2,658 matches
-
un fel de magaziner sau recepționer de hotel". În legătură cu Macedonski, poetul „a început să-și bată joc de «eroul» meu" și să debiteze „fleacuri" (în opoziție se vede cu Marino!). Care ar fi, iarăși, veritabila identitate a acestuia? Cea de „singuratic" abstras din „vulgaritățile lumii românești" sau de ins iubitor pînă peste poate de comerajul gros, ilustrînd tocmai o asemenea „vulgaritate"? Autorul Dicționarului de idei literare își îngăduie a declara sfidător: „Știam bine, chiar foarte bine, că inamicul public numărul unu
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
mărunte și de mize mici, intră deopotrivă soliditatea și achilibrul unei clasicități fără vîrstă și insurgențele, gesturile nonconformiste, ale unei adolescențe fără inhibiții. La intersecția celor două tendințe doar în aparență contradictorii, Anca Seel veghează și visează, asemenea unui leu singuratic și majestuos. Reveriile lui Constantin Baciu În lumea gravă a artei din ultimii cincizeci de ani, în care marile probleme ale existenței s-au intersectat permanent cu marile aspirații ale limbajului și cu imprevizibilele trasee ale imaginarului, Constantin Baciu a
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
cu cea a preotului din Ambricourt: "Eu nu-l reprezint pe Dumnezeul filosofilor, eu sînt slujitorul lui Iisus Hristos". E vorba aci de preacunoscuta teză pascaliană, pe care Ioan Pintea și-a însușit-o spontan, în atmosfera casei părintești. Credincioși singuratici, părinții săi i-au lăsat moștenire o credință vie, a inimii, o credință străbună refractară la speculațiile relativizante. "De la ei am învățat să nu mă revolt niciodată împotriva lui Dumnezeu, ci mai degrabă, să-l cunosc cît mai simplu și
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
la Universitatea din București, reușește să transmită în română tensiunea epică a unui roman de o simplitate rece. Este un roman cu miză exclusivă pe poveste. Pe scurt, Hajime, personajul narator, se îndrăgostește la începutul adolescenței de Shimamoto, o ființă singuratică și stranie pe care o revede după mai mulți ani, când liniștea burgheză a căminului îi devine insuportabilă. Chinul erotic culminează într-o singură noapte de dragoste, după care dispăruta Shimamoto îl aruncă iar în disperarea propriei mediocrități. Irepresibila forță
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
care abia își duc zilele) d-na Lory Wallfrisch își continuă cu neabătută perseverență eforturile pe tărâmul muzicii, doar zona s-a schimbat: dacă timp de zece ani în pribegia ei prin lume a dus o luptă în mare măsură singuratică, pentru propagarea creației românești (Enescu, Lipatti etc.) acum își continuă misiunea și în interiorul vieții muzicale din țară. Părăsind confortul locuinței sale din apropierea New-York-ului, revine mereu în locurile de care s-a despărțit acum mai bine de jumătate de veac, dar
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
Barbu Cioculescu Întrebării curente care ar fi cele n cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă singuratică sau în eternitate îi răspunde, în spirit, inițiativa editorială de a întocmi dicționarul celor o sută cei mai mari scriitori români în neființă trecuți. Lucrarea a apărut sub egida Uniunii Scriitorilor, este prefațată de președintele acesteia, dl Eugen Uricaru și
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
persoane nemulțumite de obtuzitatea autorităților sau de refuzul permanent al dialogului pot recurge la gesturi disperate, similare celui petrecut joi în Parlament. Teama celor de la Putere este legată nu doar de imagine, ci și de posibile atentate ale unor "lupi singuratici", adică a unor persoane disperate, care iau decizii de moment, profitând de conjunctura care le scoate în cale un demnitar. Astfel de atacuri sunt greu de prevenit, tocmai pentru că nu sunt planificate și nu pot fi depistate din vreme. Puterea
Tentativa de sinucidere creşte nivelul de alertă în SPP. Unde va vorbi Băsescu de Revelion () [Corola-journal/Journalistic/49348_a_50673]
-
ca și cînd ar fi vrut să scape rapid de o corvoadă ce i-a fost impusă printr-un act de voință străin. Vizibil jenat în grupuri mari și excesiv de precaut în prezența celor necunoscuți, el lăsa permanent impresia unui singuratic ultragiat, a unui solitar scos abuziv în piața publică. Dar o dată trecut pragul primului contact și apoi dizolvată crusta aceea fragilă care mai mult mima protecția decît o oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
Roșca va fi epurat în 1949, ca necorespunzător datorită suspiciunilor privitoare la formația sa idealistă și nu-și va găsi o linie de afirmare decât în 1956, o dată cu angajarea ca redactor la revista "Tribuna". Integrarea socială îl va obliga pe singuraticul filosof să practice o adaptare în silă la sistem, întâi formală, apoi din ce în ce mai angajantă după ce în 1966 devine redactor, iar din 1971 redactor- șef adjunct la revista "Familia", secondându-l conștiincios pe Alexandru Andrițoiu. Filosoful de mari speranțe devine publicist cultural
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
ziua în care să va stinge focul vinelor mele, în sînul meu va lăcui iarna, fulgii cii albi îmi vor împresura tîmplele și negurile vor întuneca ochiul meu. în mormintele cele așezate zac prietenii; numai eu am rămas, ca un singuratic spic pe carile săcerătoriul au uitat a-l tăie! Un nou neam au răsărit, cu nouă dorințe și idei nouă; poate că sunt de puțîni cinstit, de mulți defăimat și de nime iubit! Atunci apuc harfa, plăcerile și durerile cele
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
tip „subiect de teză de doctorat". Pentru mine, singurătatea a fost, în primul rând, o formă de supraviețuire morală. O formă de baricadare și defensivă interioară, în împrejurări adesea extrem de dure. Din care cauză, mă declar solidar cu toate spiritele „singuratice" ale culturii române. De altfel, extrem, extrem de puține. Care, toate, s-au salvat - precizare esențială, la ani lumină de poza romantică teatrală pe malul mării -într-o epocă de persecuții și constrângeri totalitare. Dau deci integral dreptate lui M. Sebastian, care
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
spațiul francez, central european și nord american, Ioan Nemțoi a reușit, într-un timp foarte scurt, să articuleze o nouă realitate artistică, etică și spirituală folosind datele intrinseci ale materialului și forța inepuizabilă a focului. Din poziția metafizică de creator singuratic, suspendat într-o lume care părea finalizată și definitiv înscrisă în circuitul sever al unei ordini de nezdruncinat, el a readus totul la starea amorfă a începuturilor geologice, a redescoperit energia vitală a combustiei, a identificat aerul și lumina și
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
afirmat ca personalități în domenii diferite: Philippe Grimbert este psihanalist, autor de eseuri și cărți teoretice cunoscute, iar Bernard Schlink este specialist în științe juridice, profesor la Universitatea Humboldt din Berlin și la Bonn. Fiul și fantasma fratelui Un copil singuratic și sensibil își inventează nu un prieten imaginar, ci un frate imaginar, care îl însoțește în primii ani, cu o prezență ambiguă, salvator și ființă adulată. El, fratele mai mare, este fiul cel puternic, el ar împlini așteptările părinților. Fantasmă
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
o răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: șiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu și la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea față de Penelopa și de față de fiul părăsiți ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viața alături de mamă și vacanțele petrecute la bunici. Știe că tatăl a pierit în război, constată că o falie separă cele două părți ale familiei sale, resimte absența tatălui într-un mod pe care îl va conștientiza mult
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
pedagogi: Andrew Imbrie (de la Universitatea California din Berkeley), David Lewin (de la Universitatea de Stat din New York) și Robert Silverman (de la Universitatea Columbia din Vancouver). în sfârșit, dacă nu aș fi fost toate acestea, poate că aș fi devenit un medic singuratic, pentru că înainte de muzică am studiat medicina la Wisconsin University. - Care este publicul virtual al muzicii dumitale? - Când mă gândesc la lumea reală știu că muzica mea este destinată unui grup foarte restrâns de melomani; o elită care este curioasă să
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
Bobei Raluca James Holmes, presupusul atacator de la cinematograful din Colorado, este un tânăr de 24 de ani, fost student al departamentului de neuroștiințe, la Universitatea din Colorado a cărui reputație de singuratic pornește încă din copilăria petrecută în sudul Californiei, relatează AFP. Mashable.com, un site consacrat rețelelor sociale, îl descrie pe Holmes ca fiind "o fantomă a Internetului" fără prezență aparentă pe rețele precum Facebook sau Twitter. Într-un comunicat, familia
Cine este, de fapt, autorul masacrului din Colorado by Bobei Raluca () [Corola-journal/Journalistic/57822_a_59147]
-
precoci, iar adulții arierați. Rămîne valabilă totuși și definiția călinesciană a basmului - "oglindire a vieții în moduri fabuloase". Cum altfel decît fantastică ar putea fi calificată performanța de a te împrieteni la toartă prin intermediul ecranului cu un căpcăun ca Shrek - singuratic, taciturn, irascibil, într-un cuvînt timorat de faptul că-i urît! Urît într-adevăr, dar simpatic foc cu urechile pîlnie și gura cît caru', chit că nu-i place să vorbească. Spre disperarea vorbărețului măgăruș identificat prin voce cu irezistibilul
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
puține au fost „creioanele” care primiseră cununa de martir a vînătăilor și juliturilor din mîna răzbunătoare a „pătlăgelelor”. Întărîtate, „creioanele” puneau la cale hăituiala cîte unei „pătlăgelele” izolate și, chiuind, trăgeau în micul nobil din praștii cu bătaie lungă. „Pătlăgeaua” singuratică, zgîlțîindu-și ghiozdanul, se salva în grabă în vreo străduță și, palidă, cu un galoș pierdut în fugă, rămînea îndelung în adîncitura intrării unei case oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Stan Aurica Singuraticul George, ultimul exemplar dintr-o subspecie de broaște țestoase uriașe din Parcul Național ,,Galapagos" din Ecuador a murit. Potrivit savanților, reptila ar fi avut circa 100 de ani. Țestoasa a fost observată pe o insulă a Arhipelagului Galapagos în urmă
Singuraticul George, ultima țestoasă din specia ei, a murit la 100 de ani by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/66501_a_67826]
-
pe o insulă a Arhipelagului Galapagos în urmă cu 40 de ani, de un om de știință maghiar, scrie BBC. De atunci, nu a mai fost văzut nici un exemplar din specia sa. Timp de câteva decenii zoologii au așteptat ca Singuraticul George (Lonesome George) să devină tată, însă eforturile lor au fost zadarnice. Devenit un real simbol al insulelor din Galapagos, care atrag anual peste 180.000 de turiști, Singuraticul George făcea parte dintr-o subspecie rară de țestoase (Chelonoidis nigra
Singuraticul George, ultima țestoasă din specia ei, a murit la 100 de ani by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/66501_a_67826]
-
din specia sa. Timp de câteva decenii zoologii au așteptat ca Singuraticul George (Lonesome George) să devină tată, însă eforturile lor au fost zadarnice. Devenit un real simbol al insulelor din Galapagos, care atrag anual peste 180.000 de turiști, Singuraticul George făcea parte dintr-o subspecie rară de țestoase (Chelonoidis nigra abingdoni), care este, începând de acum, oficial dispărută.
Singuraticul George, ultima țestoasă din specia ei, a murit la 100 de ani by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/66501_a_67826]
-
urmărește. Moore a creat niște opere ce te obligă să le visezi dincolo de falsul decor al pereților. Gîndirea cuprinsă în ele solicită într-un fel de implorare imensitatea naturii. Sînt făcute să trăiască libere, proiectate pe cer sau în peisaje singuratice. De mult n-am trăit atît de clar acest fenomen al dialogului sculpturii cu spațiul ca în fața statuilor lui. Plein-air-ul apare de la sine ca fundal. }i-l creează formele de piatră și de bronz. îl cauți, îl inventezi, îl asociezi
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
în 1950 și ancheta de la Securitate din 1958, un rechizitoriu al ideilor sale cuprinse într-un jurnal dintr-un caiet pierdut. Chiril Merișor nu era un renegat și nici un disident, era un comunist fidel, dar un singular (nu și un singuratic) care credea că-și poate permite să gândească totul pe cont propriu, din moment ce alegerea sa, ca om al stângii, nu suferea nici o modificare, în principiu, deși motivația putea fi alta: Ce a fost valabil ieri, e posibil să nu mai
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
spumă e calculată matematic, textele de prezentare sînt încremenite în calculatoare, pînă la ultima virgulă; uneori chiar și bîlbele sînt programate! ...Mel Gibson, ca și cînd ar vorbi liber, citește de pe un ecran: "Gîndiți-vă la scriitor...Încuiat într-o cameră singuratică, așteptînd Muza să apară, ca să transforme golul paginii albe într-o capodoperă..."; urmează o strîmbătură și remarca, în hohotele sălii: Cine a scris chestia asta?"... Chestiile astea" le scriu, evident, profesioniști redutabili, care - ediția 2000 a dovedit-o din plin
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța de lemn care adăpostea pianina prințesei Trubețkoi, din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-am văzut cu ochii mei, singuratic, în odăiță de lemn, șubred, mâncat de vreme, având aspectul unei fosile imemoriale, sugerând doar ideea, spiritul. Nici nu ți-ar fi trecut prin minte să-l atingi. Abia pe urmă aveam să aflu că Muzeul Trubețkoi era, de fapt
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]