2,171 matches
-
În grădină era un afiș pe care scria „De vânzare“. Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi. O peluză neîngrijită Înconjura casa, iar un zid scund o separa de o porțiune de pavaj, unde, cu botul În panta dealului, era parcat un Adler albastru deschis. Am pășit peste zid și am mers de cealaltă parte, trecând cu grijă peste o mașină de tuns iarba și lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Că ei reprezintă singura mitologie posibilă azi? Trecem printr-un peisaj cu arbori de piper și mulți cactuși, prin sate ale căror imagini se suprapun. Ziduri albe, mult alb, un alb secetos, care se prelinge parcă și pe obiecte. Clădiri scunde, cactuși și iarăși ziduri. Mereu aceeași mică piață centrală, mereu aceleași străzi înecate de praf și de soare. Sau mi se pare că sunt aceleași, deoarece le străbatem prea repede. Șoferul claxonează și niște copii se dau la o parte
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva care vrea să se arate și în fața naturii primejdioase un macho... arbori de Yucatan Dimineața, privind pe fereastră, descopăr că nu există în împrejurimi, până în zare, nici o clădire. Numai o junglă scundă, de înălțimea aracilor de viță de vie de la noi. Cineva povestește că în timpul nopții a auzit de câteva ori șacalii urlând și s-a trezit. Aproape regret că am dormit buștean. Niciodată n-am auzit cum se exprimă un șacal
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a doua zi foarte devreme și ne-au gonit la înviorare. Alergam prin dimineața veselă și înghețată, încă amețiți, dar recunoscători pentru soarele ușor, orbitor, care țâșnea prin frunziș. Lulu era iarăși insul zălud de pe terenul de baschet, ridicol de scund și cu umeri prea largi, alergând pe lângă Fii și făcînd-o mereu să râdă. Imediat cum deschisesem ochii îl căutasem speriat din priviri. Când l-am zărit mi s-a făcut iarăși rău, deși eram mult mai detașat emoțional, ca sub
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fie totul?! atât de puțin să fie tot ceea ce-mi doresc mai mult și nimic altceva?! Printre foile mele albe, schița după Ioan Gură de Aur din altar, pictat de meșterul Luca, m-a pus meșterul să-l copiez, scund foarte și subțirel, Ioan Gură de Aur, mare la cap, cu nasul plecat și nările, meșterul Luca mi-l descrie conform tradiției iconografice pe Ioan Gură de Aur, o descriere atât de amănunțită încât e absolut imposibil să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cap, cu nasul plecat și nările, meșterul Luca mi-l descrie conform tradiției iconografice pe Ioan Gură de Aur, o descriere atât de amănunțită încât e absolut imposibil să nu-l reconstitui din acest portret robot, pun deoparte în iarba scundă desenul copiat de mine în creion al lui Ioan Gură de aur, îmi ridic ochii peste pădure, spre turla albă a bisericii celei noi ce se ițește semeață printre vârfurile copacilor ce înconjură mănăstirea, soarele lăsându-se leneș spre apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alături de cel al meșterului, a luat mistria și mărunt, mărunt, a îndepărtat stratul de culoare, l-a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț, melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari, barba mică și rară, părul plăviț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scris Theo, acolo am înțeles, mai ales că și părintele Ioan ne-a explicat, dar despre femeia neagră elegantă, frumoasă, fără să-i văd fața, și ea se dăruie, cum?! dar nu știe cui, drumul vechi spre sat printre arbuștii scunzi de mesteceni, mi-amintesc când i-au plantat oamenii din sat, aveam vreo șapte ani, poate opt, mă strecuram de la mănăstire să văd oamenii din sat cum fac gropi, era și un pădurar cu ei, făceau gropi și plantau mesteceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-e la îndemână și nu văd, ce?! o pipă din lemn de? un tutun olandez? un creion în cărbune? o umbreluță Jane Avril? un afiș de epocă? cuțitașul lui? Ochii mei caută cu disperare printre obiectele aranjate pe măsuțe scunde într-o voită dezordine artistică și privirea mea lunecă nemulțumită mai departe, abandonez într-o pubelă cutia goală de coca-cola, șervețelul de hârtie unsuros de la și de odată, simt cu toți porii pielii mele că se petrece ceva cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă viața lor ar depinde de asta. Acum, unde este el? Joy a plecat într-o expediție de căutare a bărbatului jumătate-om-jumătate-bursuc, în timp ce Ashling își turna un pahar cu vin în bucătărie, în compania lui Bicycle Billy. Deoarece acesta era scund și aducea cu un spiriduș, Ashling a simțit nevoia să-i zâmbească și să spună: —Ai fost foarte nostim în seara asta. Cred că ceea ce faci îți oferă satisfacții enorme. —Eh, nu chiar, spuse el plictisit. Vezi tu, eu scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
necunoscută, ea îi privea pe dansatori, aprinsă de o dorință dulce-amăruie. Dar la ce tânjea ea de fapt? La căldura corpului fierbinte al unui bărbat? Poate... Trezind-o din reverie, un bărbat a invitat-o pe Ashling la dans. Era scund și pe cale să chelească. — Nu am fost decât la un singur curs, spuse ea, sperând să scape. Dar a asigurat-o că nu va face nimic foarte complicat - și au pornit! Este ca atunci când conduci, își spunea Ashling. Acum stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cinci prieteni, ea este... I-a întins mâna Lisei, așteptând un nume. —Lisa, spuse ea scurt. —Ea e din Anglia. Prietenii ei au întârziat și se simte aiurea că stă aici singură. Păi, stai pe lângă noi, se rugă un băiat scund, cu figură de viezure. Ia-i ceva de băut, Declan. —Ospitalitate irlandeză, mârâi Lisa printre dinți. Cei șase băieți dădură cu entuziasm din cap. Deși, dacă erau sinceri, nu avea nici o legătură cu legendara ospitalitate a irlandezilor, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mea, promise el, cu subînțeles profund. Acum plec, dar ținem legătura. Confuză, Ashling îl privi cum pleacă. Apoi, observând că Lisa se uita amuzată la ea, a fugit la toaletă. Însă drumul ei către chiuvete fusese blocat de o fată scundă cu ochii tragici care stătea în fața oglinzii, refăcându-și conturul și încercând să își dea un aer chiar și mai dramatic. În timp ce Ashling dădea drumul la robinet, fata se întoarse către prietena ei mai înaltă, care aplica strat după strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu l-ai „bellat“? Frances și-a îndepărtat bagheta de gloss și a scuturat-o pe tragică de umeri cu putere. —E delicios. Delicioooos! — Mie mi se părea doar un pitic pistruiat. Frances s-a uitat atent la fata mai scundă înainte să își spună părerea: Știi ceva, Linda O’Neill? Îți meriți nefericirea, chiar ți-o meriți. Nu o să îmi mai pară niciodată rău pentru tine. Ashling, care încă se mai spăla pe mâini, de parcă era în stadiul terminal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui era acoperită de o barbă și un păr încurcat, ca și cum l-ar fi scărmănat o armată de pisici sălbatice. Purta o cămașă care fusese odată albă și un costum de dineu care fusese croit pe un om mult mai scund. Prin comparație, Boo părea aproape normal. —Scuze! Ashling, acesta este JohnJohn, spuse el arătând către cel mai tânăr. Și acesta este Hairy Dave. Prieteni, ea este Ashling, o ființă umană decentă care îmi este câteodată vecină. Simțindu-se oarecum rușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
afișele din Irlanda. Era superb, ca scos din paginile unei reviste: botos, ten proaspăt și luminos, piele strălucitoare, păr negru-albăstrui care cade peste fruntea bronzată. O față atât de perfectă încât era aproape plictisitoare. Bingo! Își găsise omul. Era mai scund decât i-ar fi plăcut ei, dar nu avea ce face. Cel mai tare lucru la modele era că, din câte observase ea, erau proști ca noaptea. Pentru că slujba lor presupunea călătorii non-stop, toți aveau o atitudine de vacanță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în care să facem lucruri amuzante și distractive, unde să ne simțim bine. Bunicii Sonia Sitea Nu îmi pot închipui viața fără bunici, cele patru perosane care mi-au umplut copilaria cu dragoste, lumină și culoare. Bunica Lenuța, o femeie scundă, cu părul tuns scurt, băiețește, cu ochii mari, ageri și albaștri ca floarea de miozot. Este o femeie dinamică, curajoasă, iubitoare și cu simțul umorului. mă face mereu să mă simt bine, iar atunci când sunt tristă, mă înveselește imediat. De
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a fi mărginite de numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Emmett Sprague îmi zâmbi larg, se ridică în picioare și-mi întinse mâna. — Încântat, domnule Sprague, i-am spus și i-am strâns mâna, cercetându-l cu ochi iscoditori, la fel cum făcea și el cu mine. Capul familiei era scund și cu pieptul lat. Avea un chip ridat și bronzat și o claie de păr alb, care probabil că fusese cândva nisipiu. I-am apreciat vârsta cam la vreo cincizeci de ani, iar după strângerea de mână mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-l aibă în pază! Păcat că n-a murit în ring. Și-ar fi scutit familia de multă durere. Apropo de familii, te rog să dai mâna și cu restul familiei mele. Martha Sprague se ridică la comandă. Era scundă, îndesată și blondă, semănând izbitor cu tatăl ei. Avea ochi de un albastru atât de deschi de parcă i-ar fi dat la albit, iar gâtul îi era plin de coșuri și inflamații de la scărpinat. Arăta ca o adolescentă care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Adresa era compusă din litere decupate, iar scrisoarea dinăuntru era scrisă obișnuită, pe o foaie banală: M-AM RĂZGÂNDIT. NU AȚI ACCEPTA UN TÂRG CORECT. UCIDEREA DALIEI A FOST JUSTIFICATĂ. — RĂZBUNĂTORUL DALIEI NEGRE. Pe foaie era lipită fotografia unui bărbat scund, corpolent, îmbrăcat în costum, dar cu fața scrijelită. În urma analizei celor de la laborator fotografia și plicul n-au scos la iveală nici o amprentă și nici alte informații. De vreme ce fotografiile soldaților din prima scrisoare nu ajunseseră în mîinile presei, ci rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cătușe la glezne. Foile de ieșire pe care mi le dăduse gardianul aveau atașate fotografiile lor și copii ale cazierelor. Când ușa celulei se deschise, declanșată de la distanță, am reușit să le asociez fotografiile cu fețele. Paul David Orchard era scund și solid, cu un nas turtit ce-i acoperea jumătate din față și cu părul blond, lung, dat din belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un loc ca ăsta. • • • Club Satan era o căsuță din chirpici acoperită cu țiglă și cu o firmă luminoasă originală: un drăcușor roșu, care împungea aerul cu un trident din penisuri erecte. Își avea propriul jandarm la ușă: un mexican scund care îi studia cu atenție pe clienții nou-veniți în timp ce mângâia trăgaciul carabinei sale, așezată pe un trepied. Avea epoleții burdușiți cu bancnote de un dolar. Mi-am luat inima în dinți și, în timp ce intram, i-am adăugat un verzișor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și a făcut un an la Quentin. Acum e aici deoarece am avut nevoie de ajutor la infirmerie, iar autoritățile au considerat că nu prezintă pericol. Nu are antecedente penale și e un deținut model. Am cotit către o clădire scundă din cărămidă, un fel de construcție „utilitară“ tipică pentru LASD, cu coridoare foarte lungi și uși de oțel încastrate, pe care erau ștanțate doar numere, fără nume. Pe când treceam pe lângă un șir de camere cu geamuri-oglindă, Patchett mă apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numere, fără nume. Pe când treceam pe lângă un șir de camere cu geamuri-oglindă, Patchett mă apucă de braț. — Uitați, acela-i Roach. M-am uitat cu atenție înăuntru. Un bărbat ciolănos, de vârstă mijlocie, îmbrăcat în zeghe, ședea la o masă scundă și citea o revistă. Era un exemplar reușit - frunte înaltă, acoperită cu șuvițe de păr cărunt și rar, ochi inteligenți și mâini pline de vene, cu degete lungi, de genul celor pe care le asociezi de obicei cu meseria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]