88,416 matches
-
găsit, a avut o soră. Mai tînără, mai frumoasă decît mine. Tatăl lor era militar. într-o zi n-a mai ascultat ordinele - la el nu era cu vitrine, era cu oameni. Și a fost degradat, arestat, torturat. Cînd au schimbat regimul, au împușcat-o în tîmplă pe fiica lui, pe sora mielului. Fata ieșise pe stradă să schimbe și ea regimul. Acum are o placă de marmoră cu poză în locul unde a murit. Pe tată l-au gradat la loc
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
n-a mai ascultat ordinele - la el nu era cu vitrine, era cu oameni. Și a fost degradat, arestat, torturat. Cînd au schimbat regimul, au împușcat-o în tîmplă pe fiica lui, pe sora mielului. Fata ieșise pe stradă să schimbe și ea regimul. Acum are o placă de marmoră cu poză în locul unde a murit. Pe tată l-au gradat la loc, l-au avansat. Dar mielul de-atunci vorbește mai încet și mai subțire, se înroșește des. Unul dintre
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
ajungă cineva! Ce dacă nu mai pricep normal! Nu-i, bai, tu, copilă! Povestește, că și mie mi-i drag normal să te-aud." "într-un viset recent era întîi stratul negru care intră peste tot și nu s-ar schimba la față în ruptul capului. Am trecut repede peste un fel de gri care-mi scăpa printre degete. Am dat apoi peste fluviul de deasupra, în fiecare clipă altfel de lung, altfel de lat. Și ultimul etaj - o fructieră imensă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
catastrofă - dacă va fi, va fi declarat de politicieni. Dar catastrofa va fi opera inteligenței oamenilor. Faptul e că inteligența, spiritul, iar nu massa, nu proletariatul, nu mistica poporului, nu ideologiile politice, nu economia și luptele de clase etc. poate schimba definitiv istoria și poate modifica soarta omenirii. Paradisul terestru sau Atlantida vor fi exclusiv opera spiritului. Pacea mondială, dacă se va realiza vreodată, va fi de asemenea dobăndită prin coercițiunea exercitată de cei ce pot pentru că au știut mai mult
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
domnule Lucian Raicu, O mie și una de nopți!, după cum știți, e o carte pe viață și pe moarte. Povestirea, mă rog, „narațiunea”, salvează-n fiecare noapte, pentru încă o zi, capul pletos și dulce-al Șeherezadei. Păstrînd proporțiile și schimbînd sexul, O mie și una de scrisori îmi salvează, în fiecare dimineață, sufletul, mi-l îmbibă, făcîndu-l leoarcă, apt de-a mai rezista 24 de ore, cu cuvinte de grafit afectuos. Iată de ce și corespondența mea sprințară, scrisă-n dunga
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
meu s-a datorat faptului că nu consider cartea ca pe un roman (ceea ce și este!) cu capitole ce se întrepătrund, își răspund, se anticipează etc... Războiul a început de la titlu și a continuat cu insistența mea de a nu schimba un rînd, un nume, ordinea etc... primul meu volum, Versuri apărut în 1970 avea titlul Fluturii din pandișpan. După ce a stat vreo trei ani la o editură care, între timp, își schimbase numele, mi s-a dat un telefon și
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
a continuat cu insistența mea de a nu schimba un rînd, un nume, ordinea etc... primul meu volum, Versuri apărut în 1970 avea titlul Fluturii din pandișpan. După ce a stat vreo trei ani la o editură care, între timp, își schimbase numele, mi s-a dat un telefon și mi s-a spus că apare cu condiția să-i modific titlul. N-am vrut, răspunzînd că nu am alt titlu. Și atunci a fost numit, net, Versuri! Eu vedeam lucrurile în
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
Via Dolorosa, urmând drumul de calvar pe care a mers Iisus, arătând omenirii că el e Adevărul și Viața. Sunt, desigur, hiaturi în amintirile mele despre acești zece ani de periplu prin diferite țări, curmați de începerea războiului care a schimbat atâtea lucruri în viața noastră. Nu-mi pot fi însă șterse din memorie amintirile legate de epoca glorioasă a începuturilor radiodifuziunii române, ale postului național de transmisie a cărui aniversare de 75 de ani a fost sărbătorită anul trecut așa cum
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
ambițios, cu principii solide, implicat în realitatea românească și aflat totuși într-o poziție obiectivă. Mai mult decât atât, sub conducerea lui Nae Ionescu, faptul că era evreu părea să nu devină niciodată o piedică. Dar lucrurile aveau să se schimbe. După noiembrie 1933, când liberalii au venit la putere, Nae Ionescu și Cuvântul adoptă treptat, contrar oricăror așteptări, o poziție antisemită. Liniștea lui 1931 părea, la o distanță de numai trei ani, un vis definitiv pierdut. Celebra prefață a lui
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
și, la plecare, când eu ezit să trec prin camera fratelui ei - care era acolo - ea mă îndeamnă să trec liniștit: - Treci dragă, treci. Ce importanță are? Într-adevăr, nici o importanță.” Sigur că Zoe Ricci, ca și Camil Petrescu, își schimbă părerile și atitudinile în funcție de politica zilnică, având și ciudata impresie că sunt constanți. Ceea ce face Zoe Ricci este o adaptare la situație (jignitoare și cam ridicolă), un schimb de măști în funcție de nevoile sociale sau personale. De remarcat însă faptul că
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
turnată. Stelian nu-l recunoscu pe loc, dar bănui că trebuia să fie unul din băieții ceasornicarului. Mișu Leibovici interveni, ca să-l lămurească. “El e Aronică. Băiatul meu care-a stat la Moscova pe timpuri, după ce autoritățile române l-au schimbat cu niște basarabeni. Acum e colonel în Securitate. Poate-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
această ținută cuceritoare, care se plătește cu încordări sterile? Nu e o oboseală ce se traduce prin tristețe, blazare și gust de neant, toate cele ce și-au deformat puterile lor sufletești de răbdare și iluzie creatoare de mai bine - schimbându-le pe succesul șters al așa zisei libertăți absolute? Într-una din minunatele sale scrisori către un tânăr poet, Rainer M. Rilke scria: “auch lieben ist gut, denn lieben ist schwer”, “și a iubi e bine, fiindcă a iubi e
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
lână), de obicei tăifăsuiau despre întâmplări cu totul neinteresante legate de menajul în comun - acces la baie, la bucătărie - cu locatari jegoși, ignari, obraznici, sau despre succese obținute la cozile la carne, își împărtășeau rețete culinare - budinci, sufleuri, prăjituri, plăcinte - schimbau păreri despre toaletele de vară (sau de iarnă), sporovăiau cuminți, cu vocea coborâtă (să nu mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
decent prohabul, mai arunca asupra noastră - a lui Tinel în speță - vreo câteva săgeți otrăvitoare, își controla Pobeda de la mână și o zbughea la gară, fugea cât îl țineau picioarele de teamă să nu piardă cursa de Târgoviște. Directorul, nervos, schimba cu mine câteva cuvinte ireverențioase referitoare la bovine, rasă a activiștilor de meserie, dădea instrucțiuni portarului de noapte și pleca în sat unde dormea de obicei la o vădană cu care își amăgea singurătățile iar eu mă întindeam pe patul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
un crin straniu. Andrew tresări și zâmbi de uimire, dar numai o clipă. O dogoreală ca de cuptor îi ardea acum fața. Trupul ei gol lumina ca un rug încins. ...ți-a plăcut? Adevărul este că unele lucruri nu se schimbă niciodată... feminitatea mea infinită, fatală, vă reînvie, iarăși și iarăși, virilitatea voastră arogantă, încătușată în zale de hormoni; și mai presus de toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă închid... ca o a doua inimă în
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale. orașul meu acesta e orașul meu, numai al meu. casele, transparente, nu au uși și în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi. merg pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre inima sângerânda, încă palpitând, a unui
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
zile. Se întâlniseră în salonul de frumusețe al hotelului Athénée Palace, iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în salonul femeilor, generalul Gabi în cel al bărbaților. Draperia care separa cele două saloane era pe jumătate trasă și ei schimbaseră ocheade și zâmbete promițătoare. Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanță, dar a înțelege sau nu că o femeie ca Lisa se hotărâse să transforme o infidelitate oarecare într-o legătură de durată cu un soldățoi, fie
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanță, dar a înțelege sau nu că o femeie ca Lisa se hotărâse să transforme o infidelitate oarecare într-o legătură de durată cu un soldățoi, fie el și general, nu schimba cu nimic evidența că o făcuseră pe spinarea mea. Incapabil, deci, să pricep că o astfel de catastrofă mă lovise fără nici o putință de apărare, nu luasem în considerație nici refuzul meu încăpățânat de a pune piciorul într-un salon
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de dimineața până seara târziu. Mă confundau, de obicei, cu un șofer taciturn dar serviabil, se minunau zgomotos că le răspund în engleză sau în franceză, și dacă descoperirea că eram, de fapt, unul de-al lor întârzia - ceea ce nu schimba mare lucru -, îmi împingeau în mână sau abandonau pe banchetă mici bacșișuri și cadouri. Meschinăria lor era înduioșătoare, aerele lor de superioritate erau scârboase, iar știința lor banală; indivizi oarecare, îmbibați de misiunea lor civilizatoare, pe care sfârșisem prin a
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
tinerii care-l califică pe aiurit sau pe neconformist de poet. Trec strada pe roșu și zic: bestial. Apoi privesc în urmă, să văd de m-a urmat cineva. NU! asta "s-a fumat deja". Altceva ar trebui să se schimbe, căci " Își cunoaște moșul nepoții". Serviciu prompt Cu siguranȚĂ, una din primejdiile cele mai mari în munca avântată a omului nou a fost - și este - monotonia. Odată cu creșterea competenței, mecanismul, tehnica propriu-zisă a muncii se simplifică până la o schematizare foarte
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
în cazul unei elite foarte restrînse, care pare să utilizeze un limbaj tot mai ezoteric. Nivelul valoric scăzînd drastic, apetența pentru arta autentică se micșorează și ea. "Al treilea val", statuat de A. Toffler, și anume acela al "erei digitale", schimbă radical conformața socială și de mentalitate. O lume nouă, cu reguli noi se clădește sub ochii noștri. Lamentațile nostalgice ori mizele greșite sunt aspru și fără drept de apel sancțonate. Ritmul viețuirii pare tot mai accelerat. Diferența față de epoca interbelică
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
are mai curînd înfățișarea unei exasperări avangardiste, cu versuri-șoc și diatribe împotriva mediocrității și obtuzității de colecționar cu care e tratat artistul într-o lume meschină - "îmi este silă/ de trecerea mea printre cititori/ de tot ce n-a putut schimba/ lumea în cîteva miliarde de ani/ ș...ț/ am nimerit niște timpuri puturoase", "între tine și/ cărțile tale se întinde o prăpastie/ la care ai lucrat ca un sclav toată viața ta/ refuzînd toate istoriile politice și literare/ crezînd doar
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
Bianca Marcovici Dresaj mă îndrăgostesc întotdeauna de oamenii fără nici o poezie, stângaci, repetitivi și impulsivi! mă îndrăgostesc întotdeauna de piticii slabi ai memoriei mele înclinați să creadă în puterea lor virtuală - încerc să-i dresez, să-i schimb, să le dau forma mea, dar eșuez! le-aș spune-o-n față dar n-aș suporta durerea lor. Compartimentarea sufletului în fiecare cameră e altcineva pentru fiecare trebuie să-ți asumi răspunderea însă camera albă e numai a mea
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
Cărtărescu, cititorii care au între 10 și 110 ani sînt antrenați pentru întîlnirea cu eroii noilor basme, cu încercările, cruzimile și gingășiile lor cu tot. Oricum, un lucru este cert: vechii eroi au devenit obiecte de muzeu, copilăria și-a schimbat repertoriul. Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare românești. Abrevieri latinești, Editura Humanitas Educațional, București, 164 pag. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Colecția "Ludica", Editura Scripta, București, 2003, 288 pag. Ilinca, Andrei
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
un specialist, îi prețuia priceperea și sfatul, îi recunoștea chiar superioritatea în domeniu și nu de puține ori îi devenea prieten. Dacă chelnerul se îmbolnăvea și venea el la cabinetul doctorului sau dacă avea nevoie de un avocat, raportul se schimba, medicul și avocatul își serveau chelnerul și o făceau cu același profesionalism" (pp. 344-345). În foarte multe privințe bucureștenii interbelici erau confruntați cu problemele celor de azi. Chiar dacă în perioada interbelică nu existau computere și televiziune prin cablu, situația editării
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]