2,366 matches
-
al epocii. Zugrăvit de Ioana Pârvulescu, Bucureștiul interbelic nu este nici roz, nici negru. Este un oraș normal, cu oameni de toate felurile (săraci și bogați, savanți, artiști, șuți, curve, intelectuali rafinați și mitocani fără leac) care își asumă cu seninătate condiția socială, fără a se simți în vreun fel deranjați de fortuna celor de lîngă ei. Scrie Ioana Pârvulescu: Fiecare om avea un bun al său: o căsuță, fie și fără canalizare, sau un cal, sau o bucată de pămînt
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
au și existat, într-un subtext pe care Vona îl neglijează, și de data aceasta. Similar e rezumată prietenia cu Emil Ivănescu (fratele lui Mircea), tânărul sclipitor care, la 22 de ani, anunță și pune în practică, cu o incredibilă seninătate, propria sinucidere. Datorită insistențelor Martei Petreu, tulburătoarea poveste subiacentă e readusă la lumină dintr-un articol-necrolog publicat de Vona în 1947. Cele câteva rânduri lapidare, prea concentrate pentru un ochi neatent se explicitează, din fericire, prin acest text complementar. De
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
simțurilor. Comuniunea cu lucrurile, primordială pentru lirica lui Emil Brumaru, poet al vitalității restrânse și al extazului perceptiv, este dublată de instinctul său ludic, prin care se înscenează tablouri ale lumii făpturilor naive, într-o scriitură de o extremă naturalețe, seninătate și candoare. S-a spus despre Emil Brumaru, pe bună dreptate, că este un poet al "de-problematizării" lirismului, poet ce nu este atras de ideile grave, de marile interogații pe seama destinului, timpului, istoriei etc., ci, mai degrabă, se dovedește
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
are ce căuta în genere într-o lucrare de istorie a filosofiei apusene. Asta, firește, dacă nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
prea reductiv, chiar comic, să califici asceza voiculesciană din anii ´50, ce tinde să se identifice cu isihasmul, drept "un trai sportiv" (p. 236), când e vorba de o practică prin excelență spirituală; exegetul persistă în greșeală când scrie cu seninătate despre "viața de autentic sportiv pe care o dusese V. Voiculescu înainte de arestare" (p. 290). Deficiențe de informație îl fac să califice un poem ca În San Marco "cvasiinedit astăzi" (formulă imposibilă!), când el a apărut de cel puțin patru
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări îndelungate". Pînă și cruntului Robespierre i se restabilește un posibil ax raționalist: "Robespierre n-a fost însă predicatorul ipocrit, omul cu fața verzuie, cum l-a văzut Carlyle, mistagogul. A-l privi cu seninătate înseamnă pînă la urmă a-i recunoaște tocmai acea rațiune dreaptă, acea măsură, acea cumpănă a omului de stat, care s-a identificat cu Revoluția franceză, a crescut și a murit odată cu ea". Elocventă este și întîlnirea românului cu Paul
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
răspuns: "Vin de la Biblioteca Academiei Române, unde cer din cînd în cînd vechiului meu prieten, domnul Obedenaru, cartea în care se găsește cea mai frumoasă frază din literatura română". Și pentru că Ion Barbu insistă în denunțarea prețiosului text, Mateiu răspunde cu seninătate, spre și mai marea uimire (și, desigur, încîntare) a interlocutorului său: Este regula de trei compusă în manualul de aritmetică, pe care am învățat altădată. Amintirea splendorii ei îmi dă necontenit dorința s-o recitesc". Se pare că "splendoarea" regulii
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
formulei cu pricina fără un minim comentariu are drept consecință picarea examenului. îi dedic eu însămi bogate explicații și nuanțări de-a lungul semestrului, repetând avertismentul. Cu toate acestea, nu există ocazie să nu-mi scrie măcar o persoană, cu seninătate aforistică, "Arghezi oscilează între credință și tăgadă", punct. încerc totuși să-i salvez: le pun întrebări de istorie literară (Care e originea acestei formule?) și de bun-simț (Cum adică "între credință și tăgadă", ce înseamnă asta?), la care răspunsul e
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
Setul comun de valori Constatăm la fiecare pas că setul de valori de care ascultăm e într-o continuă degradare, parcă de neoprit. Cum, altfel, am putea explica faptul că, la precedentele alegeri parlamentare, de pildă, cetățenii au votat cu seninătate, în unele circumscripții, persoane cu serioase probleme penale ca să-i reprezinte în Parlament. Cum, altfel, am putea explica faptul că sondaje de opinie recente îl desemnează pe Ceaușescu ca fiind cel mai bun președinte al românilor. Cum, altfel, am putea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
Hai, dedicațiile către primul mai treacă meargă: din nefericire, Nicolae Breban nu e singurul dintre scriitorii noștri în culpă. Dar tovarășei! E prea de tot. Ștacheta e prea jos, compromisul e prea mare (și chiar gratuit), ca să pot trece cu seninătate peste el. Nici o "abisalitate" nu poate scuza asta. La cronicile literare propriu-zise au fost, în general vorbind, reacții mai mult bune și foarte bune, decât rele. Ca să încep cu acestea din urmă, în topul meu personal, locul întâi e disputat
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
aibă anumite preferințe, anumite opțiuni, să le placă mai mult o revistă sau alta, să-l guste sau nu pe un scriitor. E dreptul lor. Criticul literar, în schimb, are mai mult obligații decât drepturi. El nu poate spune, cu seninătate: nu-mi place cutare, nu dau doi bani pe cutare, X mă enervează iar Y mă entuziasmează. El trebuie să argumenteze toate aceste enunțuri, să explice convingător motivele adeziunii sau respingerii sale. Critica literară la asta folosește (azi, ca și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
prin viața noastră lasă o umbră. Și de fiecare umbră sunt legate bucurii sau regrete, plăceri sau neliniști. Pe fețele lor nu văd, însă, decât zâmbetul copilăriei și adolescenței în care s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt niște "preafericiți", seninătatea lor nu e beatitudinea desprinsă de lume a eremiților. I-am văzut bând, sărutându-se, dansând. Castitatea lor e naturală, inocența lor nu e ridicolă, deși viața lor amintește de vechi și frumoase povești edenice. Povești care, iată!, pot coexista
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
ea stă la umbră, la umbra tuturor sensurilor , că te face să atîrni și simți că fără tine Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată, în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi, punctul negru ce poate fi văzut chiar lîngă un bețiv, el se prelinge acolo, chiar poți să asculți șiroirea lui și să-ți amintești asasinate, lumini asasinate, rîuri clare, înghițite de un punct negru
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai putea iubi cu iubirea celui ce urăște și, cu feroce seninătate, trece la o altă stare, la o nouă crimă, în vremea asta, timpul e un mal cu ochi mulți și înțelegători, foarte înțelegători, și așa mai departe Voi merge, astăzi, iar, la Bruges, în veneții și în alte lagune stau
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
uita în oglindă și constata cu surprindere, dar și cu o indescriptibilă satisfacție, că pe dinafară nu se cunoaște nimic din mizeria aflată înăuntrul său, fața lui are aceleași trăsături fine, atrăgătoare ca și înainte de crimă, ochii lui au aceeași seninătate și aceeași fascinantă culoare gri, iar frazele din literatura pe care continua să o scrie nu s-au stricat nici ele, nu înregistrează nimic din ticăloșie, dimpotrivă, parcă sunt mai puternice și mai expresive, cameleonismul acesta, capacitatea aceasta de a
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
violent, că nu strigam la el revoltat de toate monstruozitățile pe care le aflasem despre el. Îl deranja. Proiectase altfel această scenă. Repet, probabil cu dumneavoastră aflată în fața lui, nu cu mine. Și nu așa, fără cuvinte, în tăcere, cu seninătate. Când eram copil, tatăl meu m-a rugat să mă străduiesc să-mi iubesc semenii ca pe mine însumi. M-am străduit. Dar n-am izbutit cu toți. Unul a fost Sinescu, un ins din orașul meu natal, care mi-
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri inefabile, ucigând Blândețea, seninătatea, prietenia. M-am retras strategic în chilia cu cărți Așezată pe mormanul global De gunoi. Nu prea se mai văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri Fețele lor sunt ecrane violacee
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și năvală... toate dosite pînă la înnăbușire în cotloane abia bănuite... încît pupila părea vînătă de-o beznă de cavernă... oare ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora de nu ne găsim în sine seninătatea netulburată de nimeni și nimic? aidoma timpului mult rărit în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
culorile curcubeului, în visul meu pasărea se rotea lin, în înaltul nesfârșit al cerului albastru, lin, lin, și eu eram pasărea aceea desăvârșită, plutitoare, fără obstacole, tot universul mi se dăruia și universul nu avea decât o culoare, cea a seninătății, nu era timp, în față, în spate, decât veșnicie și seninătate și eu mă roteam lin, lin, dimineața mă trezeam refăcut, altul, puternic, de neînvins, și știam precis care e cauza, mă duceam fascinat s-o întâlnesc pe ea, sursa
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
nesfârșit al cerului albastru, lin, lin, și eu eram pasărea aceea desăvârșită, plutitoare, fără obstacole, tot universul mi se dăruia și universul nu avea decât o culoare, cea a seninătății, nu era timp, în față, în spate, decât veșnicie și seninătate și eu mă roteam lin, lin, dimineața mă trezeam refăcut, altul, puternic, de neînvins, și știam precis care e cauza, mă duceam fascinat s-o întâlnesc pe ea, sursa secretă a acestei uluitoare regenerări și o loveam, descopeream ce satisfacție
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-l definește păcat, fie că-i oferă alt nume. Semenii noștri sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului”<footnote Ibidem, p.6 footnote>. De aceea, Părinții filocalici fericesc pe
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
la un moment un cumpărător pentru ea. Firește că e neplăcut pentru memoria maestrului sculptor să aibă în palmares o statuie mitocosită astfel. Dar, pentru liniștea urmașilor săi, asemenea licențe au tot avut loc în istorie. Romanii au practicat cu seninătate acest soi de reutilizare a corpului în dauna capului. Admit că statuia lui Caragiale, chiar cu capul schimbat, are dreptul la cea mai potrivită expunere publică. Era însă bine expus acest Caragiale rătăcit pe vasta peluză de la Național? Ba încă
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
S-au șters din memoria crucilor în ținuturi mereu ocupate, }inuturi pe care, Nu mi-a fost dat în răgaz să le văd, Nici nu m-am învrednicit în răstimp Să le caut. în vremuri tulburi, Ceva demonic parcă, din seninătate Le-a tras la sine cu tot cu ierburi Și catedrale himerice. Ca fără scăpare sunt, în pustiul altora. Statornica, Fragila lor nemărginire există, Luminând dinlăuntru spre în afara Hotarelor altora.
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
perioadă a prozei ironice (1890-1905), dimensiunea sumbră a spaimei participă nu mai puțin substanțial la structurarea artistică și la aprofundarea semnificațiilor. Asistăm, de-a lungul operei comice caragialiene, la o exorcizare prin burlesc și grotesc a ororilor care dau tîrcoale seninătății aparente a unor existențe ce ocolesc prin superficialitatea trăirilor spaimele nerostite din adîncuri. Cînd și cînd temerile anxioase ies la iveală chiar dacă se consumă în înspumări parodice. O bună exemplificare ne-o oferă farsa "Conu Leonida față cu reacțiunea" (1880
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
l'individu îl oppose ceux de masse" (ibid). Chiar dacă îl considera "orateur prestigieux" - ce alt blam mai puternic puteau conține, în Franța democratică, liberală, a "luminilor", continuatoare a unor mari revoluții contra tiraniei - asemenea vituperante calificări, prin cuvinte alese în seninătatea unor convingeri liberal-democratic-europene? 5. Cine scria aceste rânduri? Un profesor, Basil Munteanu, de literatură franceză care, elev al lui Charles Drouhet, iubea profund Franța (scriind în La littérature roumaine et l'Europe, precum C. A. Rosetti, "la France nous a
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]