KorAP: Find »[drukola/base=soacră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...97 >

2,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

soțul ei, care se Încruntă. Credeam că tu și mama vă Înțelegeți de minune zilelea astea, spune el, tăind plăcinta. — De minune? Ha! Hai mai bine să zicem că abia ne suportăm. Dar, În fine, mai bine nu discutăm despre soacre toxice. Am decis, acum mult timp, că ăsta e un subiect tabu În casa noastră. — Păi, tu ai deschis conversația pe tema asta, rînjește Charlie. — Știu. Și mersi frumos. Voiai să mai fii invitat pe la noi? Sally și cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ciudat. La Început, mi-am petrecut o groază de timp concentrîndu-mă asupra zilei În sine, a petrecerii, Încît nici nu mă mai gîndeam la angajamentul pe care urmează să mi-l iau, dar acum, spun eu ridicînd din sprîncene, cînd soacră-mea se ocupă de toate pregătirile, nu mă mai pot gîndi la altceva. Mă uit la ușă și-mi cobor tonul. — Sinceră să fiu, mă sperie Îngrozitor perspectiva. Anna ni se alătură și rîdem toate trei ca să mai Îndulcim efectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mie ne scapă simultan un geamăt. — Știu, rîde Lily. Asta e reacția pe care o primesc de la toată lumea, dar, pe bune, sînt foarte scumpi. Îi iubesc pe copii și mă iubesc și pe mine. De fapt, aș spune că Sandra, soacră-mea, mi-e prietenă. — OK, zice Anna, și care e secretul? — Sincer? Cred că e vorba pur și simplu de acceptare. Decît să Încercăm să ne transformăm reciproc În ceva ce nu sîntem sau să dorim ca cealaltă să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pe gustul meu. — Ia-ți o provizie cu tine, spun, În vreme ce Richard se servește, iar eu surîd, Încălzită de complimentul lui. — Deci, despre ce discutați, doamnelor? Întreabă el Înainte să iasă pe ușă, iar Anna, fără să se gîndească, răspunde: — Soacre diabolice. — Chiar așa? Richard se răsucește pe călcîie și ridică o sprînceană În direcția mea. Eu simt cum mă Înroșesc toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
imensă bucurie și-și ia fiul În brațe, apoi se retrage pentru a mă Îmbrățișa și pe mine. Nu pot să cred, rostește ea printre lacrimi. Nu-i de mirare că te-ai Îngrășat atît de mult! — O, mersi, Linda. Soacră-mea n-ar putea fi nicicînd acuzată că nu știe ce să spună. Dar ar fi trebuit să-mi dau seama, zice ea cu un surîs Întipărit pe chip și ștergîndu-și ochii. Nu-mi vine să cred că nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
băiat. Nu se zice În general că femeile care urmează să nască băieți arată fantastic, În vreme ce fetele te storc de energie? Mi-am mîngîiat pîntecele, care vădea cele 27 de săptămîni de sarcină, și i-am replicat cu toată seriozitatea: — Soacra mea jură că voi naște o fetiță și, aparent, ea nu greșește niciodată. — Ei bine, cînd eram Însărcinată cu gemenele, lumea zicea că o să am un băiat și o fată și faza nostimă e că nici una din acele persoane nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
doar una lipsită de tact. Întreaga mea furie se risipește. După cinci minute, sîntem iarăși prietene, iar relația noastră e tot atît de aproape de aceea pe care o au o mamă și fiica sa, pe cît ne Îngăduie rolurile de soacră și noră. Ne Întoarcem la Michael și Dan, care sînt evident ușurați să constate aparent cît de repede ne-am rezolvat diferendele. Și reiese că am venit tocmai la timp, căci nici bine nu ne așezăm, că soneria Îi anunță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
niște colici oribile, Fran a venit pe la mine. Linda a telefonat, iar eu i-am spus că nu pot vorbi și că o sun eu mai Încolo. Am Închis receptorul, iar Fran m-a Întrebat cum mai merg lucrurile cu soacră-mea. I-am răspuns. Nu mergeau prea bine. Simțeam nevoia să-mi vărs oful și era un moment perfect. Am izbucnit Într-o furtună de frustrare și furie. Mai tîrziu, Linda m-a sunat din nou. Am lăsat robotul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
e o competiție (nu am nici cea mai vagă Îndoială că, În mintea ei, e o Întrecere) și că e pe cale s-o cîștige. Dar nu-i voi permite. Le spun lui Trish și Lisei că sînt În război cu soacră-mea și că, de fiecare dată cînd refuz un cadou de-al ei o trimit acasă, Îi spun că avem deja cutare jucărie, cutare hăinuță sau instalație mobilă, mai cîștig o bătălie, Îndreptîndu-mă spre victoria finală. Vorbesc și cu Dan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lui, și-i va gînguri și-l va mîngîia pînă cînd se va trezi și va Începe să țipe, moment În care va Încerca de Îndată să-l ridice. De regulă, i-o iau Înainte. Vorbesc cu alte femei despre soacrele lor, iar problemele sînt mereu aceleași: nu cred că soțiile sînt destul de bune pentru preaiubiții lor fii. Dar eu și Linda nu avem problema asta. Buba este că ea nu știe cînd să se retragă și să Îmi dea, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
răpit puțin, pentru activități „de adulți“, pe Marylebone High Street. — E chiar atît de rău? se strîmbă ea. Dau din cap că da. — Nu credeam că e posibil să urăști pe cineva În halul ăsta, dar jur că e o soacră de coșmar. Fran se Încruntă din nou. — OK, nu neagă nimeni că spune tîmpenii, dar cred că e pur și simplu o femeie incredibil de nesimțitoare, care nu știe unde să tragă linie. Pentru că, hai să recunoaștem, a fost foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
viața, spun eu cu vehemență, ridicînd tonul pe măsură ce mă uit la Fran cu o mirare crescîndă. — Sună Îngrozitor, dar ea n-o să dispară, vine răspunsul prietenei mele. Ascultă, Dumnezeu mi-e martor că știu prin ce treci, dar Linda e soacra ta și atîta vreme cît ești măritată cu Dan, nu ai Încotro. Trag adînc aer În piept și-i mărturisesc lucrul pe care nu l-am spus nimănui. Nici lui Fran, nici lui Sally, nici lui Trish sau Lisei. Lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-i de mine. N-aș putea să stau acolo și să vorbesc despre mine timp de o oră. În plus, n-aș putea să-mi fac timp pentru asta. Cine-ar vedea de Tom? — Ai putea să o rogi pe soacră-ta să stea cu el, zice Fran cu un rînjet diabolic. — Ha, ha, ce amuzant. Apropo, zilele trecute, i-am lăsat un mesaj lui Sally, dar nu m-a sunat. E În regulă? Fran Își dă ochii peste cap. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
are Tom acum? — Șapte și jumătate. — Slavă Domnului. O să-ți mai revină energia și, În curînd, vei fi iarăși ca nouă. Ai Încredere În mine. — Ești sigură? — Ți-am mai spus că am trecut și eu prin asta. CÎt despre soacră-ta, va trebui să te Încrezi din nou În cuvintele mele. Nu e diavolul În persoană. Nu Încearcă decît să-și găsească un loc În viața ta, iar tu trebuie să găsești o modalitate de a-i face loc. — Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În cuvintele mele. Nu e diavolul În persoană. Nu Încearcă decît să-și găsească un loc În viața ta, iar tu trebuie să găsești o modalitate de a-i face loc. — Știu, oftez eu, căci Fran, deși Își urăște propria soacră, are probabil dreptate. O să Încerc, promit. Și mă țin de cuvînt. În acea după-masă, cînd numele Lindei apare pe display-ul telefonului meu, zîmbesc (am citit odată că, dacă te forțezi să zîmbești cînd vorbești la telefon, vocea Îți va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
că Linda și cu mine ne vom angaja Într-o confruntare pasiv-agresivă, care ar duce neîndoielnic la un alt episod În care fiecare s-ar plînge de cealalată. Și doar așa, ca să se știe, Dan nu ar recunoaște niciodată că soacră-mea se plînge de mine, dar sînt convinsă că o face. Normal că se văicărește, numai că soțul meu e prea inteligent ca să-mi spună. În dimineața asta, Dan l-a adus pe Tom la miculdejun, i-a dat biberonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-sa. Cu siguranță. Îmi ridic ochii În tavan, deși singura ființă care mă poate vedea e Tom, care Începe să rîdă, crezînd că mă strîmb la el, ceea ce și Încep să fac În timp ce Închid ușa. Orice ar avea de spus soacră-mea, nu mă interesează prea tare. După cinci minute, Dan intră În camera copilului, oftînd din greu. Haide, dă-i drumul, Îl Îndemn, privindu-l. Ce-a mai avut de zis? — Ce preferi mai Întîi? Veștile bune sau cele proaste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
că o să-i vedem extrem de rar. Trebuie că se simt foarte prost din cauza celor Întîmplate și nu vor sta prea mult pe acasă. Așa a zis și Dan. — Vezi? SÎnt părinții lui, Îi cunoaște mai bine decît oricine. Mă rog, soacră-ta n-o să Îndrăznească să dezgroape securea războiului În condițiile În care eu și Trish sîntem În tabăra ta. Dacă se poartă oribil cu tine, o să-i trag un pumn. Ce zici? Încep să rîd. Poate că Lisa are dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
De cît timp e treaz? Îmi privesc ceasul, Încă furioasă. — Ți-am spus, deschide Michael gura pentru prima dată, clătinînd din cap și uitîndu-se la nevastă-sa. Ți-am spus să nu intri. — Dar nu l-am trezit eu, insistă soacră-mea. Era deja treaz. — Bine, zic, dar de cît timp e treaz? — Am intrat acum vreo zece minute. Michael pufnește, iar eu Îmi dau seama că minte, dar nu am energia, așa că repet. — Bine. Deci, a dormit cam o oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
s-au aprins călcîiele după Lisa! Nu-l credeam În stare. — Ei, haide, nu-i chiar atît de bătrîn, iar părul nu e chiar atît de alb, Îmi răspunde Trish, surprinsă. De fapt, eu Îl găsesc chiar atrăgător. Poate că soacră-ta ar face mai bine să se păzească. Oh, mă strîmb eu, dar mă trezesc că Îl privesc pe Michael cu alți ochi. Oare mi s-ar părea și mie atrăgător dacă n-ar fi socrul meu? Nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cu viteza luminii, și, cu toate că poartă mereu pernuțele de Înot, mă Îngrozesc de fiecare dată cînd ajunge la cinci metri de apă. — N-am zis noi că o să fie o vacanță relaxantă? o Întreb eu, enervată, pe Trish. — Roag-o pe soacră-ta să Îl ia, mormăie ea drept răspuns, arătînd cu mîna spre locul În care Linda se prefăcea că citește o carte, privind cu jind spre Tom la fiecare două secunde. — Nu, refuz eu, dar, cum Tom Începe să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cunoști mai bine, cu atît mai puțin atrăgătoare devine. Vorbește pe un ton scăzut, ca să nu-l audă ceilalți, cu excepția mea, firește, care stau lîngă el și ciulesc urechea la conversație. — O, dar nu-mi fac griji pentru el, zice soacră-mea. Doar că nu sînt prea sigură În privința ei, adaugă ea, privind țintă la Dan, iar eu Îmi dau ochii peste cap și mai iau o gură de vin. Un toast! strigă Michael de la celălalt capăt al mesei. Pentru vacanțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de un tort de mere caramelizate fierbinte, servit cu Înghețată de vanilie. MÎncăm afară, sub umbrarul de plante agățătoare, iar lampioanele de pe masă aruncă o lumină difuză și romantică. În această atmosferă, uit timp de cîteva ceasuri de tărășenia cu soacră-mea. CÎnd mai rostește cîte un compliment la adresa nepoțelului ei sau povestește ceva care face aluzie la relațiile apropiate dintre noi două, dau doar din cap și zîmbesc, prea fericită și poate chiar prea beată ca să mai comentez. Sau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
aleagă. — Arată trăsnet. A pomenit de faptul că ar fi divorțată. Ți-a povestit ce s-a Întîmplat? — Nu sînt prea sigură, răspund, nevrînd să-mi trădez prietena sau ca Linda să afle mai multe amănunte, deși pun pariu că soacră-mea crede că Lisa a avut o aventură. — Oricum ar părea ea, spun eu pe un ton defensiv, e o persoană foarte drăguță. Foarte sinceră și cu picioarele pe pămînt. Nu e ceea ce pare. — O curvă, vrei să zici? Încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
un pahar și se concentrează intens să-l lustruiască. Dan cum se Înțelege cu ea? Acum chiar că știu Încotro bate, așa că vocea mea e ca de gheață. — Ei doi se Înțeleg foarte bine, Linda. De ce? Ce Încerci să sugerezi? Soacră-mea oftează. — Uite ce e, Ellie, nu lua lucrurile greșit. SÎnt mereu atentă cînd vorbesc cu tine pentru că mi-e foarte teamă să nu te jignesc, dar sînt pe lumea asta de ceva mai mult timp decît tine și-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]