4,770 matches
-
Acasa > Versuri > Farmec > CÂND SCRIU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului 30 Martie 2012 Când scriu e-atâta rouă-n ochii mei, Se scaldă-n ea toți pruncii nenăscuți Și tu dacă ți-e sete poți să bei Până se face ziuă peste Munți. Cu tine niciodată nu-i târziu Și soarele din cântec nu apune, De unde vin cuvintele nu știu, Toate miros aici
CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354836_a_356165]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1177 din 22 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și oglinzile-s năuce trupul tău la el m-aduce, gândul presărat pe ape când faptura-ți e aproape. Apoi totul parcă pare un frumos scăldat de soare, surâsul tău de copilă topește inima-mi nubila. Pun doar gândul să se culce peste liniștea ce-i dulce, părul tău un val de mare gândul meu peste hotare. Beau chiar trist pelin amar din cupă de mărgăritar
ÎN BALONUL DE SĂPUN de PETRU JIPA în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354984_a_356313]
-
schițez și-o casă - n departe mai adaug din creion flori gingașe colorate cu parfumul lor frumos livezi de fructe coapte cântecul ne-cuvântătos... oranjul din răsărit pun în tălpi la asfințit. răstorn iubire-amurgită nopții, în straie violet zorii dimineții-i scald în albastru bleu-strident . portocala lunii-i în noapte, îmbrac ziua-n raze coapte. schița, e cetatea mea și umblu desculț prin ea ! Referință Bibliografică: SCHIȚĂ / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 566, Anul II, 19 iulie 2012
SCHIŢĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355078_a_356407]
-
tineri, frumoși, perfecți, stăteau lipiți unul de celălalt și muzica le învelea trupurile. Și așa, învesmântați în acorduri sublime, isi trăiau povestea lor de dragoste, fără rușine, fără patimă, fără grimase inutile. Spoturile au coborât binișor lumină și i-a scăldat, începând de la cap, pe piepturile avântate în sonorități minunate, pe sâni, pe mijloc, pe solduri și mai jos, pe picioare, într-un mod cât se poate de firesc, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Și chiar nici nu se
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CÂND LACRIMI NU-S Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În călimara veche se scaldă iar penița, Pe coala albă cuvinte lasă floare, Trecutul să-mi salvez de la uitare Îmi dau mereu precum vedeți silința. Ca ieri se bucura că ochi făcui în lume, Cu fiecare suflet e satul mai bogat! Botezuri, nunți și trai
CÂND LACRIMI NU-S de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355438_a_356767]
-
din apropiere, pe care le-a aruncat peste umerii Ancăi, râzând molipsitor. - Știi, când eram prieteni, prima floare oferită de Fănel a fost...o frunză! Mare, uriașă, galbenă, frumoasă... - Mda, înțeleg. Dar nu pricep ce e cu tine de te scalzi în paharul cu melancolie! - Îți spun sus, promit. După un păhărel de palincă, Gabi a turnat cafea în ceșcuțe și a pus pe masă câteva bucățele de brânză topită și șunculiță, hotărâtă să creeze o bună atmosferă în care prietena
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
semene sămânța ținea la glia lui nu o trăda la pâinea coaptă în cuptor pe vatră a mielului sacrificat nu se despărțea ca râul de albie atunci când grijile îl inundau acum se simte albia deformată de apa timpului prezent ne scăldăm în vremuri tulburi deocheate vânăm anotimpuri furăm bucurii ne ascundem fiecare de răspunderi când vom pleca definitiv luăm cu noi decât o mâna de țărână dacă mai are cine s-o arunce peste noi ... (din viitorul volum de versuri: “Stări
RETROSPECŢIUNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355454_a_356783]
-
real prilej de relaxare și de pregătire temeinică pentru ceea ce va urma în viețile lor, în carierele lor, care de-abia, de-abia, începeau să prindă contur. La 10 septembrie 1953 se îndreaptă spre Vancouver, pe coasta vestică a Canadei, scăldată de apele Pacificului. British Columbia - un alt început? Ajunge la Vancouver în 15 septembrie 1953 și locuiește până pe 6 iunie 1954 la familia Martin. Întâlnirile și petrecerile cu prieteni vechi ca Mitică Sinu, Cornel Popa, Victor Constantinescu sau cu mai
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
politica marocană. Îl sfătuiește prietenește să păstreze echidistanța față de zona politicului, care s-ar putea să aibă influențe nefaste asupra carierei. Luna petrecută împreună într-un periplu prin orașele marocane Casablanca, Rabat, Agadîr, Fes sau Marakesh, sau pe plajele însorite scăldate de apele mediterano-atlantice, prin munții Atlas, sau printre ruinele vechilor și misterioaselor așezări a constituit pentru cei doi prieteni o relaxare adevărată. Genu avusese parte de zile minunate, petrecute în prezența unui popor primitor. Era stăpânit de o stare de
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
de suflet mă lovesc de stăncile gândurilor tale înserarea ne e paravan pentru iubirea ce tăinuiește paradisul cerul ne este aproape, picurându-ne praf de stele peste visul furat. iubește-mă că un copil cu luna în privire pe țărmul scăldat de iluzii. iubite, atinge-mă cu gândul să simt acum talazul fericirii cum se zbate-n mine. șoapte de sirenă îți voi dărui în asfințitul aprins de dorințe pescărușii cu cantul lor ne vor duce spre orizontul pictat în veșnicie
MA SIMT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355519_a_356848]
-
mare, Mare albastră și misterioasă, Cu valuri sălbatice ce-nghit orizontul, Glasul tău plin de ispite, Mă cheamă în depărtări. Râu al nemărginirii, Cine-ți dăruiește viață În inima uscată a pădurii înghețate? Pământule-mamă, de câte milenii, Cântecele mele îți scaldă întinderile? Pământule, Iubitule, De-atâta vreme îți cutreier cărările! Iubesc această Lume Încă din zorile Creației, Când în aurora sa Viața mea semăna cu o floare. O, mare, mare acoperită de văluri, Sufletul poetului dansează, Căci a străbătut Lumea Cu
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355533_a_356862]
-
iar flautele nopții se-anină printre tei. Furiile turbate își zdrăngănesc trompete, la malul nebuniei ne-am adunat acum și-n danțul tămâierii durerilor proclete ne ardem în feștile de măști făcute scrum. Cu mâini nemântuite orbim nemărginirea și ne scăldăm desfrâul în beznele ce vin, trec seara saltimbancii clamând sperjur iubirea lascivă întrupare de ambră și pelin. Se sting încet în sunet spasmodicele vise și-n prăbușiri de cântec trec înspre asfințit, sunt iarăși saltimbancul cu masca prăfuită ce trec
SALTIMBANC de LEONID IACOB în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355552_a_356881]
-
răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul ... Citește mai mult nu am timp să răpesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Citește mai mult nu am timp să răpesc zilele pe furișpoate din acest motiv sunt irespirabilcând strănut trupul în cuvinteîncât lunile au devenit întregide plictisealăcând nu ne iubeam până la capătlătratul pereților mi-a zgâriat lacrimapână la însângeraredeoarece adori să te scalzi în orele melegoală până dincolo de pielevoi mai dezlipi câteva rămășițedin fruntea albită a tavanuluiunde zac împrăștiate în tăcerechipurile de ieriîndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul... XIII. CÂMPUL CU NODURI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 362 din 28
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, tare-mi plăcea să mă scald în ea. Și pe când îngerașul privea în jos, pe pământ, ce să vezi? Un băiețel cu zâmbet fermecător, care dormea și visa un înger în zbor! Cum e posibil? Iată că este, în această poveste. Și-n altele, mii, scrise
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
îniernată Jelind inflorescențe din grădini, Răsună molcom cânt de altădată, O zbatere trecând prin rădăcini. Colinele-mi tot pleacă-ncet spre tine În sclipitoare fluvii de argint, Jivinele tot rod amurg din mine Remodelând statui de hiacint. Te văd acum scăldată-n praf de lună Prin valea înserărilor din cânt, Și îți mângâi cu gândul meu jivină Trup violin de hiacint și vânt. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: amurg hiacint / Leonid Iacob : Confluențe Literare
AMURG HIACINT de LEONID IACOB în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356577_a_357906]
-
răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul pentru tot restul drepților care mai credeau în
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
în urale. Gerule geaba te-nfoi Voinicei cum suntem noi Nu ne sperii bre deloc, Ba chiar te poftim la joc! Ca să-i facă în necaz Găștele ce sunt la iaz Nu țin cont că e zăpadă Dimpotrivă, chiar se scaldă ! Gerul iar s-a întețit. Cu el nu e de glumit ! Dar cum și seara se lasă Alergăm veseli spre casă. Referință Bibliografică: Suflet de copil / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
Pe unde umblă miezul ce mi-a scrijelit pe sânge tăcerile? Ah, carne făcută scoică, mi-ai terfelit dulcele iad în pragul de sus al cerului. În palme se despică ochiul. Uite cum doarme lumina! Între dune, valul sărat, mă scaldă în răcoarea fierbinte a ghețurilor. Nu-s ciobul schilodit pe fruntea vieții, prisosul infinit îl pun pe pânză, adună-ți pașii de pe urmă și nu plânge rătăcind ființa, și mâna de întinzi, ți-atingi voința. Nu vreau să vând cuvintele
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt în mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor ... am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt. Victorioasă am ucis
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
nu este adevărată, că le spun povești ireale, precum sunt cele cu feți-frumoși, elene-cosânzene, zmei și harapi-albi. mă întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi, într-o zi, vor muri asfixiați de realitatea crudă în care se scaldă și mă întreb: cine este oare de vină? Legendă: - copaie*= covată, albie - bostană = pepenărie Referință Bibliografică: o poveste nemuritoare / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 566, Anul II, 19 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasilica Ilie
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
ta tăcere te face și mai gravă Lăsndu-mă să-ți sorb esență mătăsoasa. Și: Grenoble, 22/11/2009 (23:19) Ce abisuri colosale peste dealuri cad grămadă. O puzderie de stele, mere coapte în livadă. Ce iubiri înălțătoare, fete dulci scăldate-n lapte, Amețite de iubirea care le-a momit cu șoapte. Ele freamătă duioase, fragede, îndrăgostite. Cum le tremura ființă, cînd zăresc un Făt-Frumos. Oare el va fi alesul fetelor îndrăgostite, Sau pe panoplia vieții va muri un vis duios
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
o iarnă care trece ca să vină alta mai rece te înfășoară să plângi sub plapuma albă când ieși să aduci cu tine lumina caldă mergi pe linia gâtului spre floare și a picioarelor ondulate aerul te pătrunde în zig-zaguri te scalzi în apusul soarelui drumul se pietrifică unde degetele nu trec niciodată Suzana Deac Referință Bibliografică: Mergi pe firul apei / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > APARTENENȚĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului apartenență Să ne scăldăm, iubito, în pletele de rouă, În galbenul de soare pe-un cer de Voroneț, Să strângem veșnicia pe ziduri arcuită Trecută-n noi, nescrisă în vre-un letopiseț. Miresmele de triluri vor săgeta înaltul Și, legănați de vise, vom adormi
APARTENENŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355173_a_356502]
-
moarte A celui ce Moldovei îi făuri hotar. Cu frunțile plecate pe lespedea de piatră Vom desluși din slova săpată pe mormânt Și glasul făr’ de moarte al Bugăi de va bate Ne-o aminti frumosul moldavului pământ. Să ne scăldăm , iubito, în ondulări de grâne, În salbele de focuri aprinse peste glii Că din străvechea vatră se-nalță azi lumină Și doina ni-i eternă și-o cântă ciocârlii. Leonid IACOB Referință Bibliografică: apartenență / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
APARTENENŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355173_a_356502]