1,491 matches
-
urmărit și nici n-a realizat un anumit tipar artistic tributar unui curent sau școală literară. Poezia lui a asimilat creator lirismul eminescian, topit într-o formulă proprie în care s-au absorbit, pierzându-și identitatea, aluviuni romantice, parnasiene și simboliste. După Eminescu și Macedonski, înainte de Arghezi și Blaga, D. Anghel s-a afirmat ca un poet original, dând expresie artistică unei structuri sufletești complexe, moderne." "Poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
lui Ovid Densusianu, alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul "M.S. Cobuz", cu un alt scheci și un poem. Totuși, Sadoveanu nu era de acord cu agenda lui Densusianu, criticând mișcarea simbolistă românească la care adera revista. Începe să scrie pentru reviste non-simboliste precum "Opinia" și "Pagini Literare". În paralel, a fondat și tipărit manual pentru o scurtă perioadă un jurnal cunoscut sub numele de "Aurora" sau "Lumea". Sadoveanu pleacă la București
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu de simboluri". În opoziție cu
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
(n. 20 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați - d.17 octombrie 1904, Bucești) a fost "întâiul poet simbolist declarat", cum spunea George Călinescu. Provine dintr-o veche familie de țărani răzeși, având ca părinți pe Enache (Ianache) Petică și pe Catinca Petică. Studii: primare (în satul natal), gimnaziale (la Tecuci), liceale (la Brăila), unde își afirmă înclinația pentru
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
literare Stephan Petică, Ștefan, St. P., Sentino, Trubadur, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, Erics, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie Chendi: "Ștefan Petică, "în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p.50, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă, franceză și italiană și m-a uimit cât de bine cunoștea pe tinerii germani.” Lectura din marii autori europeni îi rafinează gustul și-l îndreaptă spre literatura de factură simbolistă. - 1899 - propune revistei pariziene „Mercure de France” colaborarea cu o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900; - 1900 - colaborator la „Literatură și artă română” - 1900 - scrie fragmente de critică literară în „România Jună”, unde apare prima parte
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nowiki> "Scriitori și artiști contimporani (cu portrete și ilustrațiuni)", Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, Atelierele Socec & comp., București, 1912. "*** Un caiet de versuri inedite ale lui Ștefan Petică", în „Analele Moldovei”, II, nr. 3-4, iunie - decembrie 1943. <nowiki>***</nowiki> "Poezia simbolistă românească: antologie", Cuvânt înainte și ediție îngrijită de Marin Beșteliu, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2004. AA. VV., "Câțiva scriitori: Octavian Goga, Ștefan Petică, Iuliu C. Săvescu, Maurice Maeterlinck," Colecția Sămănătorul, Editura Librariei Diecezane, Arad, 1925. ALBU 2014: Nicoleta Albu, "Casa
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
250, 258, 262, 270, 271, 276-277, 280, 298, 303, 309, 310, 315, 327, 329, 334-335, 341, 359-360, 363, 367, 368, 371, 375, 383, 385, 397-398, 428, 431, 432, 436, 439, 459, 466, 469, 475. BOTE 1968: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești, "Editura Pentru Literatură, București, 1968. BOTE 1972: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești", Editura Minerva, București, 1972 BOTEZ 1944; Octav. Botez, "Ideologia literară a lui Ștefan Petică", în „Ethos”, I, nr. 1, 1944, pp. 31-37. BRATU 1963: Savin Bratu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
329, 334-335, 341, 359-360, 363, 367, 368, 371, 375, 383, 385, 397-398, 428, 431, 432, 436, 439, 459, 466, 469, 475. BOTE 1968: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești, "Editura Pentru Literatură, București, 1968. BOTE 1972: Lidia Bote, "Antologia poeziei simboliste românești", Editura Minerva, București, 1972 BOTEZ 1944; Octav. Botez, "Ideologia literară a lui Ștefan Petică", în „Ethos”, I, nr. 1, 1944, pp. 31-37. BRATU 1963: Savin Bratu, "Lupta de idei în critica noastră literară (1900-1916)", în „Viața românească”, 15, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. CHIȚIMIA 1979: Ioan C. Chițimia / Alexandru Dima / Mircea Anghelescu, in "Dicționar cronologic. Literatura română", București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979. CIMPOI 2008: Mihai Cimpoi, Ștefan Petică și revoluționarismul simbolist, în „Metaliteratură”, Revistă științifică trimestrială a Institutului de Filologie al A.Ș.M. și a Facultății de Filologie a U.P.S. „Ion Creangă”, Anul VIII, nr. 5-6 (19), 2008 (serie nouă), pp. 8-11. CIOCULESCU 1970: Șerban Cioculescu, "Ștefan Petică, poet
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan Petică", în „Cuvântul liber”, I, seria II, nr. 33, 6 septembrie 1924, pp. 11-12. DAVIDESCU 1924: Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Adevărul Literar și artistic”, V, nr. 198, 21 septembrie 1924, pp. 6-7. DAVIDESCU 1926: Nicolae Davidescu, "Estetica poeziei simboliste," în „Viața românească”, vol. LXV, An. XVIII, 1926, nr. 1, p. 38-58 DAVIDESCU 1929: Nicolae Davidescu, "Poetul" (din prefața la "Poeme"), (p. intitulată " În memoria lui Șt. Petică"), în „Adevărul literar și artistic”, IX, seria II, nr. 464, 27 octombrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1959: G. C. Nicolescu, "Sămănătorismul", în „Viața românească”, XII, nr. 11, 1959, p. 111. NICOLESCU 1960: G. C. Nicolescu, "Discuții în jurul simbolismului", în "Studii de literatură universală", vol. II, Ed. Științifică, București, 1960, p. 363. OLTEANU 2010: Aurică Gheorghe, "Poezie simbolistă românească", Editura Lucman, București, 2010. ONU 1999: Eugen Onu, "Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției", Editura Imago, Sibiu, 1999, p. 6,86,106,107,109,112,119,147-149,171,222. OPREA 2004: Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
II, Editura pentru Literatură, București, 1966," pp. 75-77. VLĂDUȚ 2014: D. Vlăduț, " Destinul unei cercetări despre simbolism", în „Arca. Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică”, nr. 10-11-12 (295-296-297), 2014 pp. 192-203 ZAFIU 1996: Rodica Zafiu, "Ștefan Petică, "în "Poezia simbolistă românească", Humanitas, București, 1996, pp. 68-73, 179-204. ZAMFIR 1971: Mihai Zamfir, "Proza poetică românească în secolul al XIX-lea", Editura Minerva, București, 1971. ZAMFIR 1977: Mihai Zamfir", Întrebarea unei vieți (aniversarea lui Ștefan Petică"), în „Luceafărul”, An 20, nr. 5
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui sunt legate de activitatea cenaclului "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia "Sburătorul literar", unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele "Flacăra", "Năzuința" și "Contimporanul", care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat "Restriști". Este
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă până în februarie 1895, avându-l prim redactor, iar mai târziu director adjunct pe Cincinat Pavelescu, despre care Macedonski are cuvinte de mare laudă. Publică articolul "Poezia viitorului", la 15 iulie 1892, manifest simbolist, propunând exemplul lui Baudelaire, Mallarmé, al unui Maeterlinck, Péladan și Moréas, explicând ce e simbolul, dar se oprește la varietatea lui instrumentalistă. Caragiale ridiculizează articolul în "Moftul român". Perioada 1892 - 1894 a fost marcată, iarăși, de mari lipsuri materiale, poetul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
lipsei de inspirație a lui Macedonski de a-l alege pe Alexandru Bogdan-Pitești să-l prezinte. O dată cu intrarea lui Alexandru Bogdan-Pitești în cercul de apropiați al poetului, intră și pictorul Ștefan Luchian, care se afla la acea dată la stagiul simbolist și de Art Nouveau al carierei sale. În februarie 1898 februarie are loc vizita lui Sâr Peladan la București, Macedonski și întreg cenaclul îi oferă o recepție zgomotoasă. Deoarece experimenta dificultăți financiare, discipolii și colaboratorii organizau strângeri de fonduri în numele
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
cu entusiasm de către public, care i-ar fi simțit lipsa. Revista "Simbolul", condusă de tinerii Tristan Tzara, Ion Vinea și Marcel Janco, publică o poezie de-a sa, ca un omagiu, în anul 1912. În același an colaborează cu revista simbolistă ieșeană "Versuri și Proză". Ion Pillat și Horia Furtună îi cer lui Macedonski un volum de debut pentru seria "Cărților albe", care a fost o colecție de volume a poeților epocii, astfel apare volumul "Flori sacre", conținând materialul din "Forța
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
ca un mecanism amenințător și inuman. Imaginea grotescă și de coșmar a orașului este descrisă în ultimele poeme ale lui Pușkin, în povestirile lui Gogol, în romanele lui Dostoievski, în poeziile lui Alexandr Blok și Osip Mandelștam și în romanul simbolist "Petersburg" de Andrei Belîi). "Articol principal: Lista oamenilor din Sankt Petersburg" Numeroși aristocrați ruși și din întreaga lume, politicieni și oameni de cultură sau de știință s-au născut sau au trăit în Sankt Petersburg. Printre ei se află împărații
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
a fost un scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză. După absolvirea liceului, Valéry se înscrie în 1889 la facultatea de drept din Montpellier. În acest an publică primele sale versuri în stil simbolist în revista ""Revue maritime de Marseille"". În 1892 se stabilește la Paris, unde frecventează cercul de poeți grupați în jurul lui Stéphane Mallarmé, cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Versurile simboliste scrise între 1889 și
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
sale versuri în stil simbolist în revista ""Revue maritime de Marseille"". În 1892 se stabilește la Paris, unde frecventează cercul de poeți grupați în jurul lui Stéphane Mallarmé, cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Versurile simboliste scrise între 1889 și 1898, pe linia creațiilor lui Mallarmé și Verlaine, vor fi publicate mai târziu sub titlul ""Album de vers anciens"" ("Album de versuri vechi", 1921). Începând din anul 1892, face în fiecare dimineață însemnări în caietele sale
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
independent, cu xilogravură de Gustave Doré în 1884 (New York: Harper & Brothers). Doré a murit înainte de publicare. În 1875, o ediție franceză, cu text în limbile franceză și engleză, a fost publicată cu litografie de Édouard Manet, fiind tradusă de poetul simbolist Stéphane Mallarmé. Mai mulți artiști ai secolului al XX-lea și al secolului al XXI-lea au creat ilustrații bazate pe poem, inclusiv Edmund Dulac, István Orosz și Ryan Price. Poe a scris poemul ca o povestire, fără să creeze
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
24. Printre cei mai cunoscuți autori care au tradus poemul lui Edgar Allan Poe se numără Ion Luca Caragiale, George Murnu, Emil Gulian, Dan Botta, Ștefan Augustin Doinaș sau Mihu Dragomir. O traducere în proză a fost efectuată de poetul simbolist Alexandru T. Stamatiad. De asemenea, poemului i-au fost dedicate studii semnate de critici și istorici literari, cum ar fi: George Călinescu, Vladimir Streinu sau Alexandru Philippide. Pentru exemplificare, este prezentată în continuare prima strofă a poemului în câteva dintre
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]