8,992 matches
-
îl învățase taică-su. Altfel, dacă eziți o clipă să-i tai capul, probabil că celălalt ți-l va tăia ție. Compasiunea este o virtute a regilor și un defect al soldaților, deoarece în toiul luptei compasiunea este sinonimă cu slăbiciunea - iar cine are un moment de slăbiciune, fie și cât ai clipi din ochi, moare. Compasiunea și iertarea sunt sentimente pe care le încerci doar pe timp de pace - și Gacel Sayah știa foarte bine că este angajat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o clipă să-i tai capul, probabil că celălalt ți-l va tăia ție. Compasiunea este o virtute a regilor și un defect al soldaților, deoarece în toiul luptei compasiunea este sinonimă cu slăbiciunea - iar cine are un moment de slăbiciune, fie și cât ai clipi din ochi, moare. Compasiunea și iertarea sunt sentimente pe care le încerci doar pe timp de pace - și Gacel Sayah știa foarte bine că este angajat într-un război dur, în care avea toate șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
până cu câteva zile înainte, considerase că e o faimă bine consolidată de om dur, dar, scormonind acum în adâncul sufletului, recunoscu că o asemenea duritate se născuse, cum se naște întotdeauna, dintr-o disperată nevoie de a-și ascunde slăbiciunea. Demult, în tinerețe, într-o zi de tristă amintire, frica l-a obligat să reacționeze cu neobișnuită violență, și când, așa cum se întâmplă deseori, unui prost i s-a năzărit să pună acea violență pe seama unei presupuse tării de caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nouă reacție care m-a contrariat, deși gîndindu-mă bine, nu era decît continuarea firească a celei dintîi: „Tu nu te apropii decît de oamenii neajutorați, pe cei pe care Îi simți tari Îi părăsești. Nu e asta o dovadă de slăbiciune și lașitate? Chiar fraza ta preferată pe care o repeți ori de cîte ori se ivește prilejul: «Nu-mi place să intru În competiție»“. Simțeam că mă lovește pe nedrept. Credeam că suferă pentru că mă Îndepărtasem de ea. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vă rog să mă iertați, dar cîtă tristețe În acest gest gratuit. Nu sînt eu cel indicat să vă dau sfaturi, Doamnă, totuși Îndrăznesc să Întreb: de ce nu mergeți pe drumul drept? De ce această nehotărîre, de ce, mai bine zis, această slăbiciune? Personal, nu condamn indecizia Dumneavoastră pentru că o Înțeleg și o respect, așa cum respect orice infirmitate a mea sau a altora. Trăind În imperiul cuvintelor, ne lăsăm impresionați nu de existența lor În sine, ci de ambianța În care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
politice, ca să se simtă și ei mai liberi după ce rad fără să crîcnească nume și titluri indezirabile. Exasperanți ca premianții de profesie! Crezi că ăștia nu simt și ei nevoia să fie din cînd În cînd „nesupuși“? Bârsan le cunoaște slăbiciunile și le oferă iluzia acestei libertăți. Uneori, iartă-mă, n-aș vrea să mă interpretezi greșit, Încep să mă Întreb care este adevărata lui vocație. Cred că ar putea fi un excelent șef de stat: mă conving tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ciufulit și cu fața galbenă. - Poate ai nevoie să te odihnești un timp. - Nu, n-am nevoie de odihnă, ci de pacea simțurilor. După o pauză mi-a spus că s-a gândit să călătorească, singur, ca să-și regăsească inspirația. Slăbiciunea lui venea de la viața noastră destrăbălată. Medicamentul cel mai sigur era abstinența. Capacitatea de a picta îi era serios amenințată. Eram la fel de obosită și capacitatea mea de a desena era la fel de amenințată, dar acum pur și simplu nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de furtună care și-a pierdut ramurile pe o parte. Azi ca și ieri, Feifel se simte așa, ca și cum viața s-ar fi scurs din toate părțile corpului său. De unde slăbiciunea asta nouă? se întreabă el. Oare s-a terminat viața pentru mine? Ne apropiem cu pași mari de stația finală? Feifel încercă să-și amintească prietenii. Dar în prezent nu exista nici un prieten cu care ar fi putut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese în pământ. Noah simțise o mare slăbiciune în tot corpul, gura i se uscase brusc, picioarele i se topiseră ca și cum ar fi fost făcute din ceară. Se prăbușise dintr-odată ca un pachet greu de pietriș. A stat așa, în nesimțire, un timp în care toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ce vrea? întrebase el scurt. - O vrea pe Nina de nevastă, gemuse domnul Fischer, cu vocea schimbată de lipsa apei. Portarul zâmbea îngăduitor. Dudu jubila în inima lui: insulta domnului Fischer fusese aproape un semn de familiaritate, un semn de slăbiciune care putea însemna „da“. - Am ținut-o în brațele mele când era copil, povesti Dudu portarului. Imaginea noastră a ajuns de mult până la Dumnezeu, acum e timpul să coboare și printre oameni! - Auzi, până la Dumnezeu! râdea isteric regizorul, adresându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement al unor clipe de slăbiciune când ni se topesc hotarele inimii de dragoste pentru o ființă albă ca laptele, clipe de singurătate fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi înșine, având a ne teme de pericol, invizibili regizori ai unei bine orchestrate cabale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lipsei de pătrundere a minții mele, căci cei de sus s-au îndurat de neștiința mea și mi-au înfățișat totul în această priveliște demoniacă, oferită drept consolare înaintea morții... pentru că asta trebuie să fie moartea, desigur, așa arată, în slăbiciunea provocată de pierderea sângelui am ajuns să o pot vedea, cu toate că nu cred cu adevărat nimic din ceea ce se întâmplă. Iar în mijlocul acestui iad în miniatură, dar mai crunt poate decât cel care mă așteaptă pe mine, sper, o navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
neliniștea deloc gândul la taxă. O puteam duce și a doua zi, iar din casă banii n-aveau cum să dispară. De vreo doisprezece ani, locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă Stepanida, pe post de slugă. Singura slăbiciune a Stepanidei, dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei, da“ sau „cum de nu“, sau „ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ah, dragul meu?» Și de ce ai distrus-o? Ce ți-a făcut? Eh, tu, tu!“ Uimitor lucru e o spinare de om jignit pe nedrept, spinarea unui om care se desparte de tine pentru totdeauna. Acea spinare exprimă neputința omului, slăbiciunea lui care îți cere cruțare și care te cheamă, te trage după ea. Ea vorbește despre nedreptăți și jigniri suportate, ce trebuie povestite iarăși și iarăși, dar de care trebuie să te desparți cât se poate de repede, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
doar dacă îl consideri un șarpe boa. Soțul meu nici măcar nu-și pune problema că diferența dintre eul animal și eul uman constă în faptul că pentru fiecare fiară a recunoaște un eu străin înseamnă a-și recunoaște înfrângerea datorată slăbiciunii corpului propriu, deci, neputinței sale fizice, în timp ce pentru om, a recunoaște un eu străin înseamnă a celebra o victorie care vine din puterea spiritului său și din măreția lui. Acesta este soțul meu, și e păcat că lucrurile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imaginez cu o claritate dureroasă zâmbetul disprețuitor de pe fața cititorului acestor note. Simt că aceste cuvinte, mai exact, că faptele mele care ar trebui să dea seama de puterea cocainei vor fi percepute de oamenii normali ca o dovadă a slăbiciunii mele. Acest lucru îl va distanța pe cititor de mine. Chiar și pe cel mai sensibil cititor care, imediat ce va înțelege că împrejurările care au distrus viața naratorului nu-i vor putea schimba sau vicia propria lui viață, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma. Aud cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă așez din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că mă lasă inima și că mi-e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea, întind mâna, sting lampa, rămân un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă așez din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că mă lasă inima și că mi-e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea, întind mâna, sting lampa, rămân un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că mă lasă inima și că mi-e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea, întind mâna, sting lampa, rămân un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tot așa și el, Maslennikov, ia cocaină, deși știe dinainte că drogul nu-i mai poate provoca decât o disperare cumplită. Când Maslennikov a fost consultat, s-au constatat simptome clare de otrăvire a organismului cu cocaină: îmbolnăvirea traiectului gastro-intestinal, slăbiciune, insomnie cronică, apatie, epuizare, culoare galbenă specifică a pielii și o serie de tulburări nervoase și psihice care, pentru a fi identificate, trebuia ca bolnavul să fie ținut sub control o perioadă mai îndelungată. Era clar că n-avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c-o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului. Slăbiciune. Pentru că atunci cînd trupul pătimește, sufletul... Și atunci domnul Benedek dezvoltă teoria interdependenței fenomenelor sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cîndva, la o partidă de cărți, fără Îndoială de la doctorul Weiss. Dacă n-o citise În vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întrucît nimic din Ținuta sa nu-i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surîs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decît cu tipul rus, corintian. Indiferent de slăbiciunea sa față de micuțele pariziene, el era, fară Îndoială, unul dintre cei mai destoinici Organizatori din cîți existaseră În zece capitale europene“ (L’Echo de Paris, 21 noiembrie, 1901). Baronul Taube, care, la vreo zece ani de la revoluție, Încercase În cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
venite din Bucovina. Familia Ungureanu a fost și în Fruntești. În 1841, un Ion Ungureanu a fost vornic. Grigore Ioniță Ruset Dimitrie Sigilii ale membrilor fam. Rosetti invocau sărăcia (nu avea cu ce plăti birul, dările mari și grele) și slăbiciunea, încât cel ajuns în ceastă situație își dăruia ocina pentru a fi îngrijit la bătrânețe. Acest proces de subminare a moșiei răzășești poate fi urmărit documentar pentru satele Filipeni și Fruntești: primul a dispărut ca sat răzășescă la sfârșitul secolului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]