1,573 matches
-
Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și se ghemui la pămînt, ca și cum ar fi vrut să sară. Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu participa la nici un atelier. Mai mult, zise ea, simțea un fel de scârbă pentru activitățile astea schizofrene. Poate sunt cam dură, adăugă ea, dar le cunosc pe aceste șaizecioptiste trecute de patruzeci de ani, practic sunt una dintre ele. Îmbătrânesc În singurătate, vaginul lor e aproape mort. Vorbește cu ele cinci minute, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl călca o oaie ori îl împungea un bou. Nostalgia mi se agăța de suflet ca pîcla după ploaie de crengile unui brad. Cînd, dimineața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
animal din Arad, tocmai ca să-și poată Întâlni pe stradă victimele. Dacă am fi fost niște radicali politici, teroriști, am fi stat probabil prin preajmă după ce amplasam vreo bombă, ca să vedem carnea sfârtecată, ca să auzim vaietele. Cine știe? La câtă scârbă și mizantropie ne-am permis să acumulăm la un moment dat, nu cred că ipoteza-i exagerată. Dar noi eram, cică, artiști! În fine, nu știu câtă artă au simțit În jocul nostru taximetriștii, sunt sigur Însă că i-am Întors pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întorcea la materie, făcea tâmplărie. Ideea lui era să producă uși de toaletă pentru igieniști, pentru cei obsedați de microbi, uși care să se deschidă prin apăsarea unei clape cu talpa piciorului. Florin Îmi vorbise mai demult de senzația de scârbă pe care o Încerca, la toaleta de la Joy’s de pildă, atunci când, după ce se pișa și se spăla pe mâini, trebuia să iasă din budă deschizând ușa cu mâna proaspăt spălată, gândindu-se că, cel mai probabil, nu toți clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
peste el, ne abțineam de fiecare dată. De data asta nu! Fac un salt, sunt lângă scaunul lui Pârvu, ridic mâinile, l-aș prinde de guler, dar e gol până la brâu. Încep să urlu: - Mai taci, mă, taci dracului! Cu scârbă, Îl apuc de umeri, vreau să-l scutur, Însă ar Însemna să-l ating prea mult și nici n-am decât o mână liberă, În cealaltă Încă mai țin camera, așa că mă mulțumesc să-i dau un brânci, scaunul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
video Încă legată de Încheietura mâinii. Desfăcând curelușa, mi-am adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
legată de Încheietura mâinii. Desfăcând curelușa, mi-am adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la apă În cadă, am turnat și spumant. Apoi, În bucătărie, am Început să apăs butoane, presimțind protestele Clarei, dar nesimțindu-mă. Doar muzică, veselie mare. 3 SudEst, Pops, Activ, Pepe și mă-sa, e din ce În ce mai rău, mi-e din ce În ce mai scârbă, un junghi Îmi străbate umerii, transpir din nou. Știu că e și cocaina de vină, dar cât o să dau vina numai pe ea?! Mă Întorc În baie, până să mă dezbrac Îmi sună mobilul. E Leac. Andreea a murit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-o tot lovească, dezlănțuit, s-o... da, ar fi fost în stare, la furie, de orice. Mai sălbatic și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung o clipă de poftă și ură și plăcere. Ridică umerii, capul, coborî mâinile pe fotoliu. Încordă auzul. O respirație slabă și egală, de iepure adormit. Adormise, deci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce vorbești cu Krog! - șuieră ea, potolindu-se deodată. Ți-am arătat ce vrea. Să nu zici că nu ți-am spus. Abia atunci se duse baba la Unu și-l luă din brațele Runei. Dispărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-mi dați voie, ca înainte de a începe să scriu, să mă lăsați ca să beau o cană de apă rece, fiindcă o greață imensă mă inundă în valuri, punând într-un real pericol tastatura aceasta care o am în față. Scârba aceasta atât de intensă, mi-a fost stârnită doar de amintirea unui cadavru, care pe măsura trecerii anilor pute din ce în ce mai rău. Dar nu asta-i durerea cea mare, ci faptul că pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că budihacea respectivă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
milă bugetul, aplică soluția cea simplă: mai introduce o taxă și adio, cetățeanul nu mai poate face nimic. Nenea cel chelit în tot felul de tâmpenii sociale, știe foarte bine lucrurile astea, dar ne arată periodic, chiar în față, imensa scârbă pe care-o are față de poporul acesta, care l-a ales pentru încă cinci ani, la stâna Cotroceni. Poate adevăr grăia cineva, că Băsescu nu mai are decât un pas ca să legifereze și siktir-ul. Cură garantată de slăbire M-am
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
relatarea lor, adăugând incidente despre care aveam doar o vagă cunoștință, speculând motivații psihologice sau chiar inventând conversații. (Da, inventând, nu ocolesc acest cuvânt, chiar dacă mă ferisem s-o fac timp de aproape cinci ani). Și astfel, a renăscut, din scârba față de acești oameni, personalitatea mea literară și aceasta a dus la o schimbare de perspectivă, la o schimbare de atitudine, la o schimbare ireversibilă a întregului caracter al lucrării. A început să capete aspectul unei expediții științifice, al unei cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el. Era un chip care transmitea un mesaj simplu, cumplit: lăsați orice speranță, voi, cei care priviți acest chip. Renunțați la orice gând de mântuire, la orice posibilitate de scăpare. Nu vă așteptați la nimic de la mine. Cutremurându-se de scârbă, Michael stinse televizorul și președintele Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui. Nu era un om cu un aspect respingător: austeritatea îmbrăcăminții și fixitatea privirii îl făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Altfel de cum îi doare pe toți? Altfel, pentru că durerea e altfel pentru fiecare, durerea de a fi, de a nu fi, ce să fii? Un nimic? O să le-arăt io ce e aia nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În orice întreprindere cât de îndrăzneață sosește un moment de scârbă, chiar de îndoială - Machedon sătul de lume, Don Juan de muieret, exemplele se pot înmulți, fapta distingându-se de altfel, bună, rea, tocmai prin reziduul ei de oboseală, prin epuizabili.......................................................................................................................................... Horrr-șșșș.....Horrr-șșșș... 4 februarie Ajutor de la Domnul care a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vrea mai bine să rămâi cu ea-n tabără și să mă duc eu după bivoli? Întrebă Macomber. — Nu pot să fac asta și, dac-aș fi În locul tău, aș Înceta cu tâmpeniile. — Nu-s tâmpenii. Doar că mi-e scârbă. — Urât cuvânt ăsta, scârbă. — Francis, n-ai vrea să fii mai rezonabil, te rog? interveni soția sa. — Sunte prea al dracu’ de rezonabil. Ai mâncat vreodată ceva atât de infect ca aici? — Nu-i bună mâncarea? Întrebă calm Wilson. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămâi cu ea-n tabără și să mă duc eu după bivoli? Întrebă Macomber. — Nu pot să fac asta și, dac-aș fi În locul tău, aș Înceta cu tâmpeniile. — Nu-s tâmpenii. Doar că mi-e scârbă. — Urât cuvânt ăsta, scârbă. — Francis, n-ai vrea să fii mai rezonabil, te rog? interveni soția sa. — Sunte prea al dracu’ de rezonabil. Ai mâncat vreodată ceva atât de infect ca aici? — Nu-i bună mâncarea? Întrebă calm Wilson. — A, nu-i mai rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fără sens, cum nu mai simțise vreodată. — Doamne, asta chiar c-a fost o urmărire, zise el. N-am mai simțit niciodată așa ceva. N-a fost superb, Margaret? — Mie mi s-a părut foarte scârbos. — Cum așa? Mi-a fost scârbă de ce ați făcut, spuse acră, mi s-a părut josnic. — Știi, nu cred să-mi mai fie vreodată frică de ceva, Îi zise Macomber lui Wilson. Nu știu ce mi s-a Întâmplat când m-am luat după primul bivol. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sfârșit, ea va fi descrisă de cineva care mai și știe despre ce vorbește. Dar știa că n-o să facă asta, fiindcă fiecare zi În care nu scria și se bucura de comfortul său, În care era ceea ce-i era scârbă să fie, fiecare zi din asta Îi tocea Îndemânarea și-i slăbea voința de a scrie, așa că până la urmă nu mai scria deloc. Oamenii printre care se-nvârtea acum erau mult mai ușor de suportat când nu scria. Africa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]