1,791 matches
-
cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un element al stilului Verei Crăciun, alături de cel al descrierilor riguroase, cu ajutorul închipuirii, a cadrului de desfășurare a evocării, dar și o anumită dexteritate de a intra în psihologia personajului . Toate acestea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Era bunica! Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor de fluturași, ating sfios veșmintele cernite ale bătrânei. Rugă și milostivire, în același timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
rotofei. Da! El era șeful de gară. Era omul care dorea să- i schimbe viața. Atunci când s-a apropiat de ea mirosea a ceva deosebit (odată, pe câmpie, a simțit acest miros de floare, de curat). I-a întins mâna, sfioasă și nedumerită. Într-o bocceluță, bunica îi puse doar cele cinci andrele și un ciorap pe jumătate împletit. Așa, ca o laudă, ca o cunună a faptului că fetița ei de șase anișori știe să facă un lucru deosebit. Nimic
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
a nu părea prea lacomi... Dar..., uimire! Întingeau și atât... Brânza nu voia în niciun chip să se prindă de mămăligă! Oricum, de furculițe nu putea fi vorba... - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că doar ați muncit! Copiii, erau ei sfioși, orfani, flămânzi, dar îi ducea mintea să vadă un lucru rușinos făcut cu larghețe de mătușa lor. Brânza a fost atât de tare presată în acea strachină de mătușa Ftenia, încât copiii au terminat toată mămăliga, dar stratul de brânză
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă, nădejdea că va fi izbăvită de Isus. Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea. Câteva rânduri mai departe: „O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar alteori se Îndrăgostea din nou de degetele ei puternice, cu care-și masa la sfârșitul zilei gleznele fine, sau de obiceiul ei de a-și flutura genele, dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul vreunei certe meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sau poate nici nu ești Îndrăgostită de el, ci de dragostea ta neîmpărtășită. — Filosofie de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să fii deștept, devii un adevărat idiot, Fima. —Idiot, spuse Fima și pe buze i se așternu un zâmbet sfios. Știu. Totuși cred că tocmai ți-am găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg, spuse Tamar, De ce nu taci puțin din gură ca să pot și eu să termin careul ăsta? —Bug, frumoasa mea, Bug. Fluviul din Europa de Est pe care Îl căutai. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scurge și că timpul macină totul? E vina mea că murim cu toții câte puțin În fiecare zi? Ce mai vrei de la mine? Fima se ridică, vinovat, umilit, mizerabil, bâigui o scuză fadă, Începu să-și caute paltonul, și deodată zise sfios: —Suntem În februarie, Yael. Acuși e ziua ta. Am uitat. Sau poate a fost deja? Nu țin minte În ce dată suntem. N-am nici măcar un sistem trifazic să-ți dăruiesc. —Azi e vineri. 16 februarie 1989. Ora 11:10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
temeau reciproc de momentul întîlnirii, se simțise de îndată plini de simpatie și înțelegere. In afară de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea pacinică și sfioasă, gusturile simple și oneste. Chiar la fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica, adăogîndu-i ceva mai rafinat în înfățișare și în caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voinții sobre a lui Drăgănescu. Pe un același model prim existau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el câțiva pași și-i spuse că-i stă bine ras și pieptănat așa! Lică, ce se temuse de vreo gălăgie pe chestia asta, fu mulțumit, dar n-o manifestă. - Ți-a trecut eczema aceea? îl întrebă Ada tot cam sfioasă impresionată de moda nouă a acelei tăceri. - Da! binevoi Lică, mereu prețios la cuvinte, din cauza învrăjbirii ce avea. Eczema de care vorbea Ada era o bubuliță ce apăruse deasupra buzei, tocmai după vizita făcută la spital Siei, moartă. Lică, speriat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În principiu, folosirea de către un poet a unor cuvinte deocheate nu trebuie să sperie. Și nici nu sperie (poate doar pe unii cititori necultivați). Ca dovadă, Emil Brumaru, care merge în privința aceasta mult mai departe, place chiar și celor mai sfioase domnișoare. Dar Emil Brumaru are talent. Adrian Chivu, mai puțin înzestrat, face din utilizarea limbajului licențios o formă (ieftină) de sfidare a convenției. El are o predilecție pentru evocarea mizeriei fiziologice: „am plecat în red lion cu zina în veceu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
CRISTEA-ENACHE Copacabana (II) Dacă aș fi fumător, i-aș da oricui i-ar arde buza o țigară din pachetul meu; mai ales unui brazilian sărac, pe o plajă din Rio. Am încercat să-i spun asta puberului care se apropiase sfios de noi, dar n-am mai avut timp. În secunda următoare, m-am trezit cu mâinile presate pe nisipul cald și cu două cuțite cu zimți la gât. În jurul nostru apăruseră, nu se știe de unde, vreo zece-doisprezece bărbați, de diferite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
răspunse. Într-un fel, fratele său avea dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la fel? - Asta Încerc și acuma. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Gauguin când a ajuns prima dată În Tahiti. Margaret a privit tabloul peste umărul lui. Era, fără Îndoială, mult Gauguin În el, petele vii de culoare, capul fetei cu ochi de căprioară, cu nelipsita floare de plumeria la ureche, privirea sfioasă și tainică În căutarea șovăielnică a unui spectator, o invitație incertă pentru amatorii occidentali. Poate doar pentru bărbați, și-a spus Margaret, care nu se simțea nici atrasă și nici respinsă, ci numai plictisită. și-a adus aminte de maică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Prusia Orientală - atât de „bun de tipar“, încât mi-a fost rușine de bâlbâiala mea interioară și am tăcut, deși mi-ar fi plăcut să-l contrazic. Iar apoi, când Bachmann - o fată, cum mi se părea mie, mai degrabă sfioasă - a început să citească, ba nu, ea își plângea de-a dreptul poeziile de o frumusețe desăvârșită - în orice caz, asta lăsa să se bănuiască tonul ei tânguios -, mi-am spus că dacă acest Kaiser care vorbește ca din carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de un vânător beat care l-a alergat până acasă, amenințându-l cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plăcintă și se opreau în drum la magazinul de brânzeturi al lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de ghidonul bicicletei, din care se ițeau sfioase legături de cimbru și pătrunjel, catastife groase, legate cu panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce te tot întorci în Sud? De ce atâta obsesie regresivă? Pentru că acolo mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
programă în clasele primare. Se orientează către medicină, după cum a consemnat în fișa opțională. Bine că ai contactat-o pe dirigintă, că așa mai aflăm și noi câte ceva, că muta asta nouă nu ne spune mai nimic. O face pe sfioasa și pe modesta... Chiar așa și este! Că doar n-o fi tocmai nimerit să se laude față de noi! Ea ne spune doar că totu-i în ordine și toate-s la locul lor. Așa că avem destule motive să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
observată, Despina încetă brusc să mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trecut de multe ori cu autobuzul prin fața școlii acesteia, dar n-am avut curajul să mă opresc, fiindcă îmi stăruia pregnant în memoria afectivă toată tevatura, toate tracasările și umilirea mea ca om. De data aceasta, nevoit fiind, am pășit sfios pragul școlii și am avut norocul să întâlnesc în persoana doamnei directoare Tamaș un extraordinar interlocutor, încât vizita - inițial în silă - proiectată doar pentru câteva minute, a durat câteva ore bune... Legat de această vizită, la puțin timp după, în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fapt ce a impresionat deosebit pe colonel, încât acesta, după un moment de gândire mă întreabă dacă n-aș fi dispus să trec de la școala normală la liceul militar din Iași. Surprins de această propunere ezit câteva clipe, apoi răspund sfios că eu abia fac față la școala normală, încât nu cred că pot rezista la un asemenea liceu. Colonelul îmi spune că, dacă accept transferul, nu voi avea nevoie decât de două lucruri, și anume: să învăț tot atât de bine ca
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Școala generală nr. 5 „Principesa Elena Bibescu” din localitate. Cu această ocazie prof. Măndița Coloșenco și-a adus, ca dirigintă, elevii cl. a VIII-a A de la Școala generală nr. 5 care, cu multe flori, mai ales crizanteme, au pășit sfioși, în vârful picioarelor, în fostul apartament al scriitorului Octavian Stoica, devenit „Casă memorială”. În biblioteca vastă, cărți rânduite atent, metodic, multe din ele având substanțiale autografe date de mulți scriitori români, unii dispăruți în timp, alții încă în viață, autografe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pură întâmplare a folosirii unui limbaj obișnuit - ca la clasă - urmat de o intensă simțire a celor afirmate, a celor trăite. Modesta mea origine socială m-a făcut să trec prin viață fără să fac zgomot în jurul meu, să pășesc sfios și sfielnic în orice acțiune mi-a încredințat societatea și viața și în final să pot privi lumea în față, cu mulțumirea supremă că mi-am făcut datoria față de lumea în care am trăit. Aprecierile deosebite pe care le faceți
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]