11,710 matches
-
ambițiile, emoțiile. Am redescoperit că arta nu are granițe și că se simte bine acolo unde este dorită, iubită, protejată. Numai noi clădim prejudecăți și restricții, limitări și delimitări. Bucuria și împlinirea se pot manifesta și între patru pereți, în singurătatea repetițiilor, a visării. Frumoase ca o lună plină sînt, însă, acolo unde lumina comunicării le învăluie și ne provoacă, nouă, tuturor, revelații de tot felul. Sau, pur și simplu, revelează atmosfera unor timpuri normale.
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
vedea cum dintr-un om chinuit se naște poetul: "Am revenit la viață. Trăiesc din nou cele două vieți. Sunt actor și spectator. Numai că acum se adaogă și o a treia viață: visul meu alb. N-am renunțat la singurătate. Mi-am dat însă seama că nu pot fi cu adevărat singur decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una. Si atunci vom fi singuri. Luci, nu-ți sunt oare dragi aceste
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
oretic)...vreau! E clar că sunt alături de tine Și vreau cu siguranță să rămânem doi. Ar urma un "dar" iar așa nu ține! Prefer să îmi spui ce e mai bine pentru noi... Îndepărtat Rece se simte de când ai plecat... Singurătatea cea mult prea greu de suportat! Cu sufletul strâns și capul plecat Am părăsit locul tăcut unde-ai înoptat. Și mă strigai prin lacrimi într-un aer greu de respirat! Durere fizică, chinuitoare neîncetat... Poate ai crezut că te-am
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
clinti din loc. Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de copiii emigrați peste ocean, mereu dojenit de vecinii compătimitori și lacomi de curiozitate? Rareori în contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
sau de manifestare a scriitorului. Scriitorii sunt mai mult sau mai puțin pirite dezinhibate - și dezinhibarea e aproape una din cele mai importante condiții a succesului de piață, prin care se pot ascunde și păcate ale pro-dusului în sine -, dar singurătatea (închiderea în sine) a scriitorului este și ea și va fi o caracteristică firească a multor scriitori, iarăși fără mare legătură cu valoarea estetică a cărții. Nici un management, oricât de performant ar fi, nu va putea circumscrie și gestiona exact
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
simți "după cuviință", limba interiorității violentând-o pe cea publică. Consecințele nefaste nu întârzie să apară. Povestea de dragoste curge, fără investigații psihologice intense, respirând însă aerul specific acestei perioade. Ea, Catinca Bălăceanu, timidă, sensibilă, gingașă, isteață, visătoare, iubitoare de singurătate, romanțuri, poezie și pian, îndrăgostită de Paris, pierdută între oamenii peste care privește cu gândurile prinse într-o lume numai a ei, dar căsătorită cu Alecu, boier muncitor, însă imun la astfel de finețuri, pe care îl acceptase din simplul
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
transferării ei într-un subiect de literatură confesivă (cum ar fi acest jurnal)." (p. 71) Ratarea îmbracă forme diverse, una dintre ele fiind lipsa afectivității. Goana după nou, energiile consumate cu discutarea fenomenului politic sunt și o fugă de propria singurătate, o modalitate de a face abstracție de golul din suflet. Scrie Ioan Buduca și tristețea sa are sclipiri de mare scriitor: Atunci nu știam, abia acum știu că niciodată nu voi mai avea norocul sub care eram în clipele când
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
regimul nazist în cazul scriitorului român - și cele două romane se pretează unei lecturi în oglindă, fiind două cărți vii, de viață interioară aflată sub semnul incoerenței vecine cu nebunia, având ca punct de plecare elemente autobiografice, două romane ale singurătății omenești, care surprind bizareria unor marginali, scriitori fără posibilități materiale, singuri în fața unei existențe care nu a fost creată pentru ei și în care se întretaie duritatea și emoția, puritatea și cinismul. Flaneuri, tineri nonconformiști aflați la granița delicată dintre
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii lui, a lui Chaplin, de tristeți multe, infinite, de singurătăți multe, infinite. Imaginile mă copleșeau după douăzeci de ani. Mergeam printr-un oraș isteric spre liniștea din mine. Jocul contrastelor. Afară, am lăsat frigul, panica, zgomotul. În sală era cald. Din toate punctele de vedere. Un soi de disponibilitate a
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
spune, dacă tot ești trecut pe margine, măcar să nu înnebunești de-a binelea. Căile pe care le ai în față nu sunt decît două: crearea unui univers interior sau formarea unui cerc de prieteni. Cum prima presupune o faptă a singurătății, mă voi opri asupra celei de-a doua căi. Grupul de colegi ca eschivă din fața morții sociale. Un fel de enclavă alcătuită după regula afinității selective: cine se aseamănă se adună. Îți cauți o mînă de oameni în ale căror
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
vizitei mele.) Am stat de vorbă doar două ore - timp în care eu am fost cea guralivă - , într-o zi de miercuri, după-amiaza. Când l-am lăsat să spună câte ceva, mi-a pomenit de munca la ultimul roman (Raport asupra singurătății), destăinuindu-mi că asupra unor pagini a revenit chiar și de douăzeci de ori. Mi-a mai mărturisit că n-ar fi trebuit să-și neglijeze cărțile, ocupându-se - prea mult - de găzetărie. Altor dezvăluiri (complete!) nu le-a venit
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
a fost folositor. Din toate ai multe de învățat. Pot ilustra cu sute de exemple câteva străvechi proverbe românești, nu numai pe acela care se referă la rezultatele facerii de bine... - De câțiva ani buni lucrați la romanul Raport asupra singurătății, din care am citit câteva zeci de pagini publicate în revista Familia. Am fost foarte atentă la personaje (îndeosebi la Ella), le-am reconstruit în mintea mea, apoi am încercat să îmi imaginez cursul acțiunii. Este Raport asupra singurătății Cartea
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
asupra singurătății, din care am citit câteva zeci de pagini publicate în revista Familia. Am fost foarte atentă la personaje (îndeosebi la Ella), le-am reconstruit în mintea mea, apoi am încercat să îmi imaginez cursul acțiunii. Este Raport asupra singurătății Cartea care să vă exprime întru totul și întocmai? Puteți dezvălui cititorilor României literare câteva din ,,secretele" acestei cărți? - Aș vrea să fie! Cu acest gând am scris-o, căci vârsta este foarte vulnerabilă și nu mai am timp să
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
vârsta este foarte vulnerabilă și nu mai am timp să-mi corectez erorile. Sper, așadar, să fie cartea cea mai bună de până acum, dar mă iluzionez că voi mai avea șansa să scriu și un alt roman. Raport asupra singurătății este o poveste despre dragoste și moarte, cele două pulsiuni descrise de Freud, despre spaima de timp și, în egală măsură, despre brutalitatea istoriei. Este un subiect care mă urmărește de mult, după cum și câteva personaje foarte complexe, greu de
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
vezi cele 4 volume ale Etymologicum-ului Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor: "Planul meu întrece pe Littré și chiar pe neamțul Grimm"; Ce muncă, Dumnezeule! Am făcut un plan gigantic, și acum ține-te Hasdeule!"; "în cruda singurătate la care sunt osândit, numai această colosală enciclopediă a poporului român, numai contactul zilnic cu spiritul unei întregi națiuni, numai satisfacțiunea că fac eu singur ceea ce chiar dușmanii mei au recunoscut că nu poate face nimeni, numai aceasta mă scapă
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
cred însă că trebuie să ne revoltăm: stă în firea lucrurilor ca oameni atît de rasați ca medicul Zeletin să se țină deoparte, într-o retragere discretă și subînțeleasă, punînd între ei și lume distanța simbolică a cărților scrise în singurătate. Iată cum îl descrie Zeletin pe Tutoveanu: "Moartea maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atît cît îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
este foarte bine scrisă, foarte bine structurată, cu umor negru din belșug, cu replică clară, care vine bine în gura și în mintea actorului, fără filosofii absconse. Vorbind, în același timp, despre filosofia derizoriului, a întunericului vieții, a scenaritei, a singurătății și angoaselor. George F.Wlaker are un ciclu de șase texte, "Suburbian Motel Plays", a căror acțiune se petrece, ca și în cazul nostru, într-o cameră de hotel. Acolo se trăiește "înghesuit", pasional și ficțional și tot acolo se
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
penitență luase sfârșit. (...) primul Crăciun petrecut departe de familia mea, la câteva zile după ce s-a pronunțat divorțul, a fost punctul culminant al disperării mele. Apoi am început să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă am supraviețuit amestecului acela mortal, de singurătate și sărbători de iarnă, înseamnă că voi supraviețui și de-acum înainte. Cu timpul, și deprimarea care mă copleșea și mă lăsa fără aer și-a mai pierdut din substanță și a devenit cât de cât suportabilă. Apoi m-am
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
Aidoma unui actant romantic sau a unui "om de prisos" din literatura rusă, ruminează gîndul "plecării definitive" care ar putea fi și suicidul: Nu mai e loc în viața mea decît pentru sinucidere sau pentru o plecare definitivă, undeva, în singurătate". Realitatea psihică e îngroșată de poză. Altfel spus, Sebastian e un tip atent acordat la existențialismul ce se înfiripa în Occident, nu fără tangențe la fenomenele spiritualității băștinașe de-o factură înrudită, de la "trăirismul" lui Nae Ionescu la "autenticitatea" lui
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
simțit o nevoie acută să mă spăl de istorie/ să abandonez sentimentul acesta că parcă aș trăi printre cópii/ (mă gândesc că ei nu știu ce poem frumos am scris eu astăzi/ ei n-au cunoscut și nu vor cunoaște poate niciodată/ singurătatea orgolioasă și esențială a unui poet/ care se apără capitonându-și existența cu lecturi/ din Borges și din Proust)/ însă aici întotdeauna e prea târziu/ Basarabia mea pare astăzi un cimitir/ care nu ne mai luminează deloc memoria". Deteriorat de
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
ești irespirabil", îi spune un bătrân poet chinuit de insomnii, iar prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și durere/ un cifru de existență ("nenoroc de existență"/ cum subliniezi cu aldine)/ iar singurătatea ta orgolioasă e ca/ un deșert unde nu crește nimic"... Salvarea? Mai întâi de toate, o inalterabilă luciditate, cu reflectarea calmă și minuțioasă a dezastrului. Iar apoi, refugierea în spații ocrotite, ferite de toxinele realului. Nimic mai firesc ca lecturile
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat poezia, unde nu ar avea ce căuta. Dar, în pofida formulei sale melancolic-reflexive (dacă nu și depresivă), singurătatea poetului nu este durabilă. Cuplul o destramă, o dizolvă într-o mare de împlinire conjugală, captată în versuri expresive: "nu facem altceva decât să ne trecem/ în revistă viața a spus ea/ cu o voce impregnată de tristețe/ nu avem
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
acestea" (Neumă); "eram tineri, promițători și bovarici/ sfidam toate majusculele/ și veneau peste noi zile pline/ de întâmplări// (...) peste toate însă era frumusețea/ ta nepăsătoare/ privirea ta mereu doritoare de a cunoaște/ uneori mă rugai să-ți povestesc/ despre frigul singurătății/ era ca și cum mi-ai fi cerut/ să descriu circulația sângelui în artere// dar mai ales nopțile practicam jocul/ acesta numit mărturisirea totală/ nu știu, poate că era iubire acel fel/ de a ne trăi timpul împreună/ norocul nostru a fost
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
care toți presupușii cunoscuți ai criminalului deconspirat sunt înșirați complet, cu nume, adrese și posibile, algoritmice, numere de telefon, totul devine o fantasmagorie teribil de amuzantă. În sfârșit, monologul America și acustica (Spectacol de una singură) e o dramă a singurătății exhibate. A singurătății infinit comunicative și imposibil de comunicat. În mai mare măsură decât Iona al lui Sorescu, de care ar fi prea didactic să-l apropiem, personajul feminin - unic, de altfel - al acestei piese caută un public. Nu un
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
cunoscuți ai criminalului deconspirat sunt înșirați complet, cu nume, adrese și posibile, algoritmice, numere de telefon, totul devine o fantasmagorie teribil de amuzantă. În sfârșit, monologul America și acustica (Spectacol de una singură) e o dramă a singurătății exhibate. A singurătății infinit comunicative și imposibil de comunicat. În mai mare măsură decât Iona al lui Sorescu, de care ar fi prea didactic să-l apropiem, personajul feminin - unic, de altfel - al acestei piese caută un public. Nu un partener, nu un
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]