1,812 matches
-
roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate se întindeau și luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau pe pielea umedă a marelui păianjen, în nuanțe metalice și nuanțe catifelate, încît nici o floare, nici o pasăre, nici o prismă și nici un soare din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiască 72 a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
povestește o femeie din fața mea unei alteia, detaliile oferite din abundență se pierd în tumultul de voci care urcă până la mine ca o grindină nedorită, slujba e pe sfârșite, și parcă au trecut sute de ani peste aceste locuri, soarele sclipește viu în auriul hainelor preoțești, cel cu barbă albă e episcopul, spune o voce în spatele meu, dar cel din dreapta lui? Frumos bărbat, e tot de la episcopie! Care-i protopopul? Cel cu, ochii mei se rotesc neliniștiți prin curtea mănăstirii încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu demult casa cu ferestre joase și pridvor de lemn, unde stăteam cu Theo, Am dărâmat-o în primăvară, îmi spune fratele Rafael, s-a construit o altă casă de primire, și-o văd semeață înaintea mea, pe coama dealului, sclipind albă în soare, Și bisericuța de lemn parcă nu-i pe locul ei, îmi mărturisesc eu fratelui Rafael, nedumerirea, A trebuit s-o mutăm, a fost o întreagă istorie, când s-a construit noua clădire n-am avut aprobare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la masă, să-ți fie de bine! Sunt gata, părinte, putem pleca! Urcăm în mașină eu și părintele, mașina scrâșnește de pe podul din fața casei parohiale, pe drumul pietruit spre mănăstire și Theo nu știe că astăzi, privesc năuc pe geamul sclipind în soarele amiezii și parcă mă simt luat pe sus de ceva, Theo nu-i aici și nu sunt în stare să fac nimic pentru el, părintele vorbește despre Comisie, îl știu numai pe secretarul de la episcopie, am fost colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a sensurilor acestei suspendări nehotărâte, Lasă-ți inima să vorbească, Daniel va alege, Daniel sunt eu! Eu voi alege! și ochii mei se ridică spre geamul dinaintea mea, Prin praful ridicat în norii cenușii, sparți de capota albă a mașinii, sclipesc în soarele puternic frunzele translucide de mesteacăn, și știu, poate întâia oară în viața mea, că hotărârea pe care am luat-o îmi aparține mie, Trebuie neîntârziat s-o caut pe Florița, Floarea din Drăgosteni, ea numai îmi poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răsuflarea. Părea că ne aflăm într-o altă lume. Totul era învăluit într-o pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
poarta pe care scrie „A fost odată ca niciodată...” care ne așteaptă desferecată. Si, uite-așa, mergi și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea în jurul palatului și nu reușea să vadă nici o mișcare. Venise cu gândul să
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la mașină și am mers cale de patru cvartale, până la secția Hollywood. Pe treptele de la intrare își făceau veacul reporteri și fotografi. A dat strechea-n ei când au observat civilul care-l aducea încătușat pe polițistul în uniformă. Blițurile sclipiră. Știriștii m-au recunoscut și au început să-mi strige numele. Le-am strigat: — Fără comentarii! Înăuntru colegii mei polițiști au făcut ochii cât cepele când ne-au văzut. L-am împins pe Johnny spre biroul din față și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cel puțin nu cu David Reid zăcând acolo. Pe pământul Înghețat. La un capăt al cortului Încovoiat sub greutatea picăturilor de ploaie, un șanț lat cam de un metru fusese izolat de poliție cu bandă albastră. Apa Întunecată și vâscoasă sclipea În lumina reflectoarelor. Celălalt capăt al cortului era așezat chiar pe malul râului, iarba fiind bătătorită, strivită și acoperită de noroi de cei care se tot perindau pe acolo. Era multă lume acolo. Patru agenți de la Biroul de Identificări al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drumul pe care veniseră. Logan se uită spre casa lui Darren pe geamul pasagerului din dreapta. Fusese atât de sigur. În timp ce străbăteau Portlethenul, Îndreptându-se către autostrada dublă ce ducea la Aberdeen, Logan văzu luminile de la magazinele DIY și ale supermarketului sclipind În față. La supermarket aveau alcool. Iar În clipa aceea, Logan era de părere că a se duce acasă cu o sticlă de vin era o idee foarte bună. Îi ceru polițistului de la volan să facă un mic ocol. În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Fata. Amândoi aveam paișpe. Ea voia, dar eu n-am putut... N-am forțat-o... N-am putut s-o fac. O picătură mare, În formă de lacrimă, atârna de vârful nasului lui și ea o privi cum cade Încet, sclipind În lumina de după-amiază devreme. — Sus mâinile. Îi puse centura de siguranță, asigurându-se că poliția Grampian nu ajungea la tribunal apărându-se În fața unei reclamații de neglijență, În caz că loveau mașina. Când părul Îi atinse În treacăt fața, Îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-se, marcându-i progresele prin iarba Înaltă. După zece pași, pantalonii Îi erau uzi fleașcă până la genunchi, iar pantofii plini de apă Înghețată. Până să ajungă la ușa din față, dinții Îi clănțăneau În gură, În contratimp cu tremurăturile. Lumina sclipea la fereastra bucătăriei, dar Logan putea discerne doar siluete prin geamul murdar. Nu se mai obosi să ciocăne, ci doar se opinti și Împinse ușa umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din cerul Întunecat, iar norii erau luminați În portocaliu murdar, reflectând luminile de pe stradă. Pe tot Union Street, cele douăsprezece zile de Crăciun sclipeau și străluceau, dar Logan nu vedea nimic din toate astea. Stătea În fața chioșcului de ziare, citind la lumina ce venea dinspre ferestrele magazinului. Era acolo o expunere amplă a vieții Hoitarului - schizofrenia, șederea de doi ani la Cornhill, mama moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
treacă prin ce trecuse pe acoperișul acela? Că el n-ajunsese mai repede la ea... Că trebuia să disece un copil aflat Într-o stare avansată de descompunere ca pe-un curcan? Îi zâmbi tristă, dar la colțurile ochilor Îi sclipeau lacrimi. Exista o legătură Între ei preț de o clipă. Un moment de tandrețe Împărtășită. După care Brian, asistentul ei, strică tot. — Mă scuzați, doamnă doctor, aveți un apel pe linia trei. V-am făcut legătura În birou. Clipa dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drăguță: niște copaci, un pic de iarbă. Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și totul va fi bine din nou. Redeveni tăcută, sugându-și mai departe interiorul obrajilor. În legătură cu noaptea În care a dispărut Lorna, doamnă Henderson, ați văzut pe cineva pe drum? Vreo mașină? Femeia Își ridică privirea din cană, cu ochii sclipind absenți. — Ce? Nu-mi amintesc... A fost demult și eram așa de supărată pe ea. De ce nu i-am luat poneiul ăla afurisit? — Dar dube sau camioane? Nu. Nu-mi amintesc. Am mai trecut o dată prin toate astea! Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să publici ceva despre caz, să nu cumva să afle Malk Cuțitul? — Dacă-i mai pun afacerile pe prima pagină, pot să-mi iau adio de la toate cele zece degețele. Reporterul Își flutură degetele de la mâini către Logan, cu inelele sclipindu-i În luminile de deasupra ale barului. — Nu, de data asta Îmi țin gura. — Și-atunci de ce vorbești cu mine? Miller ridică din umeri. Doar fiindcă-s jurnalist, nu Înseamnă că-s vreun labagiu amoral și parazit. Adică, nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Se albi la față când Îl văzu pe Logan. — Bună ziua, domnule Nicholson. Logan schiță un zâmbet forțat, chiar dacă apa rece Îi șiroia pe gât În jos, udându-i gulerul de la cămașă. — Vă supărați dacă ne uităm În pungi? — Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel ca transpirația nervoasă. Își ascunse pungile la spate. — Care pungi? Agentul cel nefericit păși Înainte și mormăi ceva de sub gluga tivită cu blană a gecii sale groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umflătură În apă. Începu să se smiorcăie. La-nceput m-am gândit că e un câine, știți, un bull terrier, ceva... Fiindcă... fiindcă era negru cu totul. Așa că mă pregăteam să ies naibii d-acolo când văd ceva lucios, care sclipește-n ploaie. Știți, ca un lanț de-argint, ceva... Se cutremură. Mă gândesc că e de-al meu. Sunt În așa hal că mă gândesc că-i din ce ascunsesem eu. Așa că mă duc să-l iau și chestia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i găsească fiul. Logan Încercă să-l mintă, dar nu reuși. Așa că-i promise să-l sune imediat ce avea vreo veste. N-avea ce altceva să mai facă. Noaptea se făcuse din răcoroasă mușcător de rece, iar o pojghiță subțire sclipea pe asfalt. Când Logan păși pe Union Street, răsuflarea Îi plutea În jur ca un nor. Era baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol. Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întoarse pentru a-l privi pe Logan, iar respirația umplea aerul de aburi mari, veniți din adâncul plămânilor. Apoi o porni din nou În sus către șine spre Logan. Căută adânc Într-unul din buzunarele sale și ceva lucios Îi sclipi În mână. Ceva ascuțit. O sudoare rece ca gheața străbătu corpul lui Logan. — Vai, Doamne... Încercă să se rostogolească Într-o parte, să se ridice În picioare Înainte ca Doug Disperatul să ajungă la el. dar durerea din stomac Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ale bătrânului Încercaseră să stoarcă viața din el. — Isuse, ce s-a-ntâmplat? — Păi, am căzut și nu m-am putut ridica. Logan se apucă din nou să-și frece gâtul. Domnul MacDuff a vrut să permanentizeze situația. Lama cuțitului sclipind În lumină. Se cutremură din nou. — Bătrân ticălos! Logan aproape că zâmbi; era plăcut să fie cineva și de partea lui, de data aceasta. Inspectorul Insch nu fu la fel de Înțelegător. Când reveniră la sediul Poliției, Logan cu alt buzunar plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Watson cu confirmarea că nasul nu-i era spart, mesajul le fu livrat de sergentul de serviciu: Logan trebuia să se prezinte În biroul inspectorului. În clipa aceea. Inspectorul stătea cu spatele la ușă, cu mâinile Împreunate la spate, cu craniul chel sclipind În lumina ce cădea de deasupra atunci când Logan intră. Insch privea afară pe fereastră la zăpada care cădea hotărât. — Ce mama naibii ai impresia că faci? Îl Întrebă. Logan Își frecă din nou gâtul și-i spuse că Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dimineața. Nimeni nu-i spuse un cuvânt, dar le simțea ochii ațintiți asupra lui, simțea bârfa cum Îl urmărește prin clădire și până la ședința de dimineață a inspectorului Insch. Dormise prost, visase numai blocuri turn, ceruri În flăcări și cuțite sclipind. Fața lui Angus Robertson, deformată și rânjind, În timp ce-i cioplea lui Logan stomacul. Inspectorul era la locul său obișnuit, așezat cu o fesă pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
timp, Doug Disperatul se ascunsese În umbră, privindu-i. — Am stat ca prostu’ prin zăpadă și ploaie, de-am făcut și pneumonie pe lângă cancer. Doug rămase iar tăcut, cu o privire pierdută În ochiul său cel bun, iar cel lăptos sclipind de la străluicrea televizorului. Logan se ridică În picioare. — Înainte să plecăm, ar mai fi un lucru care mă deranjează: care era mesajul? — Mesaju’? Un zâmbet cuprinse fața stirbă la lui Doug Disperatul. Nu furi de la ăla care-ți dă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]