KorAP: Find »[drukola/base=scutura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...290 >

7,237 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

Săracă țară bogată, bate vânt și crește piatră”. Dar dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și-n glodul drumurilor. Și nici țăranii noștri nu sunt de ici, de colea. Scutură-i puțin și încep să mârâie. Mai scutură-i puțin și se adună în cete. Mai scutură-i încă puțin și se retrag în munți. Și dacă tot i-ai adus în munți pune-i să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e! — Și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și-n glodul drumurilor. Și nici țăranii noștri nu sunt de ici, de colea. Scutură-i puțin și încep să mârâie. Mai scutură-i puțin și se adună în cete. Mai scutură-i încă puțin și se retrag în munți. Și dacă tot i-ai adus în munți pune-i să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e! — Și cu mine cum rămâne? - șopti Huruzuma, jucându-se cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
printre straturi - răspunse Stănciulescu Vasile. Pornim de la gândul că în grădina asta toți și toate trebuie să crească și să rodească la fel. Cum se-nalță vreo tufa mai tare ori vreun pom face mai multă umbră pământului, cum le scuturăm de sămânță, de fruct, de - mă rog - ce pică. Iar de vedem că este câte unul care nu vrea să dea rod, îl altoim. Ori nu așa trebuie să arate grădina Domnului? — Mda - zise Metodiu - văd că ești lotru cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
casă după ora 9 seara. în umerii și-n mânecile sutanelor au praf alburiu de Italia, cu miros de citrice și măslini, în faldurile de pe lângă trup praf gălbui de Balcani care intră în țesătură și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe care-l poți scutura, dar care, sub forma unui noruleț credincios, te urmează oriunde, până-n mormânt. — Am ajuns acasă! - grăi meditativ, cu ochii înlăcrimați, Metodiu. Mulțumescu-ți, Ție, Doamne, că, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de Italia, cu miros de citrice și măslini, în faldurile de pe lângă trup praf gălbui de Balcani care intră în țesătură și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe care-l poți scutura, dar care, sub forma unui noruleț credincios, te urmează oriunde, până-n mormânt. — Am ajuns acasă! - grăi meditativ, cu ochii înlăcrimați, Metodiu. Mulțumescu-ți, Ție, Doamne, că, deși nu ne-ai scutit de povara unor anumite încercări prin care, la drept vorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe jos, depuse pe masă doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul. Dar, ce-i drept, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
acasă să-i aștepte, brodând... Ce viață avusese și ea! Să stai tu toată ziulica cu ghergheful și să tragi cu urechea să simți dacă nu se-apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
trapă din care ieși capul, apoi trupul îndesat al intendentului castelului, pan Bijinski - dar pot să spun că ați vorbit in abstracto. Căsătoria este, finalmente, oricât am coti-o, un lucru concret, nu o lamentatio mentis - mai spuse pan Bijinski, scuturându-se de colb. — Vai, cum m-ai speriat! - bătu din palme doamna Potoțki și sări să acopere cu pătura gaura mare, neagră ce se căscase în pat. Așa e pan Bijinski - zise ea în chip de scuză către călugări. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic - se justifică matelotul de sus. — Bine, hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul Vulture merse clătindu-se până la balustradă, se aplecă și se uită: într-adevăr, prora corabiei stătea înfiptă adânc în pământul scump al țării. Episodul 133 PE MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale, însă tina era nu puțină. — Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se ridice. Ce spui tu, spătare... gâfâi Barzovie-Vodă, scuturându-și veșmintele. Pe-aici altă dată au călcat pașii marelui Ovidiu. Pe aici nu cred să fi ajuns - răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
case cu trei etaje. De la o fereastră a etajului doi țâșni deodată un câine, care făcu o voltă în aer și intră perfect perpendicular cu trupul în apă, la doi pași de gondolă. Câinele înotă puțin, apoi ieși pe chei, scuturându-se, și intră în casă. — E opt și jumătate - zise signora Maxima, văzând nedumerirea celor doi călugări. La ora asta, don Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip ori văduve cu fețe nemulțumite scuturau perne și cearceafuri. Pe scara interioară a stabilimentului Metodiu și Iovănuț, care-și făceau rugăciunea de dimineață în camera lor, auziră tropotind pași. — „... Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie. Amin.” - încheie Metodiu, sculându-se de pe genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
veșminte verzi, le-mbracă din cap până-n picioare să nu mai știm care a cui este, și-ncepe jocul. — Ce joc? - făcu Metodiu numai ochi și urechi. — Jocul cu iataganul! - făcu turcul mirat. Nu-l ști ? — Mărturisesc că nu - spuse scuturat de-un fior bunul părinte. — Vai, dar e simplu! - făcu turcul. Se ia un iatagan bine ascuțit, se așază femeile echipate astfel în cerc și fiecare din noi, în mijlocul cercului, învârtește pe podea iataganul, ca un titirez. în direcția pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

un aranjament foarte fin, încercând să salvez patru vieți, dar în același timp să fac în așa fel încât restul lumii să creadă că nu se întâmplă nimic anormal. — Sunt sigur că o vei face foarte bine. Yves Clos își scutură pipa lovind-o de marginea treptei elicopterului, o băgă în buzunar și răspunse ironic: — Și eu sunt sigur că o voi face foarte bine - îi făcu șmecherește cu ochiul. Nu sunt în schimb sigur dacă vreau s-o fac. — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-ți publice articolul... Cineva tot o să mi-l publice, poți fi sigur de asta. — În cazul ăsta, hotărăște-te - rămâi aici sau te las mai departe, cu riscul de-a muri de sete în mijlocul deșertului? — Am să risc. Nené Dupré scutură de câteva ori din cap cu un gest de profund pesimism. — Adevărul e că ești mult mai tâmpit decât pari... - murmură. Nu ți-a trecut prin cap că m-aș fi putut înțelege cu Fawcett să te abandonez într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

sezonului, tanti Amália nu prea mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

care să se scurgă apa prin găurile cuielor, ca acolo sus pe deal. De Crăciun atunci, au venit oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni și frecându-și palmele și scuturându-și hainele de parcă ar fi nins afară. Dar nu ningea. Nu în anul acela. Dar ei erau drăguți și-mi aduceau lucruri. Îmi amintesc că reverendul mi-a dat o carte cu povești din Biblie. Dar cred că asta s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
grea se încheiase. M-am dus la mama și am încercat s-o fac să se ridice, dar se purta ca și cum nici nu ar fi simțit mâna mea pe ea. Continua să țipe și să zgârie mușamaua de pe masă. Am scuturat-o de umeri, dar nu făcea decât să urle și mai tare, așa că am lăsat-o singură și m-am dus la aragaz să sting focul de sub oală. M-am dus afară să scap de mirosul de ars din bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

să mă duc acasă, să opresc pe drum pentru o cafea, să descui atelierul și... Nu avusesem nici cea mai vagă idee ce urma să găsesc. Silueta care dormea cu spatele la mine era chircită, cu fața la adăpostul copacilor. M-am aplecat să scutur umărul dinspre mine și în acel moment tot corpul ei s-a clătinat și a căzut pe spate, scoțând un sunet ciudat. Am știut imediat că e moartă. Sunt unele lucruri pe care nu ai cum să le greșești. Ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
faci un ceai. Sau chiar să faci curățenie, că așa se auzea. Bineînțeles că nu puteam să spun asta poliției, nu? Ar fi zis că sunt ramolită. Dar tu nu crezi asta, nu-i așa? Ochii ei mă implorau. Am scuturat din cap și am zis rar. Nu, nu. Nici vorbă. 5tc "5" în drum spre casă îmi treceau prin cap tot felul de speculații. Oricine ar fi fost cel care a intrat în dimineața aceea în apartamentul lui Lee, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
în viața lor. Vorbim cumva de niște scrisori? am întrebat. —Exact. Nu și-a putut ascunde urma de nerăbdare din tonul vocii. —Le ai? — Ce te face să crezi că le-aș avea? — Dacă nu le ai, a replicat ea scuturând țigara sau dacă nu știi unde ar putea fi, nu prea mai are rost să continuăm discuția. Am dat din cap. —înainte să îți spun dacă am scrisorile, aș dori niște informații la schimb. Aș vrea să știu de unde știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
am să vin și eu în zece minute. îmi comanzi ceva bun de mâncare, orice crezi tu că mi-ar plăcea. Haide, Johnno, a spus Simon aproape la fel de repede. Harriet are dreptate, o să vină ea mai târziu. Johnny și-a scuturat capul ca un animal care alungă o muscă. —Bine, a spus. în regulă, mergem. Harriet și Simon au răsuflat vădit ușurați. —Harriet, ne vedem acolo în zece minute sau voi ști motivul... i-a spus Johnny. Și tu - s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
nu mă vedea pe mine. O mână obraznică mi-a tras perna de sub cap. M-am târât, încercând să o recuperez. — Deschide ochii, a spus Nat. S-a urcat deasupra mea, mi-a pus mâinile pe cap și l-a scuturat. —Hai, deschide-i! într-un final, fără voia mea, i-am deschis. Fața lui era deasupra mea, cu părul atârnând. Era îmbrăcat cu jeanși, cu cureaua pusă la loc, dar deschisă. îi puteam vedea coastele sub pielea albă. Am clipit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

maestro“ va izbucni într-o furie care va face imposibilă desfășurarea spectacolului. Sigur că fiecare putea la nevoie - chiar și dirijorul, Oleg - să cânte o arie, să joace mai mult decât un rol. Dar numai cântărețul Mikael Woltz putea să scuture mantaua iernii, convingând publicul că doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]