1,872 matches
-
și asta de câteva sute de ani. Și încheie: ― Oamenii, în general, au tendința de a uita definițiile ― dar dacă tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-A, toate concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o dezamăgire pentru Gosseyn. Cețuri și nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aplecat deasupra trupului meu. Cu o mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nici autorul nu deslușește clar. Văd lumea în crîmpeie. Că pot privi în ochii multora și nu descopăr decît cenușiul suferinței. Doar cîțiva... Pe unii nici nu-i cunosc însă în privirea lor ard ruguri; prin lacrimile lor văd cum sclipesc cuiele bătute în cruci. Și aceștia mă privesc cu blîndețe și căldură sperînd, întrezărind, parcă în propria-mi privire o temelie a unui proaspăt altar. „-Tu, Doctore,”-îi spun-„ar trebui să știi mai bine. Pentru că sufletul și trupul se
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
jos. Văzută de atît de aproape, apa nu era argintie, ci de un albastru-gri și verde. În clipa în care m-am înclinat înapoi și tatăl meu a încercat să mă apuce de subsuori, un ascuțiș de alamă se ivi sclipind de sub bolta podului, urmat de un aproape la fel de suplu arc acoperit cu un material alb-argintiu. Pînă a ne dezmetici, pînza a fost urmată de un om, de doi, de trei pînă la opt oameni cîți erau cu toții, care erau trași
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a universului pe care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție de poliție? - Ne-au furat? Mișu se cam întrecuse cu împrumuturile din casa de bani. Și Mariana purta desuurile roșii care sclipeau nerușinat în contrast cu scaunele albe de plastic din MaxiBar. O să spună că a furat bețivu ăla cu halterele, abia-i face un bine, nu-l mai primește Popa și poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de la butic. De fapt el voia să înece în șampanie această zi, tot ce văzuse, auzise și făcuse în propria lui casă. Cuprinsă de o vervă de zile mari, doamna Popa se juca cu o șuviță de păr rar care sclipea mov și argintiu, amânând momentul despărțirii, fie ea și pentru cinci minute. - Cred că o să mă vopsesc blondă. Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre lianele netăiate. În timp ce apa îi aluneca pe piele, frunzele căzute prindeau rădăcini în bocancii lui, lianele i se cățărau pe picioare, învăluindu-l ca într-o pelerină. Peste el vegetația sclipea în întuneric. Îi era greu să-și țină ochii deschiși, căldura din interior era mai puternică decât el. De sus cădeau coloane subțiri din picături incolore și începu să tremure de frig, iar picioarele i se chirciră sub el. Strânse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o mașină misterioasă. Atunci comandantul aeroportului a ordonat să fie capturat urgent OZN-ul. Răsete - animație. Altă poveste și mai S.F. decăt toate S.F.-urile: anul ... și un gardian vigilent a observat pe șosea o navă cu multe faruri care sclipeau. Din navă, el fiind sub regresie hipnotică a povestit cu lux de amănunte, au coborăt răpitorii; cap mic, ochi mari migdalați, cu pupilele ca ale pisicii, nas lung, gura o tăietură, fără buze. Răpitorii l-au invitat la bordul navei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
străzi din jurul casei! Dar iată că se face 8, și tata nu mai vine!... S-a întunecat de-a binelea, și el tot n-a sosit! 9 noaptea! Doamne, dacă a pățit ceva?! Și ce întuneric este!... Doar câteva stele sclipesc în depărtări, fără să lumineze... Luna, nicăieri! În minte-mi vine, fără să vreau, bucata de citire din cursul primar, în care un copil, al cărui tată se rătăcise și întîrziase, se roagă de-o stea ca să-i lumineze calea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o ferească de ceasul rău și de ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam. Coroana sa pletoasă se unduia Încolo și Încoace, plecându-se până la pământ și ridicându-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Deodată, toaca bisericii Începu să bată, chemând lumea la slujbă. Prin colbul siniliu al uliței, Mașa văzu câteva umbre care se Îndreptau spre sfântul lăcaș și se Întrebă de ce bate toaca la o vreme atât de nepotrivită. Cupolele bisericii Preobrajenie sclipeau În lumina lunii. Toaca tăcu și Începură să bată și clopotele. Pe drum, bătrânele Își făcură cruce, aplecându-și mânecile lungi ale hainelor cernite până la pământ. În mâinile lor, mătăniile părea niște cădelnițe aprinse. Brusc, mesteacănul de lângă fereastra ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci, sub care se ascundeau dealuri, munți, câmpii și o mulțime de sate și orașe. Iazurile și acoperișurile caselor sclipeau ca niște oglinjoare În mâinile unor copii ce se bucurau de soare, numai marea, ca și zborul, părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Timpul se scurgea cu o Încetineală uluitoare. Minutele și secundele erau parcă făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și mâinile, iar buzele se albiseră de spaimă. Curiozitatea totuși o Îndemna să-și țină mereu ochii larg deschiși și să privească prin hublou. Ajunse În Țara Sfântă pe Înserate, contemplând din zbor o mulțime de minarete și cupole ce sclipeau În aerul roșiatic, ca niște sfeșnice poleite cu aur și argint. Coborând din avion, Mașa Își făcu din nou În gând semnul crucii, rostind Tatăl nostru și rugându-se de Dumnezeu să n-o uite printre străini. De cum puse piciorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de săpun preferi?“. Iar Ippolit spuse, făcând pe măscăriciul: „Ce-ar fi ca În loc de săpun să folosești cenușă?!“ Iar atunci nevastă-sa se duse În cămară, de unde reveni cu o urnă pe jumătate plină cu un praf alb ce sclipea În bătaia lunii. Subotin era conștient că Întinsese prea mult coarda, dar ca să-i șocheze pe tovarășii săi de beție, Își Întrebă consoarta: „Ai putea să-mi spui, drăguță (Ippolit accentuă cuvântul «drăguță», care sună destul de fals În gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată gazda. - A sosit timpul, spuse oaspetele, dând să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre ținta finală. De o parte și de alta a drumului, lanuri de grâu și porumb se întindeau cât poți cuprinde cu ochii. Pe vremuri aici se afla moșia și casa boierului Zamfirescu. În lumina dimineții se vedea roua ce sclipea la soarele ce se înălța peste depărtări, iar ceața se ascundea parcă în râpă și spre pădurile întinse în dreptul satelor Zorleni și deasupra Popenilor. Păsările săgetau cerul zburând spre falnicii stejari ce străjuiau de o parte și de alta
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și mai ales la barajele din jurul orașului Bârlad. Pentru această zi s-a stabilit deplasarea la barajul “Cuibul Vulturilor” din apropierea localităților Pogana, Perieni și Ciocani din jud. Vaslui. Orele patru dimineața. O vreme superbă, caldă, senină. Pe cer încă mai sclipeau stelele, care, una câte una, dispăreau odată cu ivirea zorilor. Eu locuiam la circa o sută de metri de Virgil, m-am deplasat la el gata echipat pentru o noua zi de pescuit. Vecinul mă aștepta cu motorul pornit, am pus
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
De tot felul, albe, roz, verzi și negre, dar degeaba. Nici n-am terminat de zis și moș Vasile apucă bățul și trage. În undiță atârna un crap, de circa un kilogram, frumos, argintiu în care pentru o secundă a sclipit soarele dogoritor de amiază. Îl scoate tacticos din cârlig și apoi cu mișcări delicate îl aruncă pe mal în dreptul meu zicând: - Așteptați că voi prinde pentru fiecare câte un pește, după care voi pleca, căci am sarcini precise pentru azi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
aștern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Era un generos... Apa bazinului făcea valuri albastre, câteva fete frumoase înotau, câțiva băieți de bronz făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte, sclipeau în ele cuburi de gheață, „E fain“, îmi ziceam, aș fi putut jura că mă răcoream eu însumi în apa bazinului. După un timp portarul mi-a zis : „Acum întinde-o, te-am lăsat destul“. I-am mulțumit: „E frumos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și m-ar trata și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]