odată m-am Îngrășat foarte tare, am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am văzut că toată lumea face la fel. La Mislea, deci, erau w.c.-uri din astea englezești și era despărțite de dormitor... Era o cămeruță cu chiuvetă, unde puteai să speli mâinile, deci era mai civilizat. Erau podele pe jos, cu scânduri, nu era ciment, era curățenie... Pe-ormă curtea... Curtea era Împărțită În trei părți: la intrarea pe poartă, În față, erau birourile, cum veneai sus... Era ca un rai acolo... Mănăstirea era pe-un deal și o alee urca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le-o băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis w.c.-ul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea Înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă deasupra, da’ puțin. Și-apoi ăștia o dat jos toate obloanele alea de scândură, și-apoi a-nceput a striga: „Criminalii!” și „Vrem procuror general!”. Era Goiciu atunci comandant. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis w.c.-ul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea Înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă deasupra, da’ puțin. Și-apoi ăștia o dat jos toate obloanele alea de scândură, și-apoi a-nceput a striga: „Criminalii!” și „Vrem procuror general!”. Era Goiciu atunci comandant. Și-apoi, pân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea Înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă deasupra, da’ puțin. Și-apoi ăștia o dat jos toate obloanele alea de scândură, și-apoi a-nceput a striga: „Criminalii!” și „Vrem procuror general!”. Era Goiciu atunci comandant. Și-apoi, pân’ la urmă, o venit Goiciu cu-n batalion de gardieni și cu Istrate, că ăsta era cu regimu’ și paza. Și-apo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îi aducea... Da’ nu pe toți o sută cinzăci, numa’ pe o parte din ei, p-ăștia care o făcut protestu’ aista. Asta o fost... S-a schimbat regimul de detenție după revoltă? Păi da, că Înainte n-aveam puse scânduri la geamuri, pe urmă le-o pus... Obloanele ale Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
încet și plină de teamă. Ordinul însă era ordin. Când am ieșit afară, calul, cel bătrân și orb, era deja înhămat la șareta cu roți de lemn. Trebuia să fiu cu băgare de seamă, să stau cu picioarele pe singura scândură ce alcătuia podeaua acesteia sau să merg cu picioarele atârnate în gol. Mergi fără nici o teamă, că este un cal blând și nu-ți face nimic, mi-a spus secretara. Deși tremuram de frică, m-am urcat în șaretă, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
luat și pe dumneavoastră cu mașina, tovarășa secretară? Ce oameni sunt și ăștia, să lase o femeie în ploaie, a exclamat femeia necăjită, în timp ce îmi usca părul cu un prosop aspru cu miros de brânză. De pe masa improvizată dintr-o scândură și doi țăruși, de sub un ștergar, femeia a scos un boț de mămăligă cu brânză de oi, un ou fiert și o oală prinsă, nesmântânită. Mi-a spus cu glasul blând: Luați de mâncați și apoi om vedea noi cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și unde locuiește. - Pot face mai mult decât atât, priorule. Pot să ți-i arăt personal. S-au adunat să bea În sala de jos. Dacă mă urmezi... Dante se porni În urma lui, urmat Îndeaproape de bargello. În dușumeaua de scânduri de la primul etaj se deschidea un chepeng larg, probabil gura de Încărcare de la vechea fânărie. Hangiul Îl ridică și Îl Îndemnă să se apropie de deschidere. Dedesubt, un grup de bărbați ședea În jurul unei mese din lemn de stejar, bând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase să treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l rău cu cotul peste față. Pentru o clipă, durerea loviturii Îl ameți de-a binelea. În timp ce Încerca să Își revină, uitându-se În jur ca să Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și Înjurături. - Ce se petrece? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]