4,809 matches
-
Conduse pînă acolo și zări mașina de la Telefoane parcată lîngă un pseudo-castel franțuzesc. Lamar Hinton era cocoțat pe un stîlp de vizavi, monstruos de mare la lumina zilei. Jack parcă, apoi studie duba, care avea ușa din spate larg deschisă. Scule, cărți de telefon, albume Spade Cooley. Nici un fel de pungă maronie suspectă. Hinton se holba la el. Jack se Îndreptă spre bărbat, cu insigna Întinsă În față. Hinton se dădu jos de pe stîlp: un metru nouăzeci cu bătaie, blond, mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ochii verzi. M-a chemat într-o zi în garsoniera lui, era clar pentru ce. Un arivist, nu voia decât să se însoare cât mai repede, să-și facă o poziție socială, fusese de curând numit nu știu ce secretar utecist, mare sculă, râvnea la casa noastră imensă, la mașina maică-mii. Îmi era milă de el. Cu ăsta nu m-am culcat. Nu beau, fumez puțin, nu sunt nemaipomenit de deșteaptă, dar nici chiar proastă nu sunt. Ce altceva mai vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a șopti, grijuliu, să nu audă comunitatea de alături, care începuse, deja, a se foi; se trezeau, când unul, când altul, dintre cei prăvăliți în masa prăbușirii generale! Am doamnă tânără, încă și focoasă pe deasupra. Însă, eu am cam urcat sculele în pod. Ea mă trimite din când în când: ia du-te și mai vezi, ce mai este prin podul casei! Eu refuz să execut ordinul, fiindcă sunt cam gras și urc greu pe scară. Îi zisei: ce e fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de dezinfectant! raționă el imediat),îi spuse cu fermitate neabătută: Știu eu ce-ți trebuie dumitale, acum, ca să te faci sănătos! Am să-ți aplic o frecție zdravănă cu zăpadă, în stare de a ridica dârză în sus nu numai scula adormită a cuiva, ci chiar și pe omul din morți! îi făgădui el muribundului. Îmmmî! gemu extenuat bolnavul, mișcând, lent și pendular, o mână scheletică. Ne, ne, ne, ne! Nu se poate să stai așa inactiv, zise sentențios Vladimir. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ușa cabinei când am ieșit, așa s-ar fi cuvenit, așa ar fi putut evita o Înfrângere. Fiindcă, ieșind spre pisoar, am mai dat de un cuplu fericit: țiganca, cu capul proptit În faianță, iar În spatele ei Alexi, proptindu-i scula neagră În fund. Se Întâmplase ceea ce n-ar fi trebuit să se Întâmple. Din anumite puncte de vedere. Fiindcă, nu-i așa, vorba femeilor pe care le Întrebi dacă le plac bărbații cu burtă: DEPINDE. Depinde, adică, din ce punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
avea mare nevoie de banii ăia. Așa zicea el. Avea și el o scadență. Nu mai știu la ce. - Futu-l În gură să-l fut, dacă-l vezi, nu dai doi bani pe el. Fiu’ lu’ tac-su, mare sculă! I-am dat banii când a avut nevoie, nu pentru el, pentru tac-su, ăla-i domn. Ce să facă Adelin acum? Să meargă la tată și să-i spună de pramatia de fiu-său? Parcă nu-i venea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu este interesat și încearcă să ignore mirosul puternic al parfumului îndoielnic amestecat cu damful de transpirație dospită și dinți nespălați care-i întoarce stomacul pe dos. Dar prostituata insistă. Hai păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-a lăsat fără sculă? Poate a trecut în partea cealaltă, intervine alta cu glas răgușit, mâncat de tutun prost și alcool ieftin. Nici nu ar fi de mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel în cauză nu a conștientizat-o și o explozie asurzitoare zguduie pământul. Un amestec urlător de țărână, grinzi metalice, pietre și foc, urcă într-un gheizer uriaș către cer. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
O cursă de copii în care am căzut amândoi și totul din prostia mea. Acum tot nu mai are nici o importanță. Trebuie să plecăm urgent de aici. De acord. Dar lasă-mă pe mine în față, sunt mai convingător cu scula asta. Chiar când dau să iasă afară, sunt întâmpinați cu foc furibund dinspre capătul culoarului. Așchii lemnoase sar din tocurile ușilor. Fir-ar să fie! Am să o iau pe lângă peretele din stânga. Numeri douăzeci de secunde apoi ieși și execuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări băieți, dar au mai rămas câteva. Succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
recipient unde se prăjește cafeaua. De afară se aud comenzi aspre în germană, semn că atacatorii mai au puțin și intră peste ei. Urlă un ordin scurt: Pachetele explozive! Pregătite din vreme pentru cazuri extreme și Marius prevăzuse aceste momente, sculele ucigașe-două grenade defensive legate la o cutie plină cu resturi metalice și sticlă pisată, așteaptă înșirate lângă perete. Sperase să fie folosite cât mai târziu, dar acum nu mai are importanță, urgența este să respingă și acest atac. Ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ORIZONTALE din aluminiu, JALUZELE VERTICALE textile, RULOURI PLASTIC diverse modele, culori. Măsurători, montare gratuite. Tel. 210924, 221104, 0723652858. Servicii curățenie generală, spălat covoare, gresie, marmură, protejat pardoseli, degresat, dezinfectat carmangerii. Telefoane 0722467636, 475846. Autorizat, execut decupări, perforări beton armat cu scule profesionale. Tel. 0256/288860, 0721654083. Instalator autorizat, execut instalații sanitare, încălzire, desfund canal. Tel. 215473, 0724434591. TÂMPLAR-TAPIȚER, repar, tapițez mobilier. Transport gratuit. Tel. atelier 227301, acasă 420172, 426830. Reparăm TV color, monitoare, aparatură audio-video etc. Asigurăm garanție și transport gratuit
Agenda2005-49-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284460_a_285789]
-
memorez mersul lui normal. Nu se putea însă din pricina murmurului general al celorlalte, doar dacă m-ași fi lăsat pe vine cu fruntea lângă el. Nu trebuia însă să lucrez? Reluai filetatul bucșei, apoi căutai șublerul pe mica măsuță de scule de alături s-o măsor, dar șublerul dispăruse. Mă dusei iar la omul meu, care fără să-mi spună nimic îmi făcu semn din cap să-l iau pe-al lui. Ce se întîmplase totuși cu al meu? Îmi fusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încasau de regulă între patru și opt mii lei, firește, cu sprijinul nu atât al secretarului O.B. (cum se scria în presă), cât al celor de care depindea aprovizionarea, care aveau grijă ca fruntașului să nu-i lipsească nimic, scule, cuțite noi, să nu piardă minute prețioase la polizor să le ascută și la care uneori trebuia să stai la coadă, repararea de îndată a defecțiunilor, și știau să-i facă să aștepte când era nevoie de ei, dacă nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de vată, tiparul azvârlit de pe-o pagină pe alta, desenul scăldat în bălți de-acid. Cotorul tremura, ca o ceapă despicată. Așteptam să se usuce sculele, apoi închideam cartea la loc în seif; alta urma la rând. Într-o noapte, puțin plictisiți, le-am scos pe toate în curtea blocului. Arătau jalnic, curgea cleiul din ele. Mihnea a zis să le dăm foc. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Zuse, sau Z-3, construit de neamțul Konrad Zuse). Ăsta nemțesc era deja o invenție senzațională, la vremea respectivă: primul computer digital, cu programe în toată regula. Ce-i drept, piesăria rămânea electrică (nu se inventaseră cipurile pe vremea aia), dar scula funcționa cum funcționează orice computer din zilele noastre. Și mai e o chestie tare. Nemții au angajat un matematician să-l programeze și-apoi să opereze cu Z-3, un anume Arnold Fast: primul programator din lume, pe-un computer programabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
supraâncălzească și să ia foc, englezii instalaseră pe pereții încăperii câteva zeci de ventilatoare, care-i pompau aer cu schimbul. Cam atât despre epoca respectivă. Apoi, până la-ncheierea războiului, pauză. Nimic deosebit. Abia după aia vin piesele grele, Wiener, cibernetica, sculele digitale, cipul, microprocesorul. Toate, întinse pe vreo patru decenii.“ „Dacă înțeleg eu bine, în 1943 nu exista mai nimic? Asta-i ideea?“ „Nimic care să se lege, în vreun fel sau altul, de-o etichetă electronică. Nici o formulă de inscripționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
auto-alimentare, prin energia produsă de-operațiuni. Cât despre componente, cum apare uzura, se regenerează. Segmentele de energie moartă sunt descărcate automat și scoase din memorie; un pic ca amintirile neplăcute. Vin altele bune și le iau locul; sistemul nu clachează. Scula ideală, indestructibilă. N-ai nevoie intervenții, nu-ți trebuie piese de schimb. Problema e-alta. Până-n momentul de față, mașinăriile astea au rămas doar la stadiul de proiect. Nimeni n-a auzit să existe pe undeva vreun nanocomputer.“ „Poftim?“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la noi. Aștepta să terminăm. Tânărul Lupu a verificat umbrela, apoi și-a extras pantofii de sub pat și s-a grăbit să-i lustruiască. Folosea o perie specială, mică, rotundă, cu un fel de cordon prin care băgai mâna. O sculă veche, de precizie, cum nu se mai făceau din anii ’30. Până la urmă, Maria și-a pierdut răbdarea. Ne-a invitat direct să ieșim și să tragem ușa după noi. Tânărul Lupu și-a cerut scuze, după care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa că i-am zis repede și convins: „La normali, bineînțeles!“ Singura parte din mine care simte curiozitate față de carnea unui bărbat (pentru a o refuza aproape în același timp, din plictiseală, nu din dezgust) se pune-n mișcare doar în fața sculelor formidabile ale negrilor din reviste sau de pe Internet: lungi, curbate, lucioase, desfăcând firesc și-animalic gura prietenului de hârjoneală. Aventurile mele erotice au început deci din mai multe părți în același timp. Au început și n-au început... Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic. Vi-l las vouă și, după o folosire, se strică!“ Cât despre aparatul de gimnastică, el trona lângă fereastră. Fusese împrumutat de la o prietenă, arăta cum nu trebuie și n-aș putea spune la ce folosea exact. Era o sculă metalică, zbârnâitoare, vopsită de sus până jos în negru, cu-o roată în mijloc. De-o parte și de alta a roții clămpăneau două stative pe care trebuia să urci și-apoi să le-apeși tembel, metodic, cu multă convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pas întâlnirea și tachinându-ne din altă cameră, fiecare cu replicile și costumația lui, până când ațâțarea devenea insuportabilă și, nemaiavând răbdare, trânteam ușile și ne întâlneam pe terenul de mijloc al holului. Uneori, nici nu aveam nevoie de haine sau scule. Cuvintele ne apropiau, ridicându-ne corpurile acolo unde viețile, teama sau reținerile noastre nu puteau ajunge. Îmi imaginam că eu sunt inspector, iar Maria, o funcționară de la Poștă. Purtam amândoi uniforme bleu, eu sacou drept și cravată groasă de tergal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
accesorii, cum ar fi ochelarii rotunzi (nu cerusem o întâlnire cu John Lennon), sandalele cu mustăți (o specie de pantofi la mare modă, cu-o gaură în deget și niște smocuri de blană lipite jur-împrejur) sau dilatatorul de păr (o sculă rotundă, cu un bulb în formă de conopidă, prin care ieșea aerul din foen). Nu mă imaginam făcând sex lângă un dulap de țară, cu bibelouri: uram cu-aceeași tărie piticii, îngerașii de lut, halbele mici de bere, pisicile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hoții din Pajura, care deschideau în felul ăsta Daciile. Treaba mergea perfect la modelele 1300, 1301 și 1310. Ridicai puțin mașina din spate, după care o trânteai pe-asfalt: portbagajul sărea singur din încuietoare și puteai să umbli liniștit după scule sau roata de rezervă. Cu lanterna pe minim, am început să forfotesc printre dosare. Strada părea pustie, de frig nici cerșetorii nu se mai înghesuiau pe tarabe. Portarul nu se-auzea nici el, probabil somnola în cabina lui, cu reșoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]