11,090 matches
-
Într-o bună zi, am luat o birjă și m-am dus la spital, să Întreb de salvatorul meu... Aveam să aflu Însă că acolo, la Cotu Donului, a căzut prizonier la ruși, cu spitalul lui cu tot... Imaginați-vă, scumpilor, cum așteptam eu aproape fără speranță Întoarcerea din Infern a acestui om... Dar bunul Dumnezeu l-a adus Între cei dragi ai lui... Treceam mereu pe la poarta Spiridoniei, dar parcă nu Îndrăzneam să tulbur liniștea neprețuitului meu salvator. Până la urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tocmai când trebuie. Masa e gata... Fugi să te speli și vino să stăm la masă... În timpul mesei, au schimbat doar câteva vorbe. După ce bătrânii și-au făcut cruce, mulțumind Celui de Sus pentru Îndestulare, Gruia și-a exprimat dorința: ― Scumpa mea, aș vrea să ieșim puțin În astă seară, fiindcă În ultima vreme am muncit fără preget și poimâine e ziua cea mai grea. Un pic de aer curat și de liniște mi-ar prinde bine. Și eu simt nevoia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
București. Îți imaginezi ce râs a putut să provoace, deși el și-a exprimat opțiunea corect. Cu alte cuvinte, era contra propunerii puse la vot și nimic mai mult - a vorbit Maria printre hohotele de râs... ― Asta-i limba românească, scumpa mea. Cu un minim de cuvinte poți exprima gânduri foarte complexe. S-ar putea să greșesc, dar... Cândva am citit un studiu În care erau puși față În față Eminescu și Pușkin. Surpriza pentru mine a fost afirmația celui ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună cu obraz roșcat și dolofan luneca pe bolta senină... ― Îți mai aduci aminte, scumpule, de nopțile de sfârșit de vară, cu lună plină, sau de cele cu ploaie de stele petrecute de noi la Pomârla? ― Și când, Într-o seară, una din stele și-a slobozit o coadă de toată frumusețea. Era o mică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a Întors și, călcând ca și cum ar fi purtat pietre de moară legate de picioare, a urcat În clinică. S-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tot ai deschis vorba cu plimbarea, atunci fă-o cum se cuvine. Fă acum un ocol prin Piața Unirii și...” - a intervenit gândul de veghe... Când a intrat pe ușă, Maria a sărit În Întâmpinarea lui; ― Ei? Cum a fost, scumpule? ― Peste așteptările mele... ― Adică? ― Toate bilele albe s-a nimerit să cadă În același loc. Nu le-a umbrit fața nici una neagră... ― Ați auzit? - a Întrebat plină de entuziasm Maria. ― Di auzât, am auzât noi da’ di priceput nu prea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre, casa și să pleci de-aici?! sări el de pe scaun, aproape revoltat. Nu se merită, cuscre, să dai viața de la țară pe-aia de la oraș! Că viața de la oraș e scumpă și toate-s pe bani!... Și ca să-ți faci nevoile trebuie să scoți bănuții din buzunar!... Eu, dacă voiam să trăiesc la oraș, de mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nume pe lista "Păstârnac and Co". Felicitări, dragă tovarășe, că ai luat înțeleapta hotărâre de a ni te alătura în greaua și înălțătoarea muncă de edificare a celei mai bune, mai drepte și mai umane orânduiri din lume, pe pământul scump și drag al patriei noastre, Republica Populară Română, alături de maaarea Uniune Sovietică, patria socialismului biruitor!... trâmbiță vioi activistul Ilici Vasile și, săltând de pe scaun, îi apucă lui Stelian mâna și i-o scutură îndelung, ca într-o adunare festivă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se încurca tot mai rău în plasa propriilor minciuni și subterfugii, în vreme ce de la oraș, unde era plecat, verișorul Tarbacea, protectorul și mântuitorul său, nici gând n-avea să dea vreun semn de viață, de parcă ar fi mierlit-o întru slava scumpei patrii proletare. Hm, hm, își dregea precaut glasul Stelian, fără să se întrerupă o clipă din lucru, verificând atent și consemnând de zor în catastif, ca un funcționar cu vechi state de serviciu și cu vastă experiență ce era. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai înțeles să servești cauza poporului muncitor... Munca, cum se știe foarte bine, ăăă... l-a transformat pe om în maimuță... ăăă... adică invers vreau să spun!... Fiindcă prin muncă și numai prin muncă putem deveni cetățeni de nădejde ai scumpei noastre patrii, Republica Populară Română!... După cum zice proverbul din moși strămoși... ăăă... Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!!... Și ce s-o mai lungim... ăăă... Te felicităm, tovarășe pensionar Dumitrescu, pentru munca pe care ai depus-o... Teodorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceea ce descoperise acum. Ceea ce l-a perturbat este că vinovat era nervul IX ! El fusese cel incriminat și atunci când intervenția de acum peste douăzeci de ani nu a putut fi evitată... Intervenția care a smuls dureros de lângă el cea mai scumpă ființă... "Justin ! Justin !" Tatăl îndurerat, ascuns sub masca chirurgului perfect, îl cheamă fără încetare de peste douăzeci de ani. Maestrul răspunde totuși sec unei întrebări care îl chinuie, probabil, pe învățăcel : Continuăm, sunt șanse să rezolvăm, au mai fost cazuri, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget, bărbia Dorei, în timp ce o între-bare necontrolată se fofilează printre buzele întredeschise "Ce ți-au făcut, scumpa mea ? " Întâlnește privirea nemulțumită a Dorinei și își reproșează : Astea sunt cuvintele frumoase pe care ești în stare să i le spui ?" Automat, îi revin în minte gândurile disparate pe care le avusese în sala de așteptare și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de lucruri. Am fi putut uneori ignora că suntem deținuți dacă închisoarea nu ne-ar fi reamintit în permanență că există. Monstruozitatea acestei hidre bolșevice nu a pregetat însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză draga mea, am vorbit de ceai și parcă aș bea un ceai bun rusesc, care să mă ajute să termin povestirea calvarului nostru. Ți-ar cădea desigur bine și ție, te văd cam palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâinilor celui care s-a strecurat între ea și Teodora. Dora simte prezența invizibilă din dreapta ei la fel precum o simțea și pe cea a Minodorei în lumea spiritelor. Iată că percepe și gândul prezenței invizibile : "Îți mul... mulțumesc, scum... scumpa mea Dora, că ai făcut atâta... atâta drum ca să ne putem întâl... întâlni aici..." Vocea Teodorei intervine cu o umbră de îngrijorare : "Ești obosit, Simion ? Te-a obosit drumul până aici ?" Răspunsul este aproape instantaneu și cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întrebarea dacă ceea ce ni se spune o fi adevărat sau minciună este. Noi vom sparge Cortina de Fier, mama! Era mai bine nici să nu vă fi dus la aeroport! Cred că cei care au promovat ideea vor plăti destul de scump lipsa de inspirație... I-adevărat, mama! Dar nimeni nu se aștepta la o asemenea surpriză-bombă! Să-i fi văzut pe barosanii de la CC, de la minister și de la KGB ce fețe-fețe mai făceau de parcă fură cuprinși de o adevărată panică. Alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
l-a întrerupt pentru a-l întreba cum vine treaba cu unificarea Germaniei prin oțel și sânge, adică este adept al războiului care aduce atâtea nenorociri! Nicidecum! A răspuns inculpatul. Că și eu, și neamul meu am plătit mult prea scump pe altarul războiului. Atunci cum? Cum se poate? Chiar așa de unul singur. Se poate, domnule președinte! Chiar așa, de unul singur! Prin oțel și sânge! Mă voi strădui să vă demonstrez!.. Că după câte înțeleg, voi avea destul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și cu recuzita mea, de ce să oblig statul să cheltuiască pentru costumarea amărâtului și vinovatului meu trup. Important este, tovarăși, să ne gândim nu doar la ce poate face țara pentru noi, ci și la ce putem face noi pentru scumpa noastră țară. Eu, ca un bun cetățean ce sunt, o pot scuti de cheltuieli pentru costum și papuci. "Țarcul" era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poezie, pentru că versuri ca astea "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas,/ Fiind în pană de glas..." te asigur, n-o să mai auzi în veacul vecilor prin fața blocurilor sau... De ce nu și-a exprimat scumpul tău tătic bucuria față de acest premiu? Pentru că este un pic invidios pe tine; asta e. Ca fiu, cred că te doare atitudinea lui, dar trebuie înțeles, pentru că el, deși ar fi vrut, n-a fost premiat niciodată..." E de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prima cugetătoare specialistă în deslușirea viselor. Dar nu te speria. Asta înseamnă că-ți iubești mult copilul și, cu siguranță, dacă nu te-ai fi trezit din cauza spaimei, ai fi sărit în valuri, după ea. Grija pe care o porți scumpei tale te-a aruncat în acest coșmar... Dar fata, aud altă voce, era la cârma bărcii sau aceasta plutea după pofta valurilor? Dacă nu era la cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zicea Nineta, să dăm cuvântul științei... Nu era nevoie să-i văd chipul Ninetei. Știam că vorbește foarte serios și impune respect asistenței. Deschidea un cărțoi vechi pe care nu-l împrumuta niciodată la nimeni. Era, zicea ea, o moștenire scumpă de familie, o comoară de înțelepciune pe care nu putea s-o ofere, din rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care avea s-o comunice în curând. Șoptea rar, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
povara acestei chemări s-o prindă la cotitură... Știi, Sonia, mă bucură că l-ai înlocuit pe 13, de pe ușa apartamentului, cu Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Dar dacă tot avem un specialist atât de rar, de ce nu dă scumpul tău soț cu o bidinea pe pereții ăștia nenorociți de pe casa scării, că l-om plăti cum se cuvine... Dragă Nineta, se pare că n-ai înțeles că soțul meu nu este un zugrav de duzină, ci specialist-specialist. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Zâmbea prietenos... Există, zice omul, o ordine a operațiilor, chiar și în deșert... Îmi întinde o vioară cu siguranță era un Stradivarius și zice angelic: "Mai întâi Sonata nr. 3 în re minor, de Mozart. În deșert, apa este foarte scumpă. În viață, totul se plătește; mai ales în deșert, unde foarte puțini supraviețuiesc..." A, nu, mi-am zis, este iluzia aceea de deșert, Fata Morgana, care a luat chipul profului... Mă liniștesc și dau din nou să beau. Bombeul prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
on the sky, the sky set in jewels. Și iubesc pisicile, mici, puternice, feminine, atlete, prietene, partenere. Prefăcute, actrițe, nobile, sensibile, sincere, curajoase, curioase, iubite. Perfecte. Încăpățânate. Și câteodată cerul este acoperit cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre razele fierbinți ce emană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rețea de șoseluțe intersectate, iar pe jumătate nou, în stilul anilor 1800, cu pâlcuri de flori, șosele îngrijit vopsite, blocuri gigant de o parte și de alta a 2 bulevarde lungi, pe unul compact și pe celălalt turn, cu bisericuțe scumpe și magazine cu vitrine moderne. La munte aerul cald și cel rece se rânduiesc, culmile crestate ale României sunt pline de zăpadă în petice estetice. Aerul e proaspăt. În V. Occidentul și-a pus amprenta pe stil de viață al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul Culturii, superbul palat, teatrul modern Luceafărul, hotelurile Orizont și Moldova, magazinul Moldova sunt partea cea mai pitorească și mai îngrijită a Iașului, Iași orașul pe care îl iubesc. Biserica Bărboi mi-e familiară, scumpă și prețioasă. Iar Trei Ierarhi e o bijuterie, o perlă a Moldovei. Hotelul Europa simbol al luxului luminează peisajul Iașului. Centrul cultural francez e și el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit, supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]