1,492 matches
-
dar și personalități culturale, precum Spinoza (1882) sau Moartea lui Socrate (1875), însă nu este de neglijat nici existența unui simbolism latent, identificat negativ ca "sentimentalism". O sculptură precum Sirenă (1900), în stilul 1900, sau Mefistofel (1884), vădesc această dimensiune simbolistă a artei sale, cu o puternică detentă psihologică. De asemenea, și numărul colaboratorilor literari a crescut simțitor. Îi găsim aici pe poetul decadento-simbolist D. Karr (Dimitrie Karnabatt), pe poetul Radu D. Rosetti, dar și pe uitații astăzi, G. Marinescu, George
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Société des Artistes Français", "Société Nationale des Beaux-Arts" și "Salons de la Rose+Croix", printre ai cărei fondatori s-a aflat. În cuprinsul textului ne este înfățișat un Studiu de nud al acestuia. Kimon Loghi prezintă desemnul Beduin, care răspunde deschiderii simboliste spre visare pe care o stimulează spațiul exotic oriental. Nu urmează România să devină frontiera Occidentului cu Orientul, intercesorul adecvat într-o lume balcanică? Ca hors-textes avem un "desemn orginal" al lui Etienne Azambre, Le Printemps, un Studiu de cap
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un Cap de expresie, o frumusețe Secession cu flori în păr, Ștefan Popescu cu un proiect pentru un fronton de biserică (Cei trei Crai de la Răsărit) și un tablou intitulat Timiditate, în care expresia sentimentului rezonează în zona noii sensibilități simboliste, cu prezența unei tensiuni evidențiate atât în expresie, cât și prin prezența elementului floral. Interesantă pentru fenomenul decadent este reproducerea unei picturi a lui N. Vermont (Sf. Ioan Botezătorul), ce o aduce în prim plan pe Salomeea, ținând pe o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
puțin restrâns, ceea ce astăzi am numi "revista presei". Printre acestea se află reviste foarte importante, precum La Revue Blanche, La Revue Bleue, L'Art Decoratif, L'Hemicycle, Revue de Revues, Studio, Pan, L'Art Moderne, Chimera etc., majoritatea de orientare simbolistă, sau sub influența Jugendstil-ului sau Art Nouveau-ului. Sunt enumerate și revistele care au făcut reclamă Ilenei, preluând o parte din desene în paginile lor, printre acestea Noua revistă română, Albina, Gazeta Săteanului, Literatură și artă română. În fulguranta ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor sau a altor seminții din Extremul Orient, prin intermediul "orientalilor" autohtoni, țiganii. Cecilia Cuțescu-Storck scoate tema de sub incidența pitorescului, pentru a o încărca simbolist de semnificații. Alegerea modelelor este mai puțin importantă pentru artistă, cât felul în care înțelege să le utilizeze. Țigăncile sunt lăsate să se plimbe în voia lor prin atelier, să se familiarizeze cu locul și să-și regăsească naturalețea în mijlocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului Salomeea în literatura română ne comunică interesul publicului în acest sens, interes mai longeviv decât curentul simbolist. Exemplele oferite sunt menite să sugereze un anumit tip de feminitate, care și-a găsit ecoul nu numai în literatură, ci și în artele plastice. Ibolya lui Nicolae Davidescu reprezintă o reîncarnare estetică în decor modern a Salomeei 535. La
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această vocație abandonată a unei "picturi caligrafice", ilustrată de critic prin mișcarea nouă în pictură cu Iosif Iser, Theodorescu-Sion, Șirato și Rodica Maniu. Pe baza unei imagini decupate din lirica sa, criticul mai stabilește o asociere cu decorativismul feeric-exotist, hieratic, simbolist, de influență böckliniană al lui Kimon Loghi, dar și a scenelor de gen din pictura trecentoului italian. Socotind insuficiente referințele invocate, Călinescu stabilește o altă relație cu plastica parnasiană a poeziei, prin Théophile Gautier, ca refulare a derealizării vocației de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a refulatului în poezie. Depășind nivelul speculativ al exercițiului psihanlitic întreprins de Călinescu, rămâne provocatoare ideea unei sinteze a celor două limbaje artistice, pe care poetul ar întreprinde-o la nivelul liricii sale devenită plastică, simbioză teoretizată în spațiul poeziei simboliste. Surprinzătoare devine bulversarea acestei ordini iconice prin omologarea lui Adrian Maniu printre suprarealiști criticul nu-l trece totuși în această categorie în taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție a criticului provine din sondarea unor straturi diferite din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei contemporane din înalta societate bucureșteană. Criticul subliniază apartenența sculpturii la simbolism într-un mod aproape literar, reconstituind momentul psihologic ulterior atrocității comise. Tot în registrul simbolist se situează și efortul de a transcrie o état d'âme prin sugestia unei stări aproape extatice în care criticul discerne un cocktail decadent: senzualitate, fantezie și maladiv. Sigmund Maur subliniază în Salomeea și o prezență pregnantă a subconștientului, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie inconștientă și senzualism bolnav, pe care o zugrăvește aici domnul Savargin"548. Critica pe care o realizează Sigmund Maur reflectă sensibilitatea simbolistă, care-l informează deopotrivă pe sculptor și pe cel care o contemplă, pe artist și publicul său receptiv la acest mesaj estetic. Emilian Lăzărescu (1878-1934) este unul dintre pictorii care ies din contextul picturii române, o mare parte dintre temele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
el se află printre precursorii sensibilității decadente, în ciuda facturii aparent academice a tablourilor sale și pictura sa constituie un posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în ciuda facturii aparent academice a tablourilor sale și pictura sa constituie un posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
joacă personajul-confident în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, cel care-l separă pe cel îndurerat sau perechea de îndrăgostiți de mulțime. Interesul pentru un personaj atât de controversat erotic și investit peiorativ precum Salomeea se află în datele sensibilității care alimentează ficțiunile simboliste, dar și o modernitate finiseculară. După mărturisirea sa, abordarea personajului tincturat decadent în reprezentările diferitelor simbolisme și secesionisme vine din dorința de a contrazice clișeul decadent, pocăința Salomeei fiind preludiul unei posibile expieri a păcatului și nicidecum al damnării. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diferită de cea uniformizată și mai degrabă austeră a celorlalte personaje din anturaj. Tot în fundal se pot vedea vârfurile unor chiparoși, arbori simbolizând moartea, făcând parte din recuzita simbolisto-decadentă, ceea ce dovedește încă odată familiaritatea pictoriței cu secesionismul de factură simbolistă al picturii germane. Nuditatea femeii la Cecilia Cuțescu -Storck nu este sursă a senzualității, cu toate că în context ea reprezintă simbolic păcatul, gesturile confirmând acest fapt, numai că oroarea este acompaniată acum de milă, de remușcare. Scena poate furniza și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mâini acest cap din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal se află doi chiparoși, dar detaliul are la Cecilia Cuțescu-Storck o semnificație mai degrabă decorativă, cu respectul conferit unui clișeu simbolist prestigios. Influența iconografiei bizantine este mult mai marcată în acest tablou, iar Salomeea apare înzestrată cu atribute mariologice, chiar dacă substituția nu este clar precizată, ci doar sugerată. Salomeea este singura care are capul acoperit cu un fel de văl-maramă, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui afect, dar și un reflex intimist. Tratarea corpului, modelajul nu se schimbă, dar sensul da, atunci când sculptorul oferă o altă interpretare, schimbând titlul compoziției, intitulată Femeie plângând (1915). Sculptura devine ilustrarea unui afect și intră astfel în spațiul esteticii simboliste, mai ales că frumusețea corporală iese din sfera apolinică, cu accent pe o armonie a formelor care înscrie o perfecțiune a proporțiilor pentru a se integra celei dionisiace, în expresia ei rodiniană, ca spațiu de manifestare a afectelor, de la exuberanță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
armonie a formelor care înscrie o perfecțiune a proporțiilor pentru a se integra celei dionisiace, în expresia ei rodiniană, ca spațiu de manifestare a afectelor, de la exuberanță, extaz, la tristețe sau suferință. Din tensiunea dintre cele două apare acest reflex simbolist, afectul apare incarnat, frumusețea corpului, feminitatea, scoasă în evidență prin pozarea șoldului, se conjugă acum cu o état d'âme. În Salomeea rămâne doar una dintre posturi, cea pe care o regăsim în Nud culcat (1904), însă feminitatea nu mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului, ci în prezența nimfetei care ni-l oferă ca enigmă a propriei sexualități. Din acest punct de vedere, tabloul lui Loghi suportă o comparație cu cel al simbolistului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cel de-al doilea caz este analog castrării, boala venerică, asemeni unei terifiante vagina dentata, este cea care supune virilitatea ca simbol al puterii masculine unui examen nu numai moral, ci și mortal. Capitolul XII XII.1. Locuința artistului: mizanscene simboliste Există o relație de corespondență directă între interioarele decadente și interioritatea locuitorului lor. În cazul esteților decadenți se poate spune că locuința este omul însuși, interiorul devenind o expresie a interiorității, o "image de l'âme" (Séverine Jouve). Pe cale de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
enciclopedic, în vogă între 1540 și 1740563, ci și calificat estetic. Valoarea sa decurge atât din locul pe care-l ocupă într-o colecție, cât și din plasarea sa simbolico-estetică care configurează o ordine superioară a ansamblului. Unul dintre idealurile simboliste este cel al operei de artă totale și, în acest sens, obiectul intră într-o rețea de corespondențe. Naratorul nu face decât să vorbească despre un sine dizolvat în obiecte, de o arhitectură intimă a unui eu imolat în propria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al întregului"567. Interioarele dobândesc o reprezentare nouă și un psihism propriu în acord armonic cu cel al locatarului. Uneori această personalitate își dezvăluie amprenta unică și imprimă locuitorului permanent sau pasager o stare de spirit aparte. Sensibilitatea decadentă sau simbolistă a fost cuantificată estetic nu doar în amenajarea unor interioare, ci și în poezie. În volumul său de poezii, Domnia tăcerii (1891), în partea intitulată "Viața camerelor", Georges Rodenbach prezintă viziunea sa animistă asupra interioarelor. "Les chambres, qu'on croirait
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degli Italiani", o altă "maison théâtrale" concepută după spiritul și sensibilitatea locatarului ca și casa lui Moreau, reprezentând și un fel de legat testamentar autocelebrativ al scriitorului care încredințează memoriei generațiilor viitoare o imagine deja consacrată a geniului său. Pictorul simbolist francez, Gustave Moreau, își organizează casa-muzeu după același principiu al integrării propriei personalități în locuința amenajată din timp pentru a juca rolul unui alter-ego. Pictorul a întreprins minuțioase adaptări și amenajări ale locuinței pentru a-i da întrebuințarea dorită, prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau, în accepția pe care Jacques Derrida o conferă termenului, pharmakonul decadent. Emblematic pentru felul în care literatura și arta sunt recuperate în spațiul pe care artiștii îl locuiesc sunt trei personalități distincte: poetul Alexandru Macedonski, socotit și fondatorul școlii simboliste în literatura română și patronul unui cenaclu de poezie, Alexandru Bogdan-Pitești, patron al artelor, la rândul său poet și unul dintre cei mai importanți colecționari de artă de la finele secolului al XIX-lea și pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, printre puținele femei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inclusiv granițele sensibilității catolice a seniorului se dizolvă pentru a face loc și obiectelor de cult ortodoxe, ca și artizanatului oriental. Biroul lui Bogdan- Pitești este omul însuși 577, sugerează naratorul din romanul Lunatecii, al lui Ion Vinea. Scriitorul încă simbolist pe vremea când frecventa salonul maestrului a lăsat întipărită în substanța romanului tabloul biroului său. "Într-adevăr, biroul lui Alexandru Lăpușneanu, îi semăna, cu deosebire: picturi de meșteri români, amestecate cu stampe și desene din tinereță ale lui Pascin sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu stampe și desene din tinereță ale lui Pascin sau Derain; vechi statui coclite de împărați bizantini, cu mantia pe umeri și coroana pe frunte, alături de Brâncuși; cărți ilustrate erotice, alături de colecții vechi de revistă; clasicii amestecați cu romanticii și simboliștii și apoi, covoare oltenești cu stângace înflorituri, alături de bukharale, Karamanii, șele de cămilă arăbești, șfeșnice bisericești și cruci scrijilite în lemn, de meșteri țărani"578. Pinacoteca-birou a lui Bogdan-Pitești relevă un reflex muzeal, însă patronul "muzeului" nu este interesat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]