19,086 matches
-
se roagă mult. Și se roagă noaptea, căci ziua muncește din toate puterile la pământ. Numai Dumnezeu știe de unde găsește această femeie puteri, pentru că El este Cel ce i le dă. Oamenii mereu o caută pentru a-i cere un sfat, chiar și cei plecați în afara țării o sună, la nevoi, și o întreabă ce să facă în diferite situații. Pe toți îi sfătuie și mulți îi mulțumesc, spunându-i că le-a fost de folos sfatul ei. - Nu mie, păcătoasa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a-i cere un sfat, chiar și cei plecați în afara țării o sună, la nevoi, și o întreabă ce să facă în diferite situații. Pe toți îi sfătuie și mulți îi mulțumesc, spunându-i că le-a fost de folos sfatul ei. - Nu mie, păcătoasa, să-mi mulțumiți, ci Domnului! le zice ea. A rămas văduvă când trecuse de cincizeci de ani. Toată viața ei de căsnicie a fost o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din viața mea, începusem să mă gândesc la Tine. Speram, totuși, că voi reuși să fac ordine, înainte ca Tu să te întorci. Dar ai venit așa ca prima dată, Tu pe toate le faci după voia Ta, nu ceri sfat nimănui. M-ai găsit în aceeași stare în care m-ai lăsat, doar că nu mai dormeam, ci eram trează. Când Te-a văzut, sufletul meu s-a umplut de o bucurie nepământească, dar pe cât mă bucuram, tot pe atât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
meu se petrecea ceva deosebit. Parcă se trezise dintr-un somn adânc și realiza ce mult pierduse în tot răstimpul cât dormise. După servirea mesei, au început discuțiile, povestirea diferitor istorioare, atât din viață, cât și din cărți, experiențe trăite, sfaturi pentru cei mai tineri... Tot ce se vorbea era ca un apel și o încurajare la credință, la dragoste și la răbdare. Eu nu scoteam niciun cuvânt, doar ascultam. Mă simțeam atât de mică alături de acele persoane! Aș fi ascultat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să fac. Într-o duminică, îmi veni un gând să merg la biserică, așa ca din senin, că doar nu mă duceam alteori. Acolo, am văzut o bătrânică, pe care tot satul o considera credincioasă și mulți chiar îi cereau sfatul în diferite situații. Îmi veni și mie în gând să-i cer un sfat pentru cazul meu. Mă ascultă cu răbdare și exclamă: - Doamne ferește! Auzi tu, să nu faci acest lucru! Roagă-te la Maica Domnului să te ajute, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca din senin, că doar nu mă duceam alteori. Acolo, am văzut o bătrânică, pe care tot satul o considera credincioasă și mulți chiar îi cereau sfatul în diferite situații. Îmi veni și mie în gând să-i cer un sfat pentru cazul meu. Mă ascultă cu răbdare și exclamă: - Doamne ferește! Auzi tu, să nu faci acest lucru! Roagă-te la Maica Domnului să te ajute, să-ți dea copil sănătos, citește în fiecare zi Paraclisul și cere-i cu lacrimi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tărâmul pedagogic, împreună cu soțul meu, în aceeași școală. Creșteam doi copilași și eram fericiți și plini de pace. Îmi plăcea foarte mult să mă aflu printre copii, munca pe care o exercitam îmi aducea satisfacție. Dorul de părinți și de sfaturile lor le simțeam mereu. Plecam în ospeție imediat cum se ivea o posibilitate. Ce mult se bucurau când ne vedeau! Ce mult își iubeau nepoțeii! Clipele, când se juca bunelul cu nepoții, erau niște clipe cu adevărat frumoase. Pe de-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam câte un scăunel și ne așezam afară sub cerul senin și înstelat, la lumina lunii, dacă era vară, sau lângă soba caldă, dacă era iarnă, și stăteam până târziu la sfat. Atunci, îl întrebam pe tata tot ce doream să știm. El cunoștea multe lucruri, dar cel mai mult îi plăcea să ne vorbească despre credință, pe care o considera cea mai de preț învățătură. De unde am fi pornit, până la urmă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cea mai de preț învățătură. De unde am fi pornit, până la urmă, ajungeam la ea, la credință. Avea tata un fel al său de a ne vorbi, un dar de la Dumnezeu, ne simțeam imediat absorbiți de această temă. Ne dădea multe sfaturi, care ne-au fost de mult folos pe parcursul vieții noastre, nu chiar atât de ușoară. Iată unele din acele multe îvățături pe care ni le spunea în diferite situații din viață: „Dragii tatei, viața nu e ușoară, dar cel mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tu, draga tatei, nu te uita ce spun alții. Fă așa cum știi că e bine și cum trebuie să faci. Când hotărâsem să plecăm cu familia în străinătate, mă gândeam să trec pe la părinți și să le cer părerea și sfatul lor. Ei primiseră liniștiți vestea. Îmi ziseră că cel mai important era că plecam toți împreună. Credeau că ne va fi mai ușor și se bucurau într-o oarecare măsură. Totuși, îmi zise tata, să nu rămânem mulți ani, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu-i puteam vorbi. Se întoarse să plece. Atunci, toate cele dinlăuntrul meu îl strigă, dar fără voce. El își întoarse fața către mine și îmi zise încet: „Știu că mă iubești!” și dispăru. Ce dor îmi este azi de sfaturile părinților mei! Ce mult îmi lipsesc! Ne învățau mereu, chiar și atunci când mintea și gândurile noastre nu mai erau de față. Tata și mama au fost primii, cei mai importanți învățători din viața mea. Ei m-au învățat lucrurile cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
măsură. Iată și o pildă: Un înalt funcționar rus, în vremea Sfântului Serafim de Sarov, a venit în mănăstirea cuviosului părinte Serafim cu dorința de a-l vedea pe acest înțelept om al lui Dumnezeu și de a-i cere sfat și binecuvântare. Când a bătut la ușa chiliei lui, starețul i-a răspuns dinăuntru: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul s-a mirat, a stat puțin și apoi a bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou același
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va avea de partea lui. Era un țăran din cei pe care nu-i poți amăgi, el avea metodele lui simple de rezolvare a problemelor. Se vorbeau multe de bine despre el, era dat drept exemplu în multe cazuri și sfaturile lui ajutau multora. Era toamnă târzie. Se făcea simțită apropierea iernii cu fiecare zi tot mai mult. Într-o zi, moșul îi zise soției: - Paraschivă, știi ce vreau să-ți spun eu? - Nu știu, zise mătușa Paraschiva. - M-am gândit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în rând cu lumea, îmbrăcați frumos, bine alimentați, să studieze adăugător ce le place, muzică, limbi străine sau orice altceva, care le va fi de folos pentru viitor, să aibă tot ce ziua de astăzi cere. Maria a ascultat tăcută sfatul cunoscutei, care era mai în vârstă ca ea și credea că înțelege mai bine cum este viața, apoi i-a zis: - Toate acestea ce spui tu nu se referă la fericire, ci la îndestulare. Niciunul din lucrurile pe care le-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să nu aibă voie să fie curioasă, pentru unele lucruri trebuia să ai răbdare, răspunsurile vin singure, trebuie doar să fii atentă să le deslușești, la unele întrebări nu e bine să cauți răspunsuri, ele pot fi dureroase, acestea erau sfaturile băgate cu de-a sila în capul ei atât de mama, cât și de Maria. Dar acum voia să ajungă la băiatul din Clădirea Albastră, voia să-l ia de mână și să se plimbe împreună prin pădure, îi va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plăcut mult, așa să știi. Iaca trec de la una la alta: ia spune, bulibașă, când apar în șatră pricini, gâlceviri, cum le stingeți? - Chiar vă interesează? - Altfel nu te întrebam! - Nu ajungem pentru orice pricină la judecătorie, avem tribunalul nostru, sfatul de bătrâni ai șatrei. Ei judecă și eu stau chezășie ca judecata să fie dreaptă, fără părtinire. Uneori judecata poate dura și o săptămână. - Și atunci!? - Văzând că cei împricinați nu ajung la nici o înțelegere, se adună cinci, șase babe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Care Iorgu? Știu eu? O fi, n-o fi, și bulibașa se uită în sus, Dumnezeu știe! - Acum că tot veni vorba, văd că știi mai mult decât bănuiam eu, ce mă sfătuiești, ce e de făcut? - Dacă vreți un sfat adevărat, apoi eu unul v aș spune să lăsați totul așa cum le-a așezat Cel de Sus. Chiar dacă într-o șatră s-ar afla copilul, băiatul acela crescut atâția ani în obiceiurile noastre moștenite din veac, țiganii nu-l vor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
păstra copilul, pe Vișinel, erau minime. Odată ce fu în posesia acestei hotărâri, chiar neoficiale, bulibașa stabili că era de datoria lui să-i cheme la cortul său pe Lisandru, Rafira și pe băiat și să încerce a le da un sfat liniștitor și trebuitor în asemenea circumstanțe. Se putea intui că în spusele sale meșteșugite erau mai multe lacrimi decât cuvinte: - Avocatul nostru a făcut tot ce a putut, zise el. A vrut să dovedească că nu ne-a luat atâta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de-al nostru va fi școlit și acest lucru nu e deloc rău. Poate să devină peste ani un bulibașă cu știință de carte, mai deștept, și etnia noastră nu are decât de câștigat. Eu cred, cum spune și un sfat al bătrânilor noștri, că și în necaz e o poveste bună! Etnia noastră moștenește credința că atunci când avem bucuria de a primi un nou născut în șatră, vin lângă el trei ursitoare: una bună, una care urăște oamenii și alta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
poate chiar un frate de suflet! - Dacă și el ar vrea, știu și eu... - Va voi! Tot ce vine de la mine și de la Alex el consideră a fi o poruncă, pe când de la tine, e un îndemn spre bine, e un sfat. - Dacă spui tu, mămico! - Te roagă mama să-i vii în ajutor, de fapt să ne sprijini, pe mine și pe tata, ca Vișinel să înțeleagă că este de acum membru al acestei familii. Se auzi ușa. Intră Vișinel. Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i ducă dorul sau să-și pună ceasul după fusul ei orar. Sunt realități verificate în viața de toate zilele, mai puțin în „Cea de Apoi”, căci ne lipsesc martorii. De aceea, tuturor credincioșilor, duhovnicul din mine le dă un sfat practic: Chiar dacă înspre rai e calea dreaptă Și-om fi dezamăgiți de propriul trai, Cum nu prea știm nimic din ce ne-așteaptă De viață-i bine să ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce mai mult a sofism
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
limiteze la una singură. Care? Aceasta era întrebarea: care? Și, așa stând lucrurile, îi era nespus de greu să pună punct situației, alte semne ortografice nemaiavând ce căuta în acest lung periplu de întrebări fără răspuns. Avea nevoie de un sfat, de un ochi din afară, proaspăt, care ar fi judecat la rece situația. Dar cine? Cine să fie acel cineva? Se va mai gândi. Cum a trecut atâta vreme, se mai puteau cerne încă zilele unei luni. O lună nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bine mă puteam afla eu în postura lui. Dar cum să-i mărturisească acestui tânăr atât de convins de cucerirea sa câte îndoieli îl măcinau pe el în acele momente!? Este bine știut că în asemenea situații nu se dau sfaturi. - Dacă nu vă deranjează, urmă Tony bine dispus, aș îndrăzni să vă propun să luați parte la celebrarea căsătoriei noastre, ar fi și pentru Olga un prilej să afle că nu aveți nimic împotrivă. - Nu îți pot promite, aș vrea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poate fi atât de complicată. Dar el era hotărât să ridice acest edificiu. Era de fapt împlinirea celui mai de seamă țel al vieții sale. Tot drumul până acasă și chiar în zilele ce au urmat, Alex reflectă îndelung la sfaturile prietenului său Jan și hotărî să o invite sâmbătă seara pe Ina la un restaurant. Alese pe cel din Grădina publică, în aer liber, la terasă, unde se puteau bucura de o ambianță deosebită. Ina nu se formaliză. Nu avea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și se uita superior la ceilalți. Pentru el, toți erau note de subsol, în josul paginii, departe de ultimul paragraf. Cine sunteți? — Contează? — Dacă nu aveți bon nu existați. Trebuie să mergeți la ghișeu. Alex l-a lăsat să-i dea sfaturi, să intre înaintea lui, deși nu știa prea bine când îi venea rândul. Apoi s-a trezit că stătea lângă Moni în fața ghișeului. Toți ceilalți păreau fericiți și mergeau către viitor cu bonurile înainte. Trecutul nu mai conta, trecutul fusese
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]