2,120 matches
-
analizat modalitatea, Aristotel inaugurînd studiul, pe de o parte, prin stabilirea condițiilor de adevăr (pe baza opoziției adevărat/fals), și, pe de altă parte, prin identificarea unor nuanțe aletice (necesitate, imposibilitate, posibilitate și contingență). Asemenea nuanțe au fost preluate de semiotică și completate cu cele epistemice (certitudine, incertitudine, improbabilitate, probabilitate) și cu cele deontice (prescripție, caracter facultativ, interdicție, permisiune). Asemenea perspective asupra modalității au fost transferate deseori analizei discursului și considerate ca fiind caracterizante pentru enunțurile ce intră în structura discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asertivă a spunerii care pune în relație verbul a ține cu actanții lui. V. dialogic, monologal. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOSEMANTISM v. MONOSEMIE. MONOSEMIE. Realizat după modelul lui polisemie, termenul monosemie, nu întrunește în textele de semiotică frecvența antonimului. Prin monosemie se denumește trăsătura unui cuvînt de a avea o singură semnificație (sau un singur sens), situație în care se folosește și termenul monosemantism. Pe de altă parte, în semantica structurală a fost propus termenul monosememie pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1975; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002. IO NON-VERBAL. Prin trăsătura "non-verbal" se înțelege "care nu este limbă naturală; care înlocuiește limba" și ea a fost atribuită inițial comunicării constatate la unele animale. Treptat însă, comunicarea non-verbală a devenit o secțiune a semioticii unde sînt analizate semnalele, care, intenționat sau nu, produc o modificare de comportament a receptorului. Studiile consacrate acestor aspecte au vizat diferite specii animaliere și au identificat canale foarte variate (chimice, cu feromoni, cutanate, de atitudine etc.). În mod deosebit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizează relația dintre semne, 2) semantica, ce tratează relațiile semnelor cu realitatea și 3) pragmatica, ce se interesează de relațiile dintre semne și cei care le folosesc sau dintre folosirea semnelor și efectele produse. Cu alte cuvinte, există trei discipline semiotice, dintre care pragmatica are ca obiectiv studiul fenomenelor ce țin de întrebuințarea limbii, iar nu de studiul sistemului limbii. Această disciplină a fost dezvoltată mai tîrziu în special prin cercetările realizate de J. L. Austin și J. R. Searle asupra
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precedă și la ceea ce urmează. Se pune accent astfel pe valoarea intențională și interacțională a fenomenelor prozodice, încît perspectiva comunicațională este utilă în sociolingvistică pentru determinarea unor neînțelegeri interculturale. Studiul prozodiei presupune mai multe chestiuni de ordin teoretic privind natura semiotică a mărcilor prozodice (semne, semnale, indici, simptome, iconuri, motivări sau convenții), precum și valoarea lor (intrinsecă sau referitoare la o situație). Printre altele, modelele teoretice permit raportarea prozodiei la alte subsisteme lingvistice care sînt obiect de controversă. Aceste probleme se articulează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chiar fără a spune nimic) este reală. V. actualizare, interacțiune verbală, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PUNCT DE VEDERE. Noțiunea "punct de vedere", stabilită de Ferdinand de Saussure, are aplicație interdisciplinară și a fost delimitată de G. Genette în cadrul semioticii povestirii. Potrivit lui Genette, cu ajutorul acestei noțiuni se poate face distincție dintre cel care vorbește, adică cel care relatează povestirea, și cel care vede, adică cel din a cărui perspectivă este organizată narațiunea. Se poate distinge astfel o focalizare zero în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și descriptibil, avînd o dominantă descriptivă, narativă, explicativă sau prescriptivă. Conceptul "regim discursiv" este preferat aceluia de gen sau de tip de text, deoarece prezintă un grad de identitate superior și se raportează la combinațiile stabilizate prin mărci lingvistice sau semiotice ce omogenizează texte, segmente de texte sau elemente paratextuale. Într-un sens apropiat denumirii regim discursiv se folosește cea de mod discursiv, pentru a desemna trecerea modului informativ constitutiv al discursului mediatic spre alte moduri, explicativ sau argumentativ, de exemplu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din media și, în special, în cadrul aceluiași text sau aceluiași document. Prin urmare, prin modul discursiv se relevă mai degrabă o concepere dialogică a discursului și a intertextualității, care nu urmărește determinarea dominantelor textuale, dar care tinde să actualizeze eterogenitatea semiotică și enunțiativă a corpusului mediatic realizat pe baza momentelor discursive particulare. V. gen de discurs, matrice discursivă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REGISTRU. Pe terenul științei limbii, cuvîntul registru întrunește cîteva semnificații repartizate unor discipline distincte. Astfel, fonologia îi atribuie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
particularizarea. L. Hjelmslev a introdus expresia schemă lingvistică drept sinonim al lui limbă în concepția lui F. de Saussure, care s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nouă abordare a propus mijloace de analiză a unităților lexicale, descompunîndu-le în unități mai mici (numite uneori minimale), care sînt trăsăturile semantice sau semele. S-a realizat astfel o nouă perspectivă asupra teoriei semnificației și s-a deschis calea constituirii semioticii. Totuși, analiza semică (sau componențială) nu a obținut rezultate satisfăcătoare decît în cazul unor descriei limitate la anumite grupări de cuvinte, fără a putea oferi bazele metodologice pentru o analiză exhaustivă a conținutului limbilor naturale, încît ea a fost în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bază de generare a unui evantai tipologic de discursuri posibile, în vreme ce nivelul narativ al semanticii este spațiul restricțiilor impuse de regulile combinatorii, unde se decide parțial tipul de discurs ce urmează a fi produs. În interiorul celei mai recente ramuri a semioticii, s-a inițiat semantica pragmatică orientată spre determinarea semnificatului discursiv și interpretării textuale care apar în uz prin actualizarea elementelor limbii. Principiile de funcționare ale unei astfel de semantici sînt însă aproape în totalitate inspirate din cercetările semantice anterioare, cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO SEMIOLOGIE. Termenul "semiologie" a fost introdus de Ferdinand de Saussure pentru a denumi studiul general al semnelor în cadrul vieții sociale, avînd, prin urmare, o semnificație ce amintește de semiotică. Pe de altă parte, în viziunea acestui învățat, lingvistica ar fi o parte a semiologiei, căci aceasta studiază toate tipurile de semne. Totuși, în jurul anului 1970, conținutul metodologic al semiologiei și al semioticii s-a diferențiat treptat, încît cele două
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin urmare, o semnificație ce amintește de semiotică. Pe de altă parte, în viziunea acestui învățat, lingvistica ar fi o parte a semiologiei, căci aceasta studiază toate tipurile de semne. Totuși, în jurul anului 1970, conținutul metodologic al semiologiei și al semioticii s-a diferențiat treptat, încît cele două discipline au devenit distincte. Semiologia și-a asumat astfel studiul semnelor vizate de teoria comunicării, constînd în aplicarea modelului oferit de semnul lingvistic, primind astfel statutul de disciplină anexă a lingvisticii. V. praxem
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imagine a locutorilor pe ecran. S-a stabilit astfel că redarea prin imagine se poate corela direct cu vorbirea și cu gesturile, dar își păstrează o autonomie față de acestea. În principiu, au fost determinate patru tipuri de interacțiune între sistemele semiotice: 1) sincronie comunicațională, bazată pe coincidența dintre intrarea în discuție a unui locutor și apariția lui în imagine, 2) asincronie comunicațională, atunci cînd locutorul nu apare în imagine, dar apare interlocutorul său, 3) sincronie situațională, bazată pe oferirea unei imagini
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi locul comun și motivul. Primul este considerat un spațiu din interiorul limbajului fabricat de limbaj, în care toată lumea se poate recunoaște; cel de-al doilea indică ceva stabil, recurent, ce justifică participarea lui la producerea și la interpretarea obiectelor semiotice. R. Barthes a stigmatizat atît stereotipul, cît și locul comun din punctul de vedere al utilizării lor în didactică. Studiile despre stereotip se situează fie în domeniul stilisticii, fie în cel al a n a l i z e i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al utilizării lor în didactică. Studiile despre stereotip se situează fie în domeniul stilisticii, fie în cel al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, dar și al semioticii, corpusurile de analiză variind de la cele literare, culturale (teatru, cinema, dans etc.), de mentalități, didactice, pînă la corpusurile mediatice. Stereotipul este un fenomen care afectează structurile pe trei niveluri: 1) structuri tematice, referențiale sau paradigmatice (ideile și reprezentările personajelor, locurilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
eficace și mai puțin solicitante pentru un scop stabilit mai înainte (de exemplu, pentru a convinge un interlocutor de justețea unei interpretări asupra unei probleme particulare). Această strategie poate diferi potrivit situațiilor și capacităților cognitive ale locutorului. Integrat în terminologia semioticii, cuvîntul strategie se folosește în două sintagme specifice: strategie discursivă, cea a subiectului enunțării, care precedă punerea în discurs a structurilor narative, și strategie narativă, care vizează elaborarea schemelor narative pornind de la care se poate lua în considerare generarea discursurilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în epoca actuală, cuvîntul și ideea respectivă sînt valorificate în mod deosebit prin caracterul lor operatoriu, în sensul că se pot folosi în situații multiple și pot sugera eficient tipul de realitate la care se referă. Aplicat consecvent în teoria semiotică, termenul structură este indispensabil și pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, căci dacă, de exemplu, se urmăresc trăsăturile atribuite de L. Hjelmslev, se constată aplicabilitatea lor în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
variabilă, la nivelul sensului, deci la polul receptării, dar variabilitatea sensului este imanentă procesului de creație: după U. Eco, un text este un produs al cărui destin interpretativ trebuie să facă parte din propriul său mecanism generativ. Abordarea din perspectivă semiotică a textului a presupus trei direcții de investigare, distribuite la cele trei niveluri ale semiozei: sintactic, semantic și pragmatic. Ipostaza sintactică a textului are drept premisă ideea că obiectul-text este un construct abstract, în care interesează modul de funcționare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
meronimie, praxem, real, sens. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO TIPOLOGIE. În general, tipologia este studiul asemănărilor semnificative al unui grup de entități, realizînd o clasificare a lor. Pornind de la această semnificație de bază a termenului tipologie, în domenii precum psihologia, semiotica și lingvistica, cercetarea tipologică este foarte extinsă și reprezintă încă un cîmp al dezbaterilor și al analizelor în vederea stabilirii criteriilor și parametrilor de clasificare cu cea mai mare relevanță. Pentru a n a l i z a d i s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerat echivalent". Desigur, dacă se poate aplica unui enunț, această activitate este posibilă și pentru fiecare dintre enunțurile unui discurs sau unui text, precum și pentru elementele discursului. Posibilitatea de a fi tradus, traductibilitatea, este una dintre proprietățile fundamentale ale sistemelor semiotice și baza oricărei investigații semantice, deoarece a vorbi despre sens sau despre semnificație presupune traducerea și producerea lor în alt mod. Traducerea poate fi literală sau liberă, în primul caz respectîndu-se, în măsura posibilităților, o corespondență între elementele enunțului inițial
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau acelor moduri de a acționa și de a vorbi considerate a fi obișnuite într-o comunitate (rutine, scenarii, topoi, stereotipuri). Ca atare, de la o societate la alta, de la o cultură la alta, verosimilul va avea trăsături diferite. Din perspectivă semiotică, discursul verosimil nu este doar o reprezentare "corectă" a realității socioculturale, ci și un discurs fabricat în vederea creării impresiei de adevăr, ținînd, astfel, de clasa discursurilor convingătoare. În a n a l i z a d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
9-27. Kerbrat-Orecchioni, Catherine, L'Implicite, Armand Colin, Paris, 1986. Kerbrat-Orecchioni, Catherine, La Conversation, Seuil, Paris, 1996. Kleiber, Georges, Anaphores et pronoms, Duculot, Paris, 1994. Klinkenberg, Jean-Marie, Précis de sémiotique générale, Editions de Boeck & Larcier, Bruxelles, 1996 (trad. rom. Inițiere în semiotica generală, Institutul European, Iași, 2004). Kristeva, Julia, La traversée des signes, Editions du Seuil, Paris, 1975. Kristeva, Julia, Sèméiotiké. Recherches pour une sémanalyse, Seuil, Paris, 1969. Kritzman, Lawrence D., The Columbia History of Twentieth-Century French Throught, Columbia University Press, New York
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentation. Introduction à l'étude linguistique de la parole argumentative, Editions Kimé, Paris, 1990. Plantin, Christian, L'Argumentation, P.U.F., Paris, 2005. Plett, Heinrich F., Textwissenschaft und Textanalyse, Quelle & Meyer, Heidelberg, 1975 (trad. rom. Știința textului și analiza de rext. Semiotică, lingvistică, retorică, Editura Univers, 1983). Popa, Marian, Călătoriile epocii romantice, Editura Univers, București, 1972. Propp, Vladimir, Morfologija skazki, Leningrad, 1928 (trad. rom. Morfologia basmului, Editura Univers, București, 1970). Pușcariu, Sextil, Limba română, vol. I, Privire generală, București: Fundația pentru literatură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
et argumentation, Nathan Université, Paris, 2000. Rosier, Laurence, Le discours rapporté: histoire, théories, pratiques, Duculot, Paris, 1999. Roulet, Eddy, Articulation du discours en français contemporain, Lang, Berne, 1985. Rovența-Frumușani, Daniela, Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, Tritonic, București, 2004. Rovența-Frumușani, Daniela, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995. Ruwet, Nicolas, Introduction à la grammaire générative, Librairie Plon, Paris, 1967. Sacks, Harvey, Lectures on Conversation, Gail Jefferson, Cambridge, 1992 . Sadock, Jerry, On testing for conversational implicature, Academic Press, New York, 1978. Sala, Marius (coord
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]