3,089 matches
-
ajutat bunicul Matteo. Dar ele n-ar avea nici o importanță dacă n-ar fi vorba de Ștefănel. Vreau să-l caut. Trebuie să-l caut. Dacă a murit, am să-i găsesc mormântul și am să-l Îmbrățișez până când Îmi seacă lacrimile și mi se usucă sufletul. Dar dacă e În viață, undeva În lumea asta largă, și dacă cineva Îl Împiedică să pornească spre noi, atunci am să-mi pun viața În joc și am să-l salvez. Tată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a cerut să fie Îngropat la Murgeni. Peste trei zile, la apusul soarelui. Erina nu Își dezlipi privirile de chipul bărbatului iubit. Totul se răsturna. Nimic nu mai avea sens. Lacrimile Întârziau să vină, ca și cum seceta câmpiei le-ar fi secat. I se păru, deodată, că a fost aruncată pe un tărâm străin unde el, Cosmin, a rămas singurul punct de reper. Rămase tăcută o vreme care putea fi o clipă, sau mult mai mult. Durerea veni târziu, când crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a permite intrarea Marelui Maestru și a luptătorului spre care se Îndreptase Amir În goana lui nebună. Bătrânul Uzjun, șeful mongolilor În absența lui Amir, atinse pământul cu fruntea la sosirea lui Andà. Părul său era aproape alb. Ochii Îi secaseră de lacrimi. Războinicii Bordjighin se aplecară și ei, fără a privi În ochii Marelui Maestru. Durerea lui nu trebuia să Întâlnească nimic În cale. Durerea lui era sfântă. Era singura care avea dreptul la răzbunare. Mongolii doreau răzbunarea din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vlad nu are nici o eleganță În comunicarea cu un corespondent de război. Alți principi din Apus ar fi fost bucuroși să spună cuvinte memorabile, care să umple afișele din toate capitalele. Vlad s-a mulțumit să-mi dea o declarație seacă: „Am un război de dus. După victorie, Întreabă-mă cum am câștigat-o. Am să-ți spun. Acum stai În preajma mea și privește.” Asta am și făcut. Am privit cum trupele Ardealului au trecut munții, eliminând orice rezistență a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-i despartă. După miezul nopții atac simultan. Am permisiunea de a-l Însoți pe Ștefan. Nu văd mare lucru, dar se simte că totul e organizat excepțional. Semnale cu săgeți aprinse. Șarjă la sabie, fără nici un strigăt, luptă dură, seacă, cu sete de răzbunare. 1 septembrie. În zori. Avansarea continuă spre sud. Mahomed nu e nicăieri. La cinci ceasuri călare ne așteaptă un baraj de ieniceri, cu șanțuri de apărare și țepușe pentru oprirea cailor. În mod ciudat, oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până se prefăcu În zi. Marea se liniști, până se prefăcu În deșert. Atât putea simți Alexandru. Gustul aspru, de nisip, al deșertului. Se prăbușise, fără vlagă, În nisipul dunei de la malul Mării Negre. Simțea nevoia să doarmă. Ceea ce văzuse Îl secase de puteri. Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit În secunde, minute, ore, ci infinit și greu, asemeni unui val imens care sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care desigur nu o aștepta. Avea barba mai lungă și neregulată, cărunțită ușor și slăbise, deși el nu avea friguri. La discuția despre mlaștine, confirmă salubritatea moșiei, dar erau pe aproape, spre Plăiesele, ceva iazuri, minunate pentru rațe, acum însă secate de secetă. . . Clima la Prundeni era excelentă. . . Se vedea bine că pledează prin contrariu, convins că Lenora nu ar asculta un sfat venit de la el. Lenora, căreia Lina îi lua temperatura și îi punea întrebări felurite, păru îngrijată și chemă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 11. Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s-au uscat... Și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19. Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, și para focului a pîrlit toți copacii de pe cîmp! 20. Chiar și fiarele cîmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pîraiele, și a mîncat focul islazurile pustiei. $2 1. Sunați din trîmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! 2. O zi de întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
aduceți ca jertfe de mulțumire nici nu Mă uit la ei. 23. Depărtează de Mine vuietul cîntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! 24. Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, și neprihănirea ca un pîrîu care nu seacă niciodată! 25. Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mîncare, în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?... 26. Veți ridica dar pe Sacut, împăratul vostru și pe Caivan, chipurile voastre idolești, steaua dumnezeului vostru, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Tu joci în veșmânt domino. Când ploaia e-n lacrimi oculte, Genunchiul ți-l pleci și iar cazi, Dar nimeni nu e să te-asculte; Aștepți mângâierea și rabzi... în urma ta Se-apleacă crengi îngenunchind în fața ta și lacrimile ... cad secate în urma ta. Greșeala mea-i c-am fost leală în fața ta; Răni sângerânde și adânci rămase sunt în urma ta. Sclipiri de soare și speranțe le ai acum ’naintea ta Și vise multe, spulberate rămase sunt în urma ta. Un cer senin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trăirile emoționale ale ființei umane ... ador artele, literatura și pictura, practicându-le; când Muza mă vizitează, scriu poezie și proză... Public pe mai multe site-uri literare și sunt Administratorul a două dintre ele!... dar Izvorul Cunoașterii niciodată nu va seca... și nu voi uita să învăț și să caut răspunsuri la întrebări iscoditoare! Poemul Iubirii Aș vrea să simt că ești lângă mine. Să ne avem unul pe celălalt când ne plânge sufletul. Mi-e un dor cumplit de tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Lui. 3. Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună și în vîrtej, și norii sunt praful picioarelor Lui. 4. El mustră marea și o usucă, face să sece toate rîurile, Basanul și Carmelul tînjesc, și floarea Libanului se veștejește. 5. Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei. 6. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
au desigur o semnificație: sentimentul neputinței de a scrie, impasul, nu sânt totdeauna reale. Dar mă opresc la timp și nu insist asupra acestui subiect. Astăzi se scrie mult și n-am auzit pe nimeni plîngîn-du-se că i-ar fi secat forța creatoare, ca să încurajez prin experiența mea pe alții. Detaliile și reflecțiile pe care aș putea să le dau în continuare pe această temă ar risca să pară neverosimile. FĂCĂTORII DE CUVINTE Ce este un scriitor făcător de cuvinte? Un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de negustor: era În stare să te facă să cumperi de la el și rahat pe băț. Voi sunteți prea mici și nu l-ați apucat În toată splendoarea lui. Pe vremea dictaturii, dacă erai descurcăreț, făceai bani și din piatră seacă. Și subliniez că nu e o metaforă: printre altele, tatăl lui popa chiar făcea negoț cu nisip și pietriș pentru construcții. Mituise o grămadă de responsabili de la județ, avea relații pe la fel și fel de șefi și șefișori de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură cu picătură. Scoteau grămezi de pește, Îl curățau și-l sărau pe loc, ca să nu se strice. Tot satul mirosea a crap fript și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poftire nicidecum. Mulți i-au prins meteahna și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu ploaie mocănească, după un mutat de stupi din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele câteva ouă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcusem crez. A fost o vreme, dragul meu, De‐ ncredere adâncă, Că tot ce zboară prin văzduh Se și mănâncă... A fost o vreme și s‐a dus, Așa cum trec cocorii. Ce‐ am avut de spus am spus, Așa cum ploaia seacă norii. A fost o vreme ca‐n povești, Cu Feți Frumoși și Zâne, Ai fost un Vis și nu mai ești... Din mine, ce rămâne? Garabet Ibrăileanu 1871‐1936 În 1933 când publică romanul „Adela”, criticii vremii îl socotesc o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți‐ a spus .. .rămâi! Frumos și mârșav Împărat de clopot nedesferecat, cum călăreai pe Dumnezeu cu capul de blesteme greu, cum te‐ ntorceai cu nara‐n vânt Secat de un nor ori de‐ un cuvânt... Adânc ca moartea unui zeu Frumosul meu, sufletul meu... Din cartea „Versuri”, Editura Litera, București, 1971 Emil Isac (1886‐1954) ...” Poet al Cetății și al omului, al datoriei faț ă de om și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ești timpul meu, pierd pân‐ și restul ce mă face parte, îți trec viața și‐ mi închei o moarte. 322 în pretutindenele nostru au apus la dreapta și la stânga, jos ori sus, te miști, mă mișc, trăim fără soroc dulceața seacă‐a stărilor pe loc ... Ni‐ s împletite viețile ‐ odgon întins între fregată și ponton, în care, prin furtuni, nu este chip să ni se‐ ascundă boaba de nisip. Urcăm în amintiri ori coborâm, Dăm de veninu‐ aceluiași tărâm de fericire
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime, și s-a atins de haina Lui. 28. Căci își zicea ea: Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui." 29. Și îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30. Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El, și, întorcîndu-Se spre mulțime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
și jumătate, obișnuite pentru un răspuns, se făcuse o jumătate de oră, o jumătate de zi și Dumnezeu tot gândea căutând răspunsul. Deodată se apucă el de plâns, un plâns din acela cu sughițuri care ți răscolește sufletul și-ți seacă inima de jale. Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o speranță pentru acest popor urgisit, plecând înapoi spre mioriticul plai, cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această categorie, care odată cu trecerea timpului și-a sporit, an de an toxicitatea. Într-o formă seacă și precisă, fără a folosi eufemisme, sau mai știu eu ce figuri de stil, știrile de presă anunță senin, că de mâine statul te va beli și mai tare, fiindcă a observat, că ți-a mai rămas un rând de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată când am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sunt pârâitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vântului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunându-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cât m-am putut schimba În doar câteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o altă persoană. Sunt o nouă Emma. Mult mai deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]