1,930 matches
-
se oprește, privește uimit norul care s-a spart exact deasupra capului său, nu are nici măcar o geacă pe el, doar un pulover cu dungi colorate, ca acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș fi fost electrocutată, o figurină din carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
face ca viața să îmi pulseze în vene, iar inima să îmi bată nebunește, de îmi tresaltă întreg trupul. Printre brațele noastre plutesc nori violeți, ascunzând de ochii noștri peisajul, ici și colo se mai poate zări câte o rază sclipitoare de lumină, trimițându-mi mici semnale, pe care nu știu să le descifrez, Udi mă trage de păr către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mica agenție, și încet-încet liniștea sufletului coboară deasupra mea, o liniște somnambulă, surprinzătoare, care nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplase astăzi sau cu ceea ce se va întâmpla mâine, pare aceeași mulțumire fără margini, aceeași simplitate nudă și sclipitoare, acum că îmi amintesc de ea, o rechem la mine, încerc să o seduc, dar ce i-aș putea oferi și cum m-aș putea, oare, încrede în ea, de vreme ce nu apăruse nici măcar în clipa în care avusesem cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
crește, vor mai trece câțiva ani până când își va căpăta forma finală, dar și eu sunt la fel ca ea, mă gândesc plină de invidie la Șhira și la Meirav, slăbuțe și bronzate, cu părul lor frumos tuns și cerceii sclipitori, atârnând de lobii urechilor lor asemenea unor dulci secrete. Acum vreau și eu să merg acasă, abia aștept să ajung, nu mai pot aștepta, aici suntem expuse, numai acasă vom fi în siguranță, dar mallul se întunecă dintr-odată, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
legislatura a XIII-a. Președintele Vladimir Voronin i-a conferit la 27 ianuarie 2005 ,,Ordinul Republicii”. De la 15 ianuarie 1997 până la 4 aprilie 2001 deține funcția de președinte al Republicii Moldova. Rare contraste am observat la omul acesta de o inteligență sclipitoare, ascunzându-și momentele de gândire prin gestul ridicării ochelarilor de pe nas spre ochi. Aproape îmi anticipa întrebările și începea întâi în limba rusă, probabil să mă vadă dacă pricep. Fusesem atenționat, atât de prietenii de la radio Chișinău (ce colegi tare
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând spre liftul de mărfuri, ea trăgea în tot ce avea aspect organic. Aburul și sudoare o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul erau ca niște nestemate sclipitoare în inima haosului. Sirenele urlau și întreaga stație era scuturată de convulsii violente. Trecu în fugă pe lângă unul dintre semnele luminoase, se opri alunecând, se răsuci și porni din nou împleticindu-se, ca într-un vis. Din cauza epuizării i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
invariabil dizertațiile cu trei cuvinte greu de uitat: „Oamenii își închipuiesc“. La înălțime sunt, nu numai la propriu, cum se întâmplă de câteva ori, Iulia Lazăr (Îngerul) și Anca Dinu (Nevasta mecanicului). Spectacolul o impune pe Raluca Păun (Cântecul mamei), sclipitoare în momentele interactive, și constituie un examen trecut cu brio de încă studenta Denisa Vlad (Cățeaua), căreia îi reușește de minune elocvența non-verbală. Un spectacol plin de energie! Și un pont: dacă stați la capătul rândului, în partea stângă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
scurți cu steagul Marii Britanii. — Da, așa este. Ce spuneam? Am zis de celelalte două nume pe care mi le-ai dat... —Patricia Makamoto și Henry Claes Smith. —... mulțumesc, lui Brand, din moment ce acesta nici măcar nu este cazul meu, și unuia dintre sclipitorii lui tineri asistenți, care și-au dat seama că au văzut numele lui Makamoto în agenda FT sau ceva de genul ăsta. S-au dus să afle mai multe. Auzi tu, să citești Financial Times! Cine se crede asta, comisarul-adjunct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când lucrează acolo și, culmea, acum aud că ar fi tocmai ea profesor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Arată ca picat dintr-o reclamă la Ralph Lauren. Nu-mi vine să cred că e irlandez. — Sigur. Îi zâmbesc și eu, dar sunt așa de obosită încât mă întreb dacă nu cumva visez. Tipul ăsta, cu ochii lui verzi-cenușii sclipitori, cred că e cel mai frumos pe care l-am văzut în seara asta. De fapt, cred că e cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut în viața mea. Apoi îmi aduc aminte că nu-mi mai plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am cumpărat-o înainte să apuc eu. Amy își face de lucru cu revista, frunzărind-o și comentând la adresa tuturor celebrităților. Ia uite în ce hal e femeia asta. Îmi arată o cântăreață celebră îmbrăcată într-o rochie decoltată și sclipitoare. Dacă aș avea o siluetă ca a ei, mi-aș ține-o bine acoperită, spune ea. Mă uit la farfuria ei cu paste, pe care deja a dat-o deoparte. —Nu-ți termini mâncarea? întreb. Nu, sunt sătulă. Vedeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trainice... Dar cine știe câte suferințe rezervă viitorul, căci oamenii sunt mai răi și mai lacomi decât câinii. Iar lăcomia după avere, după putere, după o ciozvârtă mai bună, după femeia altuia, după un pat mai moale și o mână încărcată de sclipitoare inele inutile, este nemăsurată. Când aud ce se întâmplă acum nu pot să nu mă gândesc la asemuirea dintre mai marii zilei de azi cu cei ai comunismului ai căror victime au fost familia Racoce și mii de altele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bun în lagăr și despre care presupuneam că urmase o școală de ofițeri sovietici. De fapt numele lui Vasili apărea destul de des între noi și de fiecare dată Minodora se schimba la față, obrajii i se împurpurau, ochii îi redeveneau sclipitori. Nici din partea asta nu am putut avea informații, mai marii zilei nici n-au vrut să audă de așa o cerere din partea "boieroaicelor, pușcăriașelor, marginalelor obscurantiste, slugi ale fascismului și capitalismului", cum ne catalogau ei. Viitorul Alindorei devenea cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fie conștientă de asta și să acționeze ca atare. Datoria ei era să încerce să se smulgă din păienjenișul senzorial pe care și-l țesuse singură în jur, așa cum viermele de mătase își țese în jurul său, cu migală, firul subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe nimic! Trebuia să se scuture cât încă nu era prea târziu, în ultima vreme echilibrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când. S-a ridicat cu un zâmbet seducător. — Vă doresc ședere plăcută. Auf Wiedersehen. — Auf Wiedersehen, am răspuns. Au trecut optsprezece ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atâta poftă. Am coborât din tren la stația Yotsuya și am luat-o pe digul de lângă gară. Era duminică după-amiază, pe la jumătatea lunii mai. Ploaia încetase până spre prânz și vântul dinspre sud alungase de tot norii denși. Frunzele verzi, sclipitoare ale cireșilor se unduiau în bătaia vântului și lăsau să se reflecte pe ele lumina soarelui. Era cald, ca la început de vară. Lumea își ținea puloverele și hainele pe umeri sau le ducea în mână. Păreau cu toții fericiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu ochii ațintiți pe Naoko. Mi se părea că e așa cum îmi scrisese în scrisoare. Arăta mult mai bine, era bronzată, părea mai robustă, poate datorită sportului și a muncii în aer liber. Ochii ei au rămas aceleași două luminițe sclipitoare, ca și altădată, iar buzele mici îi tremurau timid, dar aerul general era al unei femei mature - o femeie frumoasă. Asprimea de pe vremuri, care se ascundea undeva în spatele frumuseții - o asprime ca o lamă subțire de sabie, care-i îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
căzut pe gânduri câteva clipe. — Am impresia că e mult mai bolnav la cap decât mine, spuse ea. — Și eu cred la fel, am spus, numai că el e capabil să-și adune toate metehnele într-un sistem logic. Este sclipitor. Dacă l-ai aduce aici, ar pleca după două zile. S-ar lămuri imediat în legătură cu tot ce se petrece aici. Este tipul de om pe care-l respectă lumea. — Eu am impresia că sunt proastă, spuse Naoko. Eu nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a venit singură la mine. Arăta ca un înger - dulce, frumoasă, de o frumusețe transparentă. Nu mai văzusem niciodată, dar niciodată, o fată atât de frumoasă. Avea părul lung, negru și lucios. Era subțirică, avea mâini și picioare frumoase, ochi sclipitori și o gură superbă, de parcă i-ar fi desenat-o cineva. Când am văzut cât e de frumoasă, am amuțit. Datorită ei, așa cum stătea cuminte pe canapea, biata mea cameră de zi mi s-a părut o încăpere de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
seama cum m-am simțit când am auzit că mă adoră o fată frumoasă ca o păpușă, deși nu știu dacă pot să susțin categoric că mințea atunci. Împlinisem treizeci de ani, nu fusesem niciodată atât de frumoasă, deșteaptă și sclipitoare pe cât era ea, dar probabil că aveam ceva care o atrăgea, ceva care îi lipsea ei. Poate că tocmai acel ceva i-a stârnit interesul... cel puțin așa cred acum, când privesc în urmă, și nu-ți spun toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe lângă mai mulți oameni în drum spre poartă și toți purtau aceleași pelerine galbene, cu glugă, ca Naoko și Reiko. Toate culorile aveau o nuanță și o strălucire aparte în lumina soarelui. Pământul era negru-negru, crengile pinilor de un verde sclipitor, iar oamenii îmbrăcați în galben arătau ca niște duhuri speciale cărora li se permitea să calce pe pământ doar în diminețile ploioase. Se deplasau în tăcere deplină, ducând cu ei unelte, coșuri și saci. Portarul și-a amintit numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai bem undeva și să stăm de vorbă? — Da, spuse ea. — Shibuya, i-am spus eu șoferului de taxi. Hatsumi și-a încrucișat brațele, a închis ochii și s-a ghemuit într-un colț. Cerceii ei de aur se unduiau, sclipitor, în ritmul mașinii. Albastrul rochiei părea să se potrivească perfect cu întunericul taxiului. Buzele ei frumoase, rujate discret, tremurau ușor, lăsându-ți impresia că sunt gata să vorbească singure. Privind-o, mi-am dat seama de ce pusese Nagasawa ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în New Mexico, să mă întâlnesc cu un pictor. Am intrat într-o pizzerie și în timp ce beam bere și mâncam pizza, priveam splendidul apus de soare. Totul părea înmuiat în roșu - mâinile, farfuria, masa, lumea din jurul meu. Era un roșu sclipitor, de parcă totul ar fi fost stropit cu un suc special de fructe. Acel copleșitor apus de soare mi-a adus brusc, în fața ochilor, imaginea lui Hatsumi și în clipa aceea am înțeles ce mă atrăsese atât de mult la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]