KorAP: Find »[drukola/base=slavă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...441 >

11,011 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

istoric dat este un popor migrator. Gândește-te la bieții pecenegi: toți bărbați unul și unul. Cine ar fi crezut atunci că îi poate asimila? Și ce-a mai rămas azi de pe urmele lor? Două brățări și - reține! - o agrafă slavă! Acum te-ai liniștit? Broanteș tăcea mâlc. — Să-ți povestesc mai departe - reluă Cosette. Rămăsesem la Brăila. Stăteam cu foaia pe care trebuia să arăt de ce vreau să mă turcesc în față și nu știam ce să scriu. în mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Metodiu. Mulțumescu-ți, Ție, Doamne, că, deși nu ne-ai scutit de povara unor anumite încercări prin care, la drept vorbind, era mai bine să nu trecem, ne-ai adus totuși teferi și nevătămați înapoi, ca noi să-Ți ridicăm acum slavă și, cu micile rețineri de mai sus, să ne închinăm încă o dată măreției Tale. — Amin! - spuse Iovănuț. — Și dacă, mărite Doamne - grăi inspirat Metodiu, cu ochii în tăria cerului - vei socoti de cuviință de-acum înainte să pui pe umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și rasele suflecate. Deodată, Metodiu, ce mergea în frunte, ridică privirea și zări un par în vârful căruia stătea bătută în cuie o scândură. — Frate Iovănuț, ce scrie pe scândura ceea? Iovănuț se apropie și înălță gâtul. — Premysl - citi el. — Slavă Domnului! - oftă ușurat Metodiu și grăbi pasul. Intrară în localitatea Przemysl printre case frumoase din cărămidă roșie și cu ramele ferestrelor vopsite în alb, cu livezi și curți mari în care stăteau de vorbă oameni harnici, gospodari, rumeni la față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ai făcut pentru mine, Vasea?”. „Multe, Milostive. Am luat Tighina și Camenița de la păgâni, i-am împins la gurile Dunării, la țânțari, am dus crucea la dracu-n praznic la tătari, iar pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea, va zice Dânsul. Ia escadronul ăsta de îngeri și du-l la instrucție. Ești liber”. Așa va fi - spuse Vasea, întorcându-se spre tejghea: Macek! Țal! Episodul 107 îN CARE POVESTITORUL îȘI CONTEMPLĂ PANA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu noi care îi admirăm pe greci, lui Dumnezeu îi displace cel mai mult democrația. Nu că n-ar fi El drept, cinstit, bun, Doamne ferește! Dar gândește-te că toți heruvimii și toți serafimii care acum cântă așa de frumos slava Domnului, s-ar apuca de mâine să discute aceeași slavă. îți dai seama ce gălăgie ar fi acolo sus? Nu zic, e bine să fie Domnul democrat, dar pentru a fi liniște în ceruri și pe pământ e bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
displace cel mai mult democrația. Nu că n-ar fi El drept, cinstit, bun, Doamne ferește! Dar gândește-te că toți heruvimii și toți serafimii care acum cântă așa de frumos slava Domnului, s-ar apuca de mâine să discute aceeași slavă. îți dai seama ce gălăgie ar fi acolo sus? Nu zic, e bine să fie Domnul democrat, dar pentru a fi liniște în ceruri și pe pământ e bine să fie mai democrat decât toți și să-i pună să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
tânărul Iovănuț. Cât de frumos ați vorbit! Mă-nșel eu sau am deslușit în cursiva dumneavoastră polonă zvonul unui accent latin? Dar luați loc, vă rog! — Nu v-ați înșelat, scumpă doamnă - răspunse Metodiu așezându-se. Indiferent în ce limbă slavă am vorbi, noi tot de la Râm ne tragem. Suntem strănepoții acelui poet care pentru că a slăvit rafinamentele iubirii, a fost trimis să le caute la barbari. în ființa noastră sălășluiește astfel acest paradox: scăldându-ne în Dunăre, înotăm de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică în așteptarea mâncării. Micuța Știucî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pistrui. Iovănuț și cu osebire Metodiu aveau acel sentiment ciudat pe care trebuie să-l fi-ncercat de atunci înainte mulți compatrioți de-ai lor nimeriți într-un oraș străin, doar cu conștiința latinității lor în sânge și cu obiceiurile slave în cap. — Frate Iovănuț - grăi cam derutat Metodiu - mărturisesc că nu știu ce te-a făcut să mă bați atât la cap să ieșim din drumul nostru și să ne abatem prin acest oraș unde, din câte văz, numai peștii pot dormi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
rog - zise Metodiu. Da’ la noi cine te-mpinge? Domnul, cuvioase părinte - răspunse cu smerenie Laura. — Doamne - ridică privirea spre tavan Metodiu - dacă Tu ai împins-o-ncoace să ne-ncerci, du-o mai repede, căci, iată, Doamne, rezistăm întru slava Ta. — Ba mai ține-mă, Doamne, un pic, cât să mă pot mărturisi lor - înălță ochii impozanta femeie. — Nu te putem spovedi, căci ești într-altă credință - zise Metodiu. Tocmai de aceea, preacuvioase părinte - făcu Laura. V-am văzut de cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mai întrebați dumneavoastră, trece timpul și o dată ne trezim dimineață cu ditamai ceaiul. Acum întreb: da’ vânt bate pe acolo? Bate și vânt - răspunse Metodiu. — Nu-i rău - spuse bătrânelul. înseamnă că n-aveți treabă cu zăpușeala. Munți sunt? — Sunt, slavă domnului - zise Metodiu. Dacă sunt munți înseamnă că aveți și păduri. — Da, mai avem - răspunse Metodiu. — Unde-s păduri - zise bătrânelul - cred că e și vânat. — Este din belșug - spuse Metodiu. — Și există la dumneavoastră obiceiul ca, fiind prins, vânatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
erau de spus! Episodul 165 VISUL LUI IOVĂNUȚ (IIÎ Cu ochii înlăcrimați de atâta fericire, Iovănuț visă că se gândi unde să-și afle el un loc în Grădina Raiului, cum să dea și el o mână de ajutor întru Slava Celui de Sus. Nici n-apucă să-și ducă la capăt gândul, că deodată, din cel mai pur senin, răsări lângă el un înger care, privindu-l cu sinceritate drept în față, spuse: „Nu trebuie să te gândești la asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
te gândești la asemenea lucruri și, în general, dacă vrei să fii mereu fericit, lasă-te purtat pe aripile bucuriei că ești aici și gândește mai puțin. Gândul otrăvește inima omului. Și să știi că acum nu mai poți spune «slavă Celui de Sus», pentru că nu mai ești pe pământ, ci se spune «slavă Celui de-Aici», pentru că ești și tu aici”. „Dar ce trebuie să fac?”, șopti lovănuț, observând în treacăt că îngerul avea niște aripi mari pe care și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
fericit, lasă-te purtat pe aripile bucuriei că ești aici și gândește mai puțin. Gândul otrăvește inima omului. Și să știi că acum nu mai poți spune «slavă Celui de Sus», pentru că nu mai ești pe pământ, ci se spune «slavă Celui de-Aici», pentru că ești și tu aici”. „Dar ce trebuie să fac?”, șopti lovănuț, observând în treacăt că îngerul avea niște aripi mari pe care și le putea micșora și face sul, astfel că atunci când stăteai de vorbă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

-i însuflețea un adevărat spirit sportiv, credeau în prietenie și erau convinși că participarea la această aventură excitantă îi va ajuta să fie mai buni, mai puternici și mai solidari. I-am cunoscut și eu. — Și sunt mulți ca ei... Slavă Domnului, sunt mulți! Dar sunt destui, și între aceștia mă includ și pe mine, care nu văd în asta decât o afacere profitabilă o spun cu toate că, din nefericire, n-am acțiuni la această companie. Nu facem decât să transformăm o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ființe umane în momentul când se naște și că cea dintâi obligație a acesteia este s-o păstreze până când însuși Allah i-o va cere înapoi. Să-ți pui viața în pericol în mod atât de evident, și nu întru slava Creatorului, ci a ceva atât de nepotrivit ca viteza, era probabil cel mai groaznic păcat; și din punctul lui de vedere era limpede că cine se omora alergând ca un nebun, fără nici un motiv serios, trebuia să ajungă direct în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin și recunoaște că propunerea este bună. — Nu trebuie să mă gândesc. Sunt de acord! — Slavă Domnului! Te interesează să-l cunoști pe ziarist? — Mă poate ajuta cu ceva? — Nu știu, dar dacă vine un moment când ar trebui să intervină, e mai bine să vorbească în cunoștință de cauză decât din auzite. Rău nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
acela nu mai are nici un viitor. În realitate, niciodată n-a avut... Vru să mai adauge ceva, dar se întrerupse văzând că de după stânci apăru grupul format din ostatici, maică-sa și soră-sa... - Iată-i! exclamă. Întregi și nevătămați. — Slavă Domnului! Pilotul se duse să le strângă mâna și să-i îmbrățișeze pe cei ce păreau idiotizați, deoarece se aflau afară din peșteră și la câțiva metri de un elicopter care-i va duce înapoi la casele lor, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

că a optat de bunăvoie și că Își asumă statutul de minoritar e ceva care mă reține să-l cred am senzația că tot timpul e În cacialma cîți evrei nu s-au acomodat s-au lăsat chiar asimilați și slavă domnului o duc bine merci Art. 38, paragraful 6. În caz de alarmă aeriană sau avariere a clădirilor susmenționate, personalul aflat În incinta acestora va folosi căile de evacuare stabilite la paragraful 3 și scara de servici. Se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este ciudat că În anumite puncte doar evreii le sînt asemănători — Sigur, vrei să spui că și ei au cunoscut nomadismul, n-au avut patrie, dar stăpînesc, slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii și a tot ce e nou și modern În spiritul uman și pe deasupra — Te-am provocat, văd că nu-ți lipsește chiar de tot umoarea ironică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

început să-l tragă de păr și de piele, să vadă dacă nu era o mască, dar în asemenea cazuri el e fericit și-i înțelege. În general, oamenii vin să-l vadă de câte două, trei ori, așa că trăiește, slavă Domnului, modest, dar bine. „Ai putea să ieși chiar și de zece ori?“ - l-am întrebat eu. „Poate“ - mi-a răspuns. „Dar pentru asta ar mai trebui să exersez.“ Apoi am vrut să vizităm camerele, dar nu am ajuns decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

atârnă de plăcerea simțurilor. Oamenii seamănă cu animalele duse la abator. Asta e psihoza timpului - toți vor să simtă plăcerea. Când Beppo lucrează de nevoie cu imagini pornografice, cade dintr-odată într-un somn ciudat. Somnul lui Oblomov. Somnul inimii. Slavă Domnului că Benedetto e mereu în tipografie pentru a se îngriji de mersul lucrurilor. Când îl vede pe tatăl său moțăind pe sofa îi șoptește încetișor într-o ureche: - Grație acestor pornografii vom călători și anul ăsta la Oceanul Indian. Tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
mică, Albă ca Zăpada! - O logodnică grăbită, cu un copilaș pe drum, spusese unul din tinerii muncitori de la construcții. - Asta nu privește pe nimeni, îi aruncase Nina iritată, dar și uimită că „secretul ei“ nu mai era demult un secret. - Slavă Domnului că nu ne privește, spusese un bărbat cu fața ascunsă sub un cozoroc ceva mai mare decât capul. - Există numai o singură persoană de care mi-e frică, spusese Nina gânditoare. - Dumnezeu, încercase barmanul să glumească. - Sau domnul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
seara în oraș cu un editor străin. Fără să mă mai întrebe, cum făcea de obicei, dacă vreau să vin și eu cu el. Și-a schimbat hainele, îmbrăcându-se mai elegant, și plecând mi-a spus din pragul ușii: - Slavă Domnului că nu sunt un papagal pe care să-l închizi într-o colivie frumoasă! Cuvintele lui s-au rătăcit un timp în labirintul creierului meu. Sunau ca niște zurgălăi când mergeam dintr-o cameră în alta fără să știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

1925 -, nici după revenirea sa în Rusia. Nu limpezește situația nici publicarea, în 1997, a scrisorilor lui Mark Levi către Nikolai Oțup în Novoe literaturnoe obozrenie, nr. 24. A.I. Serkov care a descoperit, tocmai acum!, în arhiva Institutului de studii slave din Paris scrisorile respective și care însoțește publicarea lor de articolul Sorbonarzii și „arhiviștii“ sau Din nou despre autorul „Romanului cocainei“ nu face decât să dovedească, eventual, că autorul romanului a ținut legătura cu Oțup, dar, în nici un caz, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]