3,476 matches
-
fi controlat din exterior, sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanța cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația dintre structurile tranzitive și cele cu încorporare este un fenomen de alternanță lexicală. Autorii (Hale și Keyser 1993: 82) susțin că verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vase with a bat, and it broke ' Tom a lovit vaza cu un băț și aceasta s-a spart', spargerea vazei nu a fost spontană. Prin urmare, agentul există la nivel semantic și în cazul ergativelor, dar este invizibil în sintaxă. Matsuzaki (2001: 41) arată că diagnosticele inacuzative reflectă faptul că distincția dintre inacuzative și inergative este codificată sintactic, dar nu ne spun ce aspecte semantice determină acest comportament sintactic. 5.2.6. Wechsler (2005) observă că, încă de la începutul studiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu ne spun ce aspecte semantice determină acest comportament sintactic. 5.2.6. Wechsler (2005) observă că, încă de la începutul studiilor de gramatică generativă, a existat ideea că ceva de tipul cauzare sau agentivitate este introdus în sensul propoziției în sintaxă și nu provine din sensul lexical − acest lucru explică, în concepția autorului, alternanța cauzativă. Într-o pereche de tipul: The door closed slowly/John closed the door slowly ' Ușa s-a închis încet'/'Ion a închis ușa încet', pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a obține varianta intranzitivă, obiectul NP se deplasează în poziția de subiect (neocupată), iar pentru a obține varianta cauzativă, verbul close se amalgamează cu un verb abstract/silențios, CAUZĂ. Autorul acceptă ideea că AGENTUL/CAUZA sunt primitive semantice, introduse în sintaxă, dar susține că aceste primitive nu sunt sursa argumentului extern. Wechsler (2005) evidențiază o problemă a ipotezei existenței proiecției micul v − selecția Agentului potrivit dintr-o varietate de participanți la evenimentul denotat de verb − și aduce argumente în favoarea faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2004: 62) susține că alternanța argumentală/cauzativă apare ca urmare a faptului că telicitatea impune proiecția obiectului direct. Autoarea preia de la Tenny (1994) ideea că există o legătură puternică între telicitate și obiectul direct, aspectul fiind implicat în interfața Lexicon−Sintaxă și demonstrează cu date din neerlandeză, valabile pentru toate limbile germanice, că telicitatea are nevoie de tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar altele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
forma intranzitivă a verbului break 'a rupe, a sparge' apare printr-o operație care interzice argumentului cauzator să fie proiectat în reprezentarea lexico-sintactică/structura argumentală. Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea verbului intranzitiv break este determinată de faptul că aceleași reguli de conectare se aplică participantului pasiv indiferent dacă este proiectat sau nu în sintaxă cauzatorul. 5.3.1. Cauzativizare Analiza de tip cauzativizare este cea tradițională, dar apare și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea verbului intranzitiv break este determinată de faptul că aceleași reguli de conectare se aplică participantului pasiv indiferent dacă este proiectat sau nu în sintaxă cauzatorul. 5.3.1. Cauzativizare Analiza de tip cauzativizare este cea tradițională, dar apare și în unele studii recente. Lyons (1995 [1968]: p. 393−417) investighează relația tranzitivitate−ergativitate pornind de la exemplele: (a) The stone moved ' Piatra s-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
asupra rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui rol, fie invers, prin eliminarea unui rol. Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul își pune problema vericondiționalității și a implicațiilor ei pentru sintaxă (Forma Logică este nivelul Sintaxei la care are loc interpretarea vericondițională, având forma unei relații compoziționale de la FL la fl, notație corespunzătoare, în linii mari, "sensului"), este o logică intensională, în care proprietățile și propozițiile sunt considerate ca fiind primitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui rol, fie invers, prin eliminarea unui rol. Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul își pune problema vericondiționalității și a implicațiilor ei pentru sintaxă (Forma Logică este nivelul Sintaxei la care are loc interpretarea vericondițională, având forma unei relații compoziționale de la FL la fl, notație corespunzătoare, în linii mari, "sensului"), este o logică intensională, în care proprietățile și propozițiile sunt considerate ca fiind primitive. Această logică este interpretată într-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de structura argumentală comună, ci de operațiile derivative. Reinhart și Siloni (2004: 160) arată că, în engleză, ebraică și neerlandeză, reflexivele sunt o clasă închisă (sunt create în Lexicon), pe când în limbile romanice reprezintă un fenomen productiv (sunt create în Sintaxă). Operația care derivă reflexivele este, așa cum arătase Reinhart și în studiile anterioare, reducerea. Reinhart și Siloni (2004: 161) consideră că există numeroase dovezi împotriva analizei reflexivelor romanice ca obiecte clitice. Reinhart și Siloni (2004: 163) observă că analiza inacuzativă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că analiza inacuzativă a reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este absorbit lexical (Bouchard 1984, Grimshaw 1990, Marantz 1984), fie că argumentul extern
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au aceeași structură argumentală. Reinhart și Siloni (2005) numesc operațiile care afectează valența unui predicat operații de aritate. Aceste operații sunt universale, dar nivelul la care se aplică este o alegere parametrică: (a) Lexicon: ebraică, engleză, rusă, maghiară, neerlandeză; (b) Sintaxă: limbile romanice, sârbo-croată, cehă, greacă, germană. Aceste operații sunt: reflexivizarea, expletivizarea (decauzativizarea) și saturarea. Și în acest studiu, autoarele pledează împotriva analizei inacuzative a reflexivelor. (A) Reflexivizarea este operația care generează verbe reflexive de la intrări tranzitive. Verbul reflexiv denotă o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lexicale (prin reflexivizare) care afectează rolul tematic intern, legându-l de rolul tematic extern și blocând astfel așezarea sa în poziția obiectului. Autoarele propun următorul parametru: Parametrul Lex−Syn: GU permite operațiilor de aritate să acționeze în Lexicon și în Sintaxă. Operațiile de aritate prin care se reduce valența au întotdeauna efectul de a suprima realizarea sintactică a unui rol tematic al verbului. În cazul pasivului, argumentul suprimat este încă disponibil semantic, de aceea, pasivul poate apărea cu Instrument, care, de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prezența unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv părăsește Lexiconul cu același număr de roluri care trebuie atribuite ca și intrarea lexicală de bază. Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea și adăugarea de roluri tematice nu sunt permise după inserția sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon. Operațiile din sintaxă acționează asupra structurii sintactice, care este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea și adăugarea de roluri tematice nu sunt permise după inserția sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon. Operațiile din sintaxă acționează asupra structurii sintactice, care este deja asociată cu reprezentarea semantică a unui eveniment. Operația de concentrare se poate aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operația nu are nevoie să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu sunt permise după inserția sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon. Operațiile din sintaxă acționează asupra structurii sintactice, care este deja asociată cu reprezentarea semantică a unui eveniment. Operația de concentrare se poate aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operația nu are nevoie să ajungă la grila de roluri, ci numai la rolurile tematice neatribuite. Alegerea morfologică a elementului se reduce Cazul acuzativ; cliticul își are originea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
seama de incompatibilitatea dintre reflexivizare și pasiv. Grimshaw (1990), Pesetsky (1995), Sportiche (1998) folosesc această incompatibilitate ca pe un argument în favoarea derivării inacuzative a verbelor reflexive. Faptul că operațiile de manipulare a grilei de roluri nu pot avea loc în Sintaxă explică de ce inacuzativele și verbele cu subiect Experimentator sunt derivate în Lexicon în toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală. În engleză, verbele reflexive sunt derivate în Lexicon, deci sunt posibile nominalizările; în franceză, verbele reflexive sunt create în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
explică de ce inacuzativele și verbele cu subiect Experimentator sunt derivate în Lexicon în toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală. În engleză, verbele reflexive sunt derivate în Lexicon, deci sunt posibile nominalizările; în franceză, verbele reflexive sunt create în Sintaxă, deci nu există un input reflexiv care să se nominalizeze. În limbile "sintactice", reflexivizarea este o operație productivă; orice verb tranzitiv al cărui argument extern poate fi interpretat ca având trăsătura [+m] se poate reflexiviza; în limbile "lexicale", reflexivizarea este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
având trăsătura [+m] se poate reflexiviza; în limbile "lexicale", reflexivizarea este limitată, clasele de verbe reflexive lexicale fiind cam aceleași în diverse limbi. Autoarele observă că reflexivul implicând un argument în dativ este posibil numai când parametrul este setat în sintaxă: Jean s'est acheté une voiture 'Jean și-a cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operațiilor de aritate (reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valențele sintactice ale unui verb; când aceste operații se aplică în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operațiilor de aritate (reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valențele sintactice ale unui verb; când aceste operații se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ este redus; când se aplică în Sintaxă, e nevoie de elemente morfologice pentru a reduce Cazul. (B) Operația de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol extern este Cauză ([+c]) pot suporta operațiile de aritate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cauză ([+c]) pot suporta operațiile de aritate care elimină argumentul extern. Rolul [+c] este nespecificat cu privire la trăsătura [m], deci poate fi realizat prin argumente animate sau inanimate. Spre deosebire de saturare, care produce pasivul, decauzativizarea nu lasă urme ale rolului nici în sintaxă, nici în interpretare. Decauzativizarea aplicată unui argument intern Temă [−c−m] produce un verb inacuzativ al cărui subiect este argument intern. Decauzativizarea aplicată unei intrări lexicale al cărei argument intern este Experimentator [−c+m] produce un verb cu subiect (argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anticauzativul și reflexivul sunt marcate identic. Morfologic, analiza reflexivă a anticauzativelor este foarte plauzibilă. Anticauzativizarea este o operație asupra reprezentării semantico-lexicale a unui verb, iar pasivizarea este o operație la nivelul structurii argumentale, care suprimă argumentul extern, proiectarea acestuia în sintaxă fiind obligatorie. Ca și forma activă, cea pasivă are două argumente în reprezentarea lexico-semantică: cel care suportă evenimentul de schimbare de stare și cauzatorul; în cazul pasivului, argumentul extern este suprimat, dar prezent semantic. Anticauzativizarea este o operație de reflexivizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut loc o operație (Cinque 1988, Grimshaw 1990). Embick (2004a: 142) atrage atenția asupra faptului că, în anumite limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptului că, în anumite limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta nu explică omonimia morfologică a celor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]