5,222 matches
-
mână). Micul școlar dislexic poate avea un ritm de citire lent, greoi, ezitant sau cu omisiuni, distorsiuni, înlocuiri de cuvinte și, în general, fară înțelegerea celor citite. Dificultățile de învățare a scrierii sunt date de erori la nivel literar, erori sintactice și erori de punctuație. Cu alte cuvinte, randamentul activității grafico- verbale a copilului este inferior celui scontat în raport cu vârsta și capacitatea intelectuală, dar și cu nivelul de instrucție și educație. Școlarul disgrafic face frecvente omisiuni, confuzii, substituiri, inversări, adaugiri de
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
nu se poate restrânge la perceperea stereotipurilor sau a fenomenelor de discriminare. Trebuie totuși menționată importanța acestui domeniu de cercetare (Castel, 1999; Orfali, 1990), atât În anchetele cu privire la reprezentările grupurilor etnice, cât și prin cercetările asupra efectelor dimensiunii lingvistice și sintactice. Fenomenele intergrup sunt interesante pentru că permit observarea unei compulsii sistematice spre stereotip În orice grup uman. Din acest punct de vedere, avem de-a face cu o dimensiune esențială a construcției RS, chiar dacă aceasta nu este și singura. Mulți autori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și lucrări științifice în domeniile sale de cercetare, care integrează sintaxa limbii române, istoria limbii române literare (epoca modernă), analiza discursului. A mai colaborat cu Editura Institutul European în 2005, cînd a elaborat Sintaxa limbii române. Unități, raporturi și funcții sintactice. Rodica Nagy, Dicționar de analiză a discursului (c) 2015 Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existența a două realități. Într-o lucrare anterioară 1, am stabilit, urmîndu-l pe Eugeniu Coșeriu, că posibilitatea departajării dintre discurs și text constă în faptul că primul este un act lingvistic individual, iar celălalt este produsul actului respectiv ("o unitate sintactică, semantică și pragmatică superioară frazei")2. Pornind de la această distincție, Coșeriu a considerat că textul poate fi obiectul unei discipline speciale, lingvistica textului, ca reflex al orientării spre studierea "vorbirii", diferite de metoda instaurată îndeosebi prin concepția saussuriană, care considera
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele ale frazei, totalitatea textuală putînd corespunde unei singure fraze mari. A. Julien Greimas, în Sémantique structurale (1966), alcătuiește o gramatică a povestirii, definind actantul drept un element care, în fraza de bază ce rezumă povestirea, îndeplinește o anumită funcție sintactică. El identifică un model actanțial format din șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care controlează valorile din universul povestirii, axa puterii și / sau a cunoașterii, este axa destinator - destinatar. Ea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintr-o limbă, a mai multor subclase. Realizată, în lucrările de specialitate, din perspective diferite, tipologia termenilor de adresare implică o serie de nuanțări explicate atît prin valorificarea elementelor unui anumit sistem lingvistic (respectiv, ale unui anumit nivel - lexical, morfologic, sintactic etc. - al unui idiom), cît și prin raportarea la anumite componente ale contextului general, socio-cultural etc. al comunicării, nucleul acestor delimitări constituindu-l următoarele categorii de termeni: 1) ,,pronumele de adresare" - pronume personale, propriu-zise și de politețe (inclusiv formele reverențiale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relație și a unui anumit registru comunicativ într-o anumită situație de comunicare (funcția socială) etc. V. act, analiza conversației, deictic, politețe. KERBRAT-ORECCHIONI 1979; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. AH AGRAMATICALITATE. Conceptul marchează, pentru cel puțin două elemente din planul sintactic, o relație de imposibilitate și de incompatibilitate de a fi integrate într-o unitate ierarhic superioară. Acest tip de relație, axată pe respectarea regulilor și a normelor impuse de uzul limbii literare, determină evaluarea și interpretarea enunțurilor formulate în schimbul lingvistic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
incertitudinea. Alteori, ambiguitatea este definită ca posibilitate de a da două sau mai multe interpretări unei construcții sau unui component al ei, ca o consecință semantică a fenomenelor de omonimie și de polisemie; ambiguitatea este clasificată ca fiind lexicală, morfologică, sintactică și pragmatică, în funcție de tipul de omonimie prezent în construcție, și lexicală, dacă apare ca o consecință a polisemiei: a) propoziția Pe ea o vizitează vara conține o ambiguitate lexicală, ca urmare a prezenței omonimiei lexicale dintre vară - "anotimpul cald" - și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a interpreta semantic diferit un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinări (succesive) unui element al frazei, astfel încît se produce o extindere a frazei înseși (d. ex., dreptul la viață; dreptul oamenilor la viață; dreptul inalienabil al oamenilor la viață etc.). Din această perspectivă, amplificarea privește în mod deosebit analiza sintactică sau/și stilistică a componentelor discursului. Despre amplificare se amintește deseori și în cadrul teoriei traducerii, atunci cînd unui număr de unități lexicale din limba originalului îi corespunde un număr mai mare de unități în textul traducerii, ca un reflex al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unități în textul traducerii, ca un reflex al lipsei de corespondență între semnificațiile și funcțiile cuvintelor din limbi diferite. V. autor, cuvînt. DUBOIS 1973; DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN ANAFÓRA. În retorică, prin anaforă se înțelege figura sintactică obținută prin repetarea aceluiași cuvînt sau aceleiași sintagme la începutul unor enunțuri succesive sau al unor segmente succesive de enunț: El se scutură și zice:/ În zadar, tu vrăjitoare/ Aduci viforul pe-aice/ Aduci zile fără soare/ În zadar îngheți
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
expresii nominale, chiar atunci cînd substantivul e nearticulat sau articulat cu articol nehotărît (Ana a cumpărat [o casă veche de două sute de ani]1. [O atare/asemenea casă]1/[Respectiva casă]1 are nevoie de restaurare.) Din punct de vedere sintactic, se poate vorbi despre o anaforă frastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în interiorul aceleiași fraze: Paul a luat o carte 1 ca s-o1 răsfoiască.) sau transfrastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în fraze diferite: Paul a luat o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1970, prin contribuția lui H. Sacks, E. Schlegloff, G. Jefferson ș. a. Deși nu este întotdeauna admisă ca fiind o componentă a analizei discursului, analiza conversației nu se poate realiza decît din perspectivă discursivă, căci altfel ar rămîne la nivelul analizei sintactice clasice. Ceea ce este specific în raport cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i este, în cazul analizei conversației (sau conversaționale), atenția care trebuie acordată faptului că enunțurile conexate ale discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiind deja recunoscute două generații: (1) prima generație (Michel Foucault) a consacrat analiza discursului studiului condițiilor de producere a enunțurilor puternic instituționalizate. În acest sens, analiza discursului este un domeniu transdisciplinar, investigînd fenomenele de limbă în toate compartimentele sale (lexicologic, sintactic, semantic, pragmatic) și elaborînd clasificări pe baza funcțiilor discursului: discurs politic, discurs juridic, discurs didactic etc., dar și pe baza formei discursului: discurs descriptiv, polemic, argumentativ etc. De asemenea, s-a propus conceptul de "formațiuni discursive" de tip presă feminină
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al cercetătorilor. V. lingvistica textului, povestire, temă, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN ANALOGIE. Considerată un factor important al schimbării lingvistice, analogia constă în imitație, prin regularizare, a unei forme cu extensie sintactică variabilă (de la cuvînt la unități frastice și suprafrastice), în funcție de criterii determinate și de intențiile de comunicare, prin asociere cu un model. Numit inițial falsă analogie și considerat o anomalie, procedeul a fost valorizat pentru prima dată de școala neogramatică, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în interiorul unei paradigme sau ca urmare a influențelor reciproce dintre paradigme ori favorizînd, după modele preexistente, crearea derivatelor; de exemplu cu sufixul -itate, cu care se formează substantivele abstracte, care exprimă calitatea de la baze adjectivale: meticulozitate, rigurozitate, după modelul timid-timiditate), sintactic (schimbarea regimului unor cuvinte; de exemplu, după modelul unor construcții impersonale: este/rămîne de făcut au apărut construcții neacceptate de limba literară: trebuie de făcut, merită de făcut. Din perspectiva lingvisticii discursului, analogia se înrudește cu inducția și cu comparația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lîngă semele contrare prin care se obține negația lexicală, reprezentate la nivel lexical de antonime, care sînt apropiate, antiteza presupune și existența unui element semantic comun; lipsa acestuia induce un efect comic și înlătură verosimilitatea enunțului. Din punct de vedere sintactic, antiteza se bazează pe asocieri cu extensii sintactice variabile: cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze contrastante aflate în raport de coordonare sau subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexicală, reprezentate la nivel lexical de antonime, care sînt apropiate, antiteza presupune și existența unui element semantic comun; lipsa acestuia induce un efect comic și înlătură verosimilitatea enunțului. Din punct de vedere sintactic, antiteza se bazează pe asocieri cu extensii sintactice variabile: cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze contrastante aflate în raport de coordonare sau subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau tematic), o structurare internă și o ierarhizare a materiei sale, constituindu-se ca strategie discursivă, în dependență cu intenția de comunicare a enunțiatorului. Prin extensie contextuală și amplificare și prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se poate ajunge la structuri antitetice ample, care favorizează, prin intermediul termenilor ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea, prin contra-opinie, a unei realității obiective: La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă,/ Pe cînd totul era lipsă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
merge pe tren, viețașii de pe Rahova) sau care creează structuri de insistență (are bani pe el), uzul extins al locuțiunii la greu, locuțiunea verbală a se băga în seamă cu cineva, superlativul construit pe tiparul repetitiv băiat de băiat (construcție sintactică apărută în argou și trecută în limbajul colocvial). La nivel semantic, sensurile sînt determinate în mare măsură de context. Lexicul argotic are o sinonimie foarte bogată și în permanentă amplificare: noțiunile fundamentale - părțile corpului uman, acțiunile de bază (a mînca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îl redă fără reprezentarea acestor limite. J. Bres a reinterpretat, în 1997, această opoziție ca o ascendență și o descendență, perfectul simplu inversînd fluența timpului universal, în vreme ce imperfectul o confirmă. Această diferență de perspectivă asupra timpului implicat și raportarea subiectului sintactic la fluența lui este cea care produce diferitele efecte de sens ale celor două forme. Aspectul gramatical interacționează în mod obișnuit cu aspectul lexical, care ține de însuși statutul semantic al verbului în sistemul lexical, deoarece timpul implicat de un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
uzul codului este aplicat reflexiv, la un element al codului însuși. Într-o accepție extinsă, autonimia este situația creată prin explicarea sau prin precizarea în legătură cu o formă lingvistică (un fonem, un morfem, un lexem, o sintagmă), care are un comportament sintactic și semantic specific. De multe ori, mai ales în discursul dialogic, apar replici precum: "Am spus că mă voi gîndi, iar nu că voi face", prin care se produce o delimitare a semnificației unui cuvînt (a gîndi), dar nu din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cuvîntul autonomie actualizează semnificația atribuită de A. Martinet, potrivit căreia o unitate lingvistică este autonomă dacă are trăsături semantice, morfologice și sintactice independente de context. Aceste trăsături presupun însă o autonomie referențială, conferită de capacitatea unei expresii de a avea semnificație lexicală, cînd își determină prin sine însuși referentul în momentul utilizării. În această perspectivă, se poate constata că multe cuvinte sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a numi modul de existență paradigmatică a valorilor, în opoziție cu ideologia, care are în vedere maniera de aranjare sintagmatică și actanțială a lor. Axiologia a devenit astfel suportul realizării vorbirii prin operațiile de actualizare și se atestă prin realitatea sintactică și narativă, încît sistemul ei de valori este orientat spre universul discursiv proiectat de limba concretizată în discurs. De aceea, se poate considera că orice categorie semantică este susceptibilă de a fi raportată la taxinomiile axiologiei, care reprezintă microsisteme de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca o specie a tipului filozofic, fie ca o specie amalgamă, adică se află în condiția de binaritate discursivă. V. dialogism, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BRAHILOGIE. Definită ca procedeu retoric (figură sintactică) prin care se omite într-o comunicare o secvență deductibilă contextual, are diferite manifestări în funcție de tipul de discurs și de scopul lui. În cazul discursului dialogic, de exemplu, se poate produce elipsa unor enunțuri emise de interlocutori: Nu voi veni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]