1,949 matches
-
soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și chiar la căderea nopții, pentru că pe râul larg San Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici un nor pe cer, nici o pală de adiere în frunze, nici un vultur-pleșuv care să zboare la distanță, nici o șopârlă care să alerge printre pietre. Râul curgea mai încet decât oricând, de parcă și apa ar fi fost afectată de căldură, iar sclipirea ei era atât de puternică, încât privind-o, te dureau ochii. Aerul - atât de nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care l-ar fi umplut de invidie pe Fidel însuși și, după ce a trecut de mănăstirea Franciscanilor, ajunse în Piața Armelor, unde îl uimi din nou traficul ce nu părea să se fi redus în două ore. Îi atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Este scânteie și fulger și sclipire de gând, este idee în alese cuvinte îmbrăcată, este emoție și fior și frântură de simțământ, este inspirație, fantezie, căutare și vis, este spirit curat, rotund și împlinit. Creatorul ei, neostenit și împătimit scormonitor în universul liric, își consumă, cu
Poezia, Măria Sa. In: Cântecul Lebedei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/260_a_608]
-
cu excepția Amandei care arăta oripilată. Hugo știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea o sclipire batjocoritoare. —Yogi, deci? Ca în ursulețul Yogi sau ca în Maharishi Mahesh? Nici una, nici alta, a replicat glacial Hugo, începând dintr-odată să-l urască pe Jake. Numele meu e, de fapt, Hugo. Cred că nu s-a înțeles bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
severă. Am muncit până târziu în noapte ca să-i dau de cap problemei ăsteia. Ceea ce nu era o exagerare. Dovada erau cearcănele de sub ochii lui Alice. Dar lucrul până târziu în noapte nu era ceva nou la compania Intercorp, așa că sclipirea lentilelor lui Brant a fost una de oțel. —Altcineva poate să preia cazul ăsta. Amanda Hardwick e englezoaică, iar englezii sunt specialitatea ta. —Mulțumesc foarte mult, a mormăit Alice. Așa cum Brant știa mult prea bine, New Yorkul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sigură că nu-i adevărat. Și sunt la fel de sigură că un biberon, din când în când, nu i-ar face nici un rău, nu? Măcar așa aș ști și eu cât mănâncă. Surâsul lui Jake era blând, dar ochii aveau o sclipire oțelită. — Nu crezi că ești nițel cam egoistă punând confortul tău mai presus de binele lui Ro? Alice s-a resemnat. Desigur, Jake avea dreptate. Evident, greșeala era a ei. Trebuia să se străduiască mai mult și să se lamenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca o maimuță. Chiar dacă acum părul începuse să i se mai deschidă la culoare, suvițele îi căpătaseră o îngrijorătoare nuanță roșiatică. Amanda nu era plictisită numai de maternitate. Și Bath-ul o plictisea în egală măsură. Orașul nu avea nimic din sclipirea și splendoarea metropolei; un Ayckbourn resuscitat, cu Wendy Craig în rolul principal, jucat pe scena Teatrului Regal nu se putea compara cu premierele de pe Broadway cu Daniel Day Lewis. Și nici măcar cu bătrânul și tristul South Bank. Amanda nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
duc înăuntru s-o iau pe Isabel. Sper să se simtă mai bine. Hugo a continuat să meargă pe coridor, strălucind din cauza sentimentului de camaraderie. Chiar când să ajungă la ușa de la intrare, Rottweilerul a ieșit glonț din biroul ei. Sclipirea lui Hugo a pierit instantaneu. —Domnule Fine? Putem să vorbim puțin? Hugo a înghețat. După bomba cu tortul din ziua precedentă, nu se așteptase la o nouă întâlnire atât de curând. Ăăă... da. Sigur. Rottweilerul, a cărui haină de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tare și râse satisfăcut: - Tu nici n-ar trebui să ieși pe stradă. Locul tău e-n pat. Femeia chicoti, încântată, și își prinse sânii în mâinile cu degete lungi. Avea unghiile vopsite cu ojă neagră, iar contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului. Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea încet, cu ochii pe jumătate închiși, lăsând să-i răzbată pasiunea prin toți porii, lingându-și buzele cărnoase cu limba. O
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un secret, pedeapsa este pusă în aplicare chiar acum. Degetul arătător îndreptat în sus. O privire sugestivă îndreptată înspre cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către cer, dar abordă altfel întreaga situație: - Scuzați-mă, am încercat să fiu politicos, însă mă grăbesc, am o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui), ondulat, revărsat peste umerii (rotunzi, catifelați la atingere, evident) ascunși de materialul rochiei care acoperea picioarele până deasupra pulpelor, puse una peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care țineau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aparte, un dar special de a organiza dezorganizarea?! și l-a apucat un fel de spaimă. - Doamne ferește! își zise el. Poate cu voință și cu vremea, ne-am putea vindeca!... ce ciudat e neamul acesta al nostru,... Plin de contraste.... sclipirea genială coexistă alături de murdărie... Avem faimoasele mănăstiri... cele de pe Valea Oltului și din Oltenia... din Moldova și din Bucovina: Voroneț, Sucevița, Dragomirna ș.a. adevărate comori spirituale. Și, gândul îl purtă la Agapia unde a fost odată, cândva, pentru închinare și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ușurarea de a scăpa din spital sau pentru că avea alături de el În mașină o duduiță tânărĂ - ci pentru un motiv special, secret. „Am o surpriză pentru tine“, m-a avertizat el dezvelindu- și toți dinții, ireal de albi, care aruncară sclipiri voiase și rău-prevestitoare. Am sim- țit că mi se Înmoaie picioarele de emoție : nu aveam nici un chef să dau ochii cu cerșetorul sau ce-o fi fost cel care mă atacase, nu aveam suficientă vlagă să dau ochii cu el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
când se gândește intens la ceva. la un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhĂrele. — Cioc, cioc, cioc ? Întrerup ? gângurește ea plină de grație. Focul aruncă sclipiri roșii În lichidul rubiniu din păhĂrele. Nici gând, Îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil din partea ta, spune Jean-Claude punând textul deoparte. Cred că putem găsi ceva mai interesant de făcut În restul serii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un zâmbet sălbatic și mis- terios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată Îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar În același timp Îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de Încredere, făcându-mă să cred că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lumii de dinăutru. Trebuie să văd unde duce și ce e dincolo de ea. Trebuie să văd ce e dincolo de eschimosul meu. Avionul a decolat. Azi nu mergem la film. *** — Puvirnituq Înseamnă „locul unde miroase a hoit“, ne lămurește Tukalaq, aruncând sclipiri ghidușe cu ochii ce-i râd perpetuu. Nu e un nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou au Încercat să traverseze râul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ușurarea de a scăpa din spital sau pentru că avea alături de el în mașină o duduiță tânără - ci pentru un motiv special, secret. „Am o surpriză pentru tine“, m-a avertizat el dezvelindu- și toți dinții, ireal de albi, care aruncară sclipiri voiase și rău-prevestitoare. Am simțit că mi se înmoaie picioarele de emoție : nu aveam nici un chef să dau ochii cu cerșetorul sau ce-o fi fost cel care mă atacase, nu aveam suficientă vlagă să dau ochii cu el. Tot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obicei când se gândește intens la ceva. La un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhărele — Cioc, cioc, cioc ? întrerup ? gângurește ea plină de grațieFocul aruncă sclipiri roșii în lichidul rubiniu din păhărele. — Nici gând, îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil din partea ta, spune Jean-Claude punând textul deoparte. Cred că putem găsi ceva mai interesant de făcut în restul serii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar în același timp îndepărtat și plin de mister al eschimosului. Privirea lui mândră și directă mă umple deodată de încredere, făcându-mă să cred că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lumii de dinăutru. Trebuie să văd unde duce și ce e dincolo de ea. Trebuie să văd ce e dincolo de eschimosul meu. Avionul a decolat. Azi nu mergem la film. — Puvirnituq înseamnă „locul unde miroase a hoit“, ne lămurește Tukalaq, aruncând sclipiri ghidușe cu ochii ce-i râd perpetuu. Nu e un nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou au încercat să traverseze râul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rînd, toate numerele de telefon din agenda sa profesională. în general îi răspund roboții respectivi, dar i se mai întîmplă și să nimerească peste linii suspendate. X aprinde aparatul de radio, caută îndelung un post și brusc simte o incediară sclipire de speranță. a găsit un post de muzică. — muzică ! auzi ? „Da.” Ce părere ai ? „niciuna.” X este furios pe Voce. — muzică ! nu-ți dai seama ? muzică ! X simte că s-a făcut ora prînzului. Ceasul său interior îi anunță o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unei mașini mari, roșie cu două dungi albe, cu reflexe violente, care părea nou-nouță și mirosea bine a tehnică avansată, s-ar fi zis că Victor o cumpărase chiar în acea dimineață. Probabil că privirile mele fură traversate de o sclipire admirativă întrucît Victor se văzu obligat să-mi dea detalii. era un Ford Mustang de 305 cai-putere, mai mult decît o mașină - un mit american. singura mașină Ford pe care nu scrie Ford pentru că emblema mustangului în galop, plasată în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
certăreț, un Gigi Contra ori un împătimit al senzaționalului. Este un monah serios care a avut la dispoziție treizeci de ani ca să observe luminile și umbrele din viața sa de consacrat. A avut timp ca să se îndrăgostească, din ce în ce mai mult, de sclipirile harului și să găsească zonele plumburii ce zădărnicesc viața atâtor persoane consacrate. Pot doar să spun că, în analiza sa, Autorul este atent și direct (ca, de exemplu, atunci când distinge între un eventual «declin» al vieții consacrate și «decadența» ei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în șoaptă. - Ce faci? Vino aici! Când Felix se rezemă de canatul ferestrei, Otilia îi spuse tot încet: - Nu știi ce viperă este tanti Aglae asta! Uf! Ca și când ar fi bănuit o inimiciție, Aglae, care-i zărise în treacăt sub sclipirile lunii, zise tare de jos: - Otilio, să-l aduci mâine pe dumnealui la noi!- Da, tanti, răspunse cu o miere teatrală Otilia, făcând o strâmbătură cu înțeles lui Felix, are să-i pară foarte bine lui Titi! Însă numaidecât adăugă încet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]