1,535 matches
-
îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă brînci realului în coșmar? Uite că e foarte posibil, și piesa nu se sfiește să ne trîntească în față acest adevăr stingheritor. Vecin 3: Haideți fraților, păi ce facem? Jucăm poker sau facem comunicări științifice? Vecin 2: Deci zici că ai cerut o mie, da? Vecin 3: Deocamdată... Vecin 2: Umbli cu intimidări! Bun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dar ce e anormal?! În definitiv, ori stăteam în apartamentele noastre, ori stăm aici, totuna-i. Am auzit tot scandalul. Toate intimitățile, cum le spuneți, am auzit tot. Acum îl vedem și-l auzim la fața locului. Așa că nu vă sfiiți. Dați-i înainte. Vecin 4: Gata! Acum vă merge ceasul! Ia auziți! Tic, tac, tic, tac... O să bată și ora exactă! Acuși vă sună ceasul! Val: Eu cred că ne-a și sunat... Vecin 2: (a înțeles) Dar dumneavoastră ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și mai mare În 2001, cînd scoate pe piață Plateforme, un roman cu cronici foarte proaste - unele, cea din Lire de exemplu - sau foarte bune, dar, În orice caz, foarte multe. În Critique (imediat după apariție), Pierre Varrod nu se sfiește să vorbească pe mai bine de douzeci de pagini despre un triptic romanesc, desăvîrșit cu Plateforme, relevînd Însă și marile erori de perspectivă ale scriitorului. Alte nume Însă, unele celebre, ca Alain Besanșon, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se sfiește să devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E drept, nici nu adoptă epigonismul proustian al unor confrați - dintre care cel al lui Makine a fost bine remarcat la un moment dat de Grete Tartler. La răstimpuri, Quignard
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o supraveghere autogenerată și reproductibilă, ceea ce explică, mai ales în contextul statelor polițienești, aversiunea pe care unii o nutresc față de vecinii lor (spioni ai intimității, ai vieții de familie) și față de portărese (surse de informație privată). Regimurile totalitare nu se sfiesc să utilizeze resursele supravegherii de proximitate bizuindu-se nu numai pe unii membri ai comunității urbane, ci și pe membrii familiei, dintre care unul sau mai mulți, presupuși a fi perfect integrați, acționează ca agenți infiltrați. Într-una dintre scenele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
clară de a se impune ca străini însărcinați cu o misiune pe care nimeni nu o ignora. Iar sala, „suprainformată” grație propriei sale experiențe cotidiene, îi identifica imediat, privindu-i cu repulsie și ură. Aroganța unui delator care nu se sfiește să se arate va fi întotdeauna mai execrabilă decât disimularea celui ce rămâne în umbră. În Da, piesa lui Gabriel Arout, doi prizonieri, un fost nazist și un luptător în Rezistență, se află amândoi - și o știu - sub supravegherea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
altfel, și al scenariului la Underground (filmul lui Emir Kusturiça), parabola cea mai desăvârșită a destinului țării sale. Aici, personajului principal i se repartizează o „codiță”, un informator personal care nu trebuie să-l scape din ochi și nu se sfiește să se țină după el, fără nicio discreție. Puterea practică, în acest caz, supravegherea ostentativă individualizată, delegându-și unul dintre slujitorii ei, experți în materie, pentru a-și îndeplini misiunea permanent și „pe față”. Programul elaborat de serviciile secrete va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
înșiși: Petru Comarnescu, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Jeni Acterian și alții. „Mă zbat în gol și sunt gol. Și goliciunea mă doare cînd văd golul din jur”, scrie primul dintre aceștia, mărturisire pe care, cu mici schimbări, nu se va sfii să o repete de mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a acordat, în august 1924, „Steaua Romîniei” în grad de cavaler. Maestru recunoscut de o serie de tineri, nimeni totuși nu i-a sărutat mîna, ca lui Arghezi. De un moș viguros te apropii cu afecțiune; în fața unuia bolnav - te sfiești. Și, desigur, lista frustrărilor ar putea continua. Voi cita numai faptul că, la apariția cărților sale, critica n-a prea folosit termenul de „eveniment”, cu care a supralicitat în cazul altora. Discutam despre timp... Dorian Loigner (un tip cu lecturi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
evidentă, în fine, conștiința manipulării resurselor livrești, bine asimilate în actualul volum. Spre deosebire de cărțile anterioare, livrescul nu sufocă totuși niciodată respirația lirică proprie, ci doar îi dictează, când și când, tempourile. Dovedind o cultură poetică solidă, tânărul autor nu se sfiește, e adevărat, nici acum a-și recunoaște trecerea prin arsenalul modernist și neomodernist, decelându-și parte din surse sunt transparente în special replicile cu adresă bacoviană, stănesciană sau soresciană. Șerban Axinte dovedește însă, în volumul de față, că mai ales polifonia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am ucis." Hipertrofia eului convins de propriile forțe, egolatria unora dintre actanții din volumul anterior al autoarei este substituită, în cartea de față, de un fel de smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură, în urechi, singurele cuvinte mântuitoare), și nici a invoca metafore-simbol ale creștinismului (Tantalos
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetic mai vechi al autoarei. Ultima fiică din neamul Manole este, ca întotdeauna, preocupată a zidi cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără, uimirea,/ cu semnul de lună/ apare de după moară/ în crucea bolții se oprește și naște// fețele de lumină..." (Triptic de lună). Legământul cu esențele primordiale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
realitatea suprapământeană, atât de îmbătătoare... În orice caz, da capo al fine, întregul ansamblu al creației lui Horia Zilieru, reorganizat elocvent în Astralia, pare unul paradoxal. Pe de o parte, ea este indubitabil rodul unei sensibilități anacronice, ce nu se sfiește să se înveșmânteze, baroc, în faldurile ceremonioase ale tradiției culturale. Inutil de insistat, din această perspectivă, pe faptul că Horia Zilieru a primit girul criticii de prim rang prin intermediul unor astfel de etichete identificatoare să amintesc doar caracterizarea emblematică pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Michelet, principiul în baza căruia acționează redutabila putere a Companiei: "Trădarea din familie, soția își spionează soțul, copilul își spionează mama... E tăcere, se aude doar un murmur trist, doar șoaptele prin care sînt mărturisite păcatele celorlalți, aceștia înfricoșîndu-se și sfiindu-se unii de alții... Poliție și contrapoliție. Însuși cel care ascultă spovedania este spionat de cel care se spovedește și căruia îi pune întrebări insidioase..." De asemenea, marele rabin al Pragăi recomandă coreligionarilor săi să se facă avocați sau medici
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
avea în vedere mișcarea înainte a societății, ci, dimpotrivă, conservarea realităților sociale existente. Aici se află, de altfel, marea deosebire dintre teoria sa pedagogică și aceea a colegului său de la Universitatea din București, C. Dimitrescu-Iași, pe care nu s-a sfiit să-l critice pentru ateism și... anarhism (15, pp. 368-370). Recunoașterea faptului că scopul educației este diferit de la o țară la alta era, de asemenea, un fapt pozitiv, deși el fusese de mult relevat. Caracterul abstract al abordării, caracterul conservator
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de căpetenie al pedagogiei este studiul special și sistematic al copilului" (34, p. 18); era un punct de vedere unilateral care a dăunat, fără îndoială, pedagogiei. Deși ideea experimentării în pedagogie cîștiga teren, unii teoreticieni ai educației nu s-au sfiit să-și exprime opoziția față de o astfel de orientare. Unul dintre aceștia a fost ȘTEFAN VELOVAN (1852-1932), un reputat profesor de pedagogie în învățămîntul normal, autor al unor lucrări de psihologie și pedagogie (35). Într-un studiu intitulat Pedologia și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tendința spre tratarea diferențiată a elevilor, potrivit valorilor dominante spre care se orientau. Într-o perioadă însă în care mișcarea pedagogică era preocupată să ofere soluții modalităților de angajare a copilului și tînărului în actul cunoașterii, Eduard Spranger nu se sfiește să denumească primul aspect al actului educațional receptare, într-o viziune foarte apropiată de vechea pedagogie. Pentru el prezintă mai puțină importanță modul în care se realizează această receptare; de un mai mare interes se bucură cel de-al doilea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sociale progresivismul nu-și asumă responsabilitatea unor schimbări sociale, ci adoptă... o poziție contemplativă, punînd accentul pe pregătire pentru adaptarea la aceste schimbări. În concepția sa, școala ar trebui să devină un centru de construire a civilizației, care nu se sfiește să impună elevilor idei, atitudini, sentimente menite să promoveze spiritul critic și să-i facă apți să-și asume responsabilitatea unor transformări sociale. Cînd zice școală, Counts are în vedere profesorii care, în construcția sa teoretică, dobîndesc rolul unei forțe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ori ducea la nesuccese. În fine, prea adeseori țăranul a avut ocazia a se convinge că multe dintre profesările de prietenie ce i se făceau nu erau dezinteresate. A cui e vina, dar, dacă este așa de neîncrezător și se sfiește a urma orice povață?" Iată o chestiune la care Haret îndemna, în pragul acestui secol, și care se vădește cel puțin la fel de actuală acum. Soluția propusă atunci cu privire la răul social încă se recomandă: "Toată lumea știe că trebuie căutate rădăcinile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acea întindere de pământ unde se vorbește românește", iar ca istorie a acesteia "istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania". La trei decenii după raptul din 1812, în plin regim reglementar, istoricul nu se sfia să spună, cu inerente precauții de limbaj, adevărul. Pentru el, patria era una, definită etnocultural, iar nu geopolitic. Cum să nu lupte pentru refacerea unității pierdute? Unirea a fost crezul cel mai înalt al generației sale, generație care ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noastre, al sclavilor noștri. Aici a fost temelia minei, săpată de noi sub poporul creștinilor, sau mai bine zis sub popoarele creștinilor. Într-un viitor apropiat noi vom crea responsabilitatea președinților. Atunci noi vom face să treacă, fără să ne sfiim, lucrurile pentru care creatura noastră impersonală va răspunde. Ce ne interesează dacă rândurile acelora care aspiră la putere devin mai rare dacă se produc, din lipsă de președinte, încurcături în stare să dezorganizeze complet țara? Pentru a ajunge la acest
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
în limbajul antropologilor cultura este reprezentată de "cunoștințe, credințe, artă, morală, drept, cutume și toate aptitudinile și obiceiurile dobîndite de om ca membru al societății" (Tylor apud C. Lévi-Strauss & D. Eribon, 1990: 229). Pe de altă parte, el nu se sfiește să afirme caracterul provizoriu "in progress" al cercetării structurale, inapte de a da seama de sensul ultim (al mitului, al existenței): "Un mit propune o grilă definibilă doar prin regulile sale de construcție (subl. ns.). Această grilă permite descifrarea unui
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
noi explicații. Probabil că ele vin să compenseze un deficit de imagine resimțit de cei care se ocupă astăzi de ghicit într-o manieră mercantilă, tip "SRL". Majoritatea acestor subiecți preferă să-și spună astrologi, clarvăzători, prezicători și nu se sfiesc chiar să afirme că fac profeții, doar pentru a câștiga bani, un capital simbolic în ochii publicului. Or, în cele mai multe cazuri, aceste confuzii se cultivă prin cele mai diverse mijloace publicitare (presă, radio, TV, internet sau simple anunțuri publicitare). Cu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
urmă. În astfel de situații, atât agentul performator, cum îl numește Achim Mihu, cât și subiectul-client nu mai operează nici o distincție între cele două. La fel se întâmplă și în cazul clienților. Mai mult chiar, nici unul dintre ei nu se sfiește ca după o ședință de magie să meargă la biserică și să aprindă lumânări. Doar două persoane dintre cele investigate de noi au declarat că nu merg la biserică și nu au legătură în vreun fel cu religia sau cu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
evaluare erau altele. Știința Evului Mediu avea o cu totul altă accepțiune și reprezentare față de cea modernă. Ea studia omul din punct de vedere holistic, fără a-l rupe de universul său magico-religios. Propunea o viziune integratoare și nu se sfia deloc să facă analogii și apropieri între realitățile fizice și cele spirituale. De exemplu, sănătatea era interpretată ca fiind consecința unui dezechilibru între microcosmosul uman și macrocosmos. Stările de dezordine puteau fi naturale sau provocate, iar vindecarea survenea ca urmare
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]