1,475 matches
-
incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Polonia împotriva creștinării forțate a început în timpul scurtei sale domnii. Acest nume nu a fost folosit printre nobilimea poloneză, dar a fost cunoscut în sursele din Boemia, apărând ca: "Bezprim", "Bezprem", "Bezperem". În conformitate cu una dintre ipoteze, numele este de origine slavonă, și a fost probabil, pronunțat ca "Bezprzem" sau "Bezprzym". Datorită tradiției și a imposibilității de a determina versiunea corectă a numelui, Bezprym rămâne forma utilizată. Bezprym a fost singurul copil a lui Boleslau I Viteazul, născut din a doua căsătorie
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
a fost marcată de probleme dinastice și familiare. Fratele său vitreg mai în vârstă, Bezprym, era fiul prințesei maghiare Judith, a doua soție a tatălui său Bolesław I. Mieszko a avut, de asemenea, un frate mai mic, Otto. Potrivit obiceiurilor slavone, era de așteptat ca un tată să-și împartă moștenirea la toți fiii săi. Cu toate acestea, deoarece Bolesław nu a dorit să fragmenteze regatul, frații lui Mieszko nu au primit nimic din moștenirea tatălui lor. Deoarece Bezprym era fiul
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
lui Mieszko al II-lea au pus piciorul, n-a mai crescut iarba niciodată. Împăratul l-a acuzat pe conducătorul polonez că a avut parte de o încoronare nelegitimă și l-a declarat uzurpator. Această invazie a implicat pământurile triburilor slavone Lutici. În octombrie 1028, un district al acestor triburi, Pöhlde, i-a cerut împăratului să-l apere de trupelor lui Mieszko, promițându-i sprijin în lupta împotriva domnitorului polonez. În ciuda tratatului de pace dintre Polonia și Germania, împăratul a organizat
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
Madona Neagră de la Czestochowa (în poloneză: "Czarna Madonna" sau "Matka Boska Częstochowska"; în latină "Imago thaumaturga Beatae Immaculatae Conceptae Virginis Mariae, in Claro Monte" și" Ченстоховская икона Божией Матери" în slavonă) este o icoană venerată a Fecioarei Maria găzduită la mănăstirea Jasna Góra în Czestochowa, Polonia. Istoricul Michael P. Duricy afirmă despre Madona Neagră că "<nowiki>"</nowiki>este atât de veche, încât nu i se cunoaște originea, de parcă ar fi picat
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
grupul paloților s-a format din amestecul maghiarilor cu slavonii, pe teritoriul Slovaciei de azi. Această teorie este bazată mai ales pe rezultatele unor cercetări genetice care arată că din punct de vedere genetic, paloții de azi au și origine slavonă, pe lângă cea maghiară. Teoria nu este susținută de dovezi lingvistice. Pe lângă cele cinci teorii sus-menționate există și alte teorii, mai puțin documentate și argumentate din punct de vedere științifică: de exemplu în retorica naționalistă slovacă paloții sunt amintiți adeseori ca
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
o structură liniară. Ritorul Lucaci nu doar a copiat și a alăturat niște fragmente ci a intervenit cu contribuții proprii în textul slavon și în cel românesc. Aceste intervenții ale sale demonstrează ca ritorul era un bun cunoscător al limbii slavone și că el a avut intenția de a îmbunătăți traducerea românească. Sunt semnalate asemănări de text dintre pravilă și alte texte juridice românești(cu Pravila lui Eustratie-1632, Pravila de la Govora-1640-1641, Îndreptarea legii- 1654). Aceste asemănări se datorează în special folosirii
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
într-o contra ofensivă și Contrareformă, susținând mulți convertiți din cercurile protestante. Unirea de la Brest a împărțit creștinii de est ai Comunității. În scopul de a sprijini catolicismul, Biserica Unită (recunoștea supremația papală dar numai în ritualuri răsăritene și liturghii slavone) a creat Sinodul de la Brest din 1596, îndepărtând mulți adepți ai Bisericii Ortodoxe din teritoriile estice ale Comunității. Încercările lui Sigismund de a introduce absolutismul s-au răspândit în restul Europei, iar obiectivul său de redobândire a teritoriului Suediei a
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
imprimantă latină, în 1475, în Wrocław, Kasper Elyan a tipărit pentru prima dată în limba poloneză, și după 1490, de la magazinul Schweipolt Fiol din Cracovia au devenit cele mai vechi amprente chirilice din lume, și anume, textele religioase în vechea slavonă. Articolele de lux au fost o cerere mare în rândul nobilimii din ce în ce mai prospere și într-o măsură mai mică printre negustorii bogați ai orașului. Cărămida și piatra pentru clădirile rezidențiale au devenit comune, însă numai în orașe. Stilul gotic matur
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
bine sunt cele situate în colțul de nord-est, ele prezentând tăierea capului Sfântului Apostol Pavel, răstignirea Sfântului Apostol Petru, decapitarea a două mucenițe necunoscute și ridicarea la cer a Sfântului Ilie. Portretele sfinților în picioare au numele scris în limba slavonă, iar dedesubt sunt explicații în limba greacă. Tabloul votiv din pronaos Catapeteasma bisericii mănăstirii, bogat ornamentată cu motive vegetale, include un set de patru icoane de hram, de dimensiuni mari, precum și ușile împărătești, toate donație a domnitorului Matei Basarab și
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
originală a fost considerată pentru multă vreme ca fiind opera călugărului Nestor și de aceea a mai fost numită și „Cronica lui Nestor” sau „Manuscrisul lui Nestor”. Lucrarea originală nu s-a păstrat. Sursele folosite pentru această cronică includ cronici slavone mai vechi, acum pierdute, analele bizantine ale lui Ioannes Malalas și Ghiorhios Amartolus, legendele locale și povestirile vikinge, mai multe texte religioase grecești, tratatele dintre Rusia Kieveană și Imperiul Bizantin și mărturiile unor comandanți militari precum Ian Vîșatici. Nestor a
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Bibliotecii Naționale a Rusiei din Sankt Petersburg. Letopisețul Ipatiev datează din secolul al XV-lea. El incorporează numeroase informații din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent. Letopisețul este scris în dialectul estic al limbii slavone. Dacă textul laurențian (moscovit) trasează moștenirea kieveană prin cnejii moscoviți, cel de-al doilea urmărește aceeași moștenire prin cnejii galițieni. Letopisețul Ipatiev a fost redescoperit la Kiev la începutul secolului al XVII-lea, iar prințul Constantin Ostrojski a primit o
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Relatarea sa cuprinzătoare a istoriei Rusiei Kievene nu este găsită în alte surse, deși trebuie spus că o altă cronică, Letopisețul Novgorodului, a adus corecții importante a datelor și faptelor. Această cronică este importantă și ca prim exemplu al literaturii slavone. Cronica menționează prezența românilor (vlahilor) în Transilvania și Panonia (sec. al X-lea) în momentul năvălirii nomazilor maghiari De asemenea este menționată o cetate lângă Brăila din vremea varegilor, numită Chiovița.
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
a dus la concluzia că a folosit surse care s-au pierdut între timp. Pe de altă parte, informațiile oferite de Aventinus sunt privite cu un anumit grad de reținere de către unii cercetători. O compilație a vieților sfinților în limba slavonă conține o relatare oculară a luptelor din războiul bizantino-bulgar din 894-896. Prima lucrare despre viața Sfântului Naum, scrisă pe la 924, conține informații aproape contemporane despre dispariția Moraviei Mari cauzată de invaziile maghiarilor. Originalul acestei cronici a dispărut, dar există o
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
confundat cu cetatea-port Chilia. În lumina ultimelor cercetări, nu mai poate fi vorba despre o identitate între acest port și Chilia, ci despre o așezare individuală, aflată în preajma Vâlcovului (care i-a preluat numele de „lup” — de data aceasta în slavona) și a Peripravei. Registrul ținut Licostomo de către notarul genovez Antonio de Podenzolo între noiembrie 1360 AD și mai 1361 AD atestă o intensă activitate comercială la Dunărea de Jos. De aici se exportau spre capitala Imperiului Bizantin mari cantități de
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară. Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii. Membrii familiei Rácz s-au împărțit în două mari ramuri: cea de Galgó (Gâlgău), maghiarizată, și cea de Tӧvis (Teiuș), românească. Ambele au jucat
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
Bisericii Greco-Catolice. În anul 1948 a fost preluată de către Biserica Ortodoxă Română. După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor la Biserica Greco-Catolică, a devenit biserica parohială unită. Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte." În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
de alterare pe care doar specialiștii sunt în măsură să le identifice. Doar specialiștii vor trebui să stabilească procedurile optime de determinare, conservare și punere în valoare a componentelor artistice originale, respectiv tabloul votiv și fresca cu inscripții în limba slavonă. O altă componentă importantă o constituie conservarea elementelor originale din piatră, respectiv lespezile de mormânt ale ctitorilor, traforul, ancadramentul ușii bisericii cu pisania lui Mihail Rácz și blazonul familiei Rácz de Galgó. Fără o lucrare de restaurare profesionistă există riscul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
în Europa pentru a uni două persoane de același sex (în special bărbați). Cuvântul "adelfopoiesis" (tradus ‘a înfrăți’) provine din limba greacă de la cuvintele ἀδελφός (adelphos): ‘frate’, și ποιῶ (poio): ‘fac’. Prima informație modernă care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
Same-sex unions in premodern Europe") care a fost publicată și sub denumirea de: "Căsătoriile de asemănare" ("The marriage of likeness"). Boswell redă textul și traducerea unor versiuni ale acestei ceremonii în greacă și traducerea unor versiuni ale ceremoniilor din limba slavonă. Boswell presupune că înfrățirea era similară conceptului actual de homosexualitate, mentalitatea și concepțiile s-au schimbat mult din Evul Mediu. Cunoscutul istoric Alan Bray, a studiat ritualul mai în detaliu, luând ca bază de documentare sursele englezești. În lucrarea "Prietenul
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
fost înmormântat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința sa din 4-5 martie 2003 canonizarea Cuviosului Vasile, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a copiat o serie de manuscrise în limba slavonă și a scris câteva lucrări originale în slavona bisericească: înainte-cuvântări („Cuvânt-înainte sau înainte-călătorie celor ce vor să cetească această carte a Sfântului Grigorie Sinaitul și să nu greșească înțelegerea ce iaste într-însa”, „Înainte cuvântare spre capetele fericitului Filotei Sinaitul
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
a hotărât în ședința sa din 4-5 martie 2003 canonizarea Cuviosului Vasile, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a copiat o serie de manuscrise în limba slavonă și a scris câteva lucrări originale în slavona bisericească: înainte-cuvântări („Cuvânt-înainte sau înainte-călătorie celor ce vor să cetească această carte a Sfântului Grigorie Sinaitul și să nu greșească înțelegerea ce iaste într-însa”, „Înainte cuvântare spre capetele fericitului Filotei Sinaitul”, „Cuvânt înainte la cartea fericitului Nil de la Sorsca
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
cei cu mintea viețuind întru supunere”, „Întrebătoare răspunsuri adunate din Sfânta Scriptură pentru depărtarea de bucatele cele oprite făgăduinței călugărești cei de bună voie” (tipărită la Mănăstirea Neamț în 1816 cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi) ș.a.). A realizat o versiune slavonă a scrierii alegorice-religioase spaniole „Desiderie”. Au fost identificate 58 de manuscrise scrise de el. Opera sa a fost tradusă în limba română și copiată în zeci de manuscrise ce au circulat în centrele bisericești și monahale din Țările Române.
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
așa-numitelor „Scrisori trimise din Cer”. După unii cercetători, "Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-)a trimis-o Dumnezeu din Cer" este cel mai vechi text scris în limba română. Acesta a fost tradus în anul 1391 din limba slavonă de călugării copiști de la Mănăstirea Săpânța-Peri din Maramureș. În secolul al XVI-lea, preotul ortodox Grigore din Măhaci tălmăcește la rândul lui "Epistolia..." și o repune în circulație, ca lucrare misionară pentru respectarea Sfintei Duminici. Textul a fost inserat în
Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer () [Corola-website/Science/331953_a_333282]
-
satiric, iar în lucrările sale pur corale este prezentă tradiția muzicii sacre rusești, cum ar fi lucrarea "Zapechatlyonnyj angel" ("Îngerul izolat") pentru cor mixt și cobuz (instrument de suflat, asemănător cu fluierul și cavalul), bazată pe texte canonice ortodoxe în slavonă, care poate fi considerată o adevărată liturghie rusă și una dintre cele mai frumoase lucrări sacre ale secolului XX.
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]