3,912 matches
-
oricăror investigații asupra incidentului Îi făcu pe englezi să creadă că moartea lui No-Nehal Singh s-a datorat unui complot pus la cale de Dhian Singh care - În opinia lor -, ambițios cum era, văzu În prinț singurul obstacol În calea sinistrelor sale planuri. Cât despre mine, mărturisesc că nu pot fi de acord cu o asemenea afirmație, căci locuiam de multă vreme În acea țară, participând ca martor ocular la evenimente, și avusesem ocazia să observ Îndeaproape atât comportamentul, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mult se ospețesc, observ Că ele nu sunt Înțelepte, ci acționează făr-a mai ține cont De judecăți și rațiune; pentru că, desigur, fiecare Simte nevoia de odihnă după munca grea făcută. IX De ce, lacomi, ne hrănim trupurile De parc-am vrea sinistra Moarte săgeata să-și arunce? De ce ne-am repezi către mormânt cu grabă mare, Cu nerăbdare parcă toți prietenii să-i părăsim? Oricine pe pământ are nevoie de cumpătare, Să-l scape din cumplitele Împunsături ale chinului; Atunci de ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
constituie cele mai mari nefericiri pentru frumoasele tărâmuri ale Europei Orientale și Asiei anterioare”, afirma la 1792 un savant francez care vizita Constantinopolul 4. Mai târziu, astfel de măsuri, care devin Înduioșătoare când pericolul contaminării e departe, sunt Înlocuite prin sinistrele replici ale cioclilor care, sub interdicția de a pronunța numele bolii, el Însuși În mod magic contagios, declară suprarealist: „(...) ieri am luat 15 morți, dar am Îngropat doar 14, unul a fugit și n-am putut să-l prind”5
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate de strigoi, schelete, siniștri corbi și împânzite de morminte lugubre. Sub afectările acestea există totuși o exasperare, o oboseală adevărată. Poezia erotică e palidă și convențională, cu foarte rare excepții. Încă mai neconcludente sunt cele câteva versificări pe teme sociale și patriotice. Mai profund
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
false. Dar primul secretar intervine salutar, la momentul oportun, pentru împiedicarea nelegiuirii puse la cale. Situațiile aduc față în față personaje desemnate de autor să întrupeze conștiințe oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are ingenuitatea
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
din cauza aglomerării construcțiilor pe spații restrânse și a abundenței materialelor combustibile), dar și imobilele dezvoltate pe verticală (hoteluri sau sedii de birouri), localuri cu mare frecventare publică (gări, aeroporturi, centre comerciale, școli, spitale, săli de spectacole, discoteci etc.), unde orice sinistru poate atinge dimensiuni catastrofice. Anchetele făcute a posteriori în scopul identificării cauzelor declanșării marilor accidente industriale, evidențiază permanența imperfecțiunilor de la interfața om/mașină, fie că e vorba de greșeli umane în stadiul operator sau de defecte în conceperea și menținerea
CONSIDERAŢII PRIVIND RISCURILE INDUSTRIALE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Adrian GROZAVU, Florentina GROZAVU () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_916]
-
o veritabilă enciclopedie. În romanul Al treilea pol al pământului miraculosul e plasat în realitatea obiectivă, într-o combinație de basm și SF. Naratorul e un globe-trotter care, trăgând la un han, descoperă în jur tot felul de duhuri malefice. Sinistrele personaje se încumetă să concureze, în scopuri nocive, pregătirile unor zboruri spațiale, în toi la un centru asemănător celui numit, în Frumoasa adormită, „un pol al pământului”, dar uneltirile lor sunt dejucate de trei tineri. Un caracter special, nu doar
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric și unor notații inspirate de tragedia umanității. Pe alocuri a izbutit. Un poem surprinde priveliști sinistre ale câmpului de bătălie în care „toate pietrele sunt nimbate cu sânge/ și orbitele au plantații de șerpi”, altul exprimă compasiune pentru un caporal muribund ori ironie la adresa fanfaronadei belicoase. În ansamblu, ciclul e străbătut, din păcate, de un patetism
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
omenească. Redevin, în schimb, oameni Măgarul, anterior fiu de împărat, și pisica, în care se ascunde fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc Italia stăpânită de acesta 14. Nici chiar sălbaticii vandali nu-și merită renumele sinistru. Ei au respectat instituțiile civilizației romane atât cât au stat în Spania; iar când, în 429, au trecut în Africa, au luat cu ei regulile de funcționare ale acestora 15. Și mai favorabili romanilor erau burgunzii, care se credeau înrudiți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universității germane” - idee total opusă ideologiei naziste; a interzis arderea cărților scrise de autori evrei; iar fapta abominabilă care i-a fost atribuită, cum că i-ar fi interzis lui Husserl accesul în biblioteca universității, s-a dovedit o calomnie sinistră - de fapt, Husserl și Heidegger au păstrat relații bune până la moartea celui dintâi; după moartea lui Husserl, Heidegger regreta doar faptul că nu s-a simțit în stare să-l vegheze pe acesta pe patul de suferință și îi cerea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inițiat de Dan Petrescu. Dar tot ceea ce am scris în acest ultim paragraf ar putea fi începutul unei alte povești din vremurile cenzurii. Pentru că, în toate formele sale, cenzura mi s-a părut cea mai perversă, mai eficace și mai sinistră armă a regimului de tristă memorie. De aceea, nu pot decât să mă îngrijorez când observ formele poate mai subtile, dar la fel de periculoase, în care se insinuează acum în diferitele dimensiuni ale spațiului public băștinaș- de la cenzura economică și controlul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1916 (în colaborare cu Corneliu Moldovanu); Leonid Andreev, Revoluționarul, București, 1925 (în colaborare cu Alexe Ilici); Ivan Vazov, Bulgăroaica, București, 1925 (în colaborare cu Alexe Ilici); Selma Lagerlöf, Păcatul Astridei, București, 1925 (în colaborare cu Paul Valy); Maurice Renard, Întâlnirea sinistră, București, 1926; Villiers de l’Isle Adam, Misterul eșafodului, București, 1928; Joseph Kessel, Copilul care se întoarce, București, 1930, Spaima, București, 1930; Cântecul prea fericitului Bhagavad Gita Krishna, București, 1943. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 122-129; Lovinescu, Scrieri, IV, 450-456
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
pe tine?” (Cântec). În câteva poezii P. încearcă să schimbe registrul, să se obiectiveze liric, impresionând printr-o „puternică invenție fantastică”, după aprecierea lui G. Călinescu. Astfel, tratează într-o viziune personală, grațios și ironic, un motiv universal: „O! corbi siniștri, vă iubesc; / Voi ce pe-al iernii alb lințoliu / Cădeți în stoluri ce-ngrozesc / Ca niște pete mari de doliu! // În fracurile voastre negre / De ciocli aveți ceva de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
stă sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
adevărul noii poetici nu poate fi sesizat decât pe fondul „pozei” romantice, al cărei grotesc îndeamnă la diferențiere și revoltă: a citi unei femei frumoase un poem cu voce afectată atrage după sine „râsul cel mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera fără nici o rezervă”. Locul în care efervescența ideilor dobândește consistență estetică deplină este Castelul orbilor, poem al călătoriei onirice, al metamorfozelor și îndrăznelilor imaginative, unde granița
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
condamnați Într-o formă sau alta după război, cine a mai rămas să Își asume condiția de agresor? Și, până la urmă, este de dorit să mai fi rămas cineva? Nu ar fi și această asumare generatoarea unui soi de solidaritate sinistră cu indivizi vinovați Într-o măsură mai mare sau mai mică? Darie Cristea Silviu G. Totelecan Vecinătatea În Munții Apuseni. Disoluții comunitare, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star&Argonaut, 2003 (304 p.) Volumul despre vecinătățile din Apuseni se Înscrie În seria lucrărilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu groază la descinderea parașutiștilor. Ultimele două sau trei vagoane se răstoarnă în urma ciocnirii cu un accelerat. Spectacolul, cromatizat prin componente tragice, nu lipsite de aspecte grotești (încăierări, bătăi sălbatice, îmbătarea mecanicilor de locomotivă, omorârea unui șef de gară, cotcodăcitul sinistru al câtorva zeci de păsări sărite din cuști), e de apocalips. Tragică prin chiar derularea situațiilor, viziunea romanescă e susținută și de lirismul generat de deznădejdea intens omniprezentă. Din cu totul alte rațiuni, impresionant e romanul Destrămarea (2001). Replică la
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
și fantezii” Artiștii noștri (1918), în care prozatoarea, se poate spune, își face mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920; Căciulița roșie (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1926
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Ceaușescu nu reușește 1. Pentru atâția șoimi carpatini, copilăria n-a însemnat întâlnirea cu „Ozana cea frumos curgătoare”. Am contemplat în schimb urâtul deghizat în hărnicie. Pentru tot ceea ce a însemnat deceniul opt, „macarale au râs în soare” cu tonul sinistru bine-cunoscut. Blocurile - numite de ardeleni „golumbării”- scufundau cartiere întregi în bezna angoasei difuze și în noroaiele spaimei. Țara avea nevoie de proletari și suflete moarte. Un cantor al unei biserici din Zărand își putea cu greu învăța nepoții de ce trag
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Este vorba, se înțelege, despre un clopot fără transcendență. Când se întâmplă să bată, în adolescență ori la maturitate, limbile acestui clopot ucid sau vestesc moartea. Praznicul Învierii nu există. „Un clopot de sticlă” nu este aici metafora gracilității, ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici vitralii epice. „Spaimele unui șoim al patriei” evocă infiltrarea precoce a practicii duplicității în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pot rezista melancoliei. Tristețea de a fi pierdut anii formării sub rotativa ideologică a partidului nu întrece durerea plină de compasiune față de soarta părinților, cărora aceste pagini le sunt dedicate. Pașii și silueta lor, urcând scările blocului ori avansând pe sinistrele alei ale victoriei socialiste, se confundă cu masa de trecători apolitici. Timpul - și ploaia de cuvinte - a mai stat. La birou, copilul crește mare. El tace, privește, citește. Când mama dă să intre în cameră, băiatul își învață lecția. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Finkelstein, în lucrarea sa amintită mai sus (aspru condamnată și de Novick), merge până la a acuza personalități evreiești ca Elie Wiesel (supraviețuitor al Holocaustului și militant global al memoriei), organizații internaționale evreiești (în primul rând cele care obțin și gestionează sinistrele „reparații” financiare în numele victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului), politicieni americani și oficialitățile israeliene de manipularea cinică și interesată a Holocaustului. O versiune și mai controversată a sintagmei „industria Holocaustului” este Shoah business, un calc inspirat de versul celebru al unei melodii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]