2,320 matches
-
Se dorește creșterea mafiei politice, în care alegătorii să nu mai aibă nici un cuvânt de spus. (Realitatea TV, 28.II.2006) Ofițerul rus a declarat că se dorește scoaterea rușilor de pe piața mondială. (Radio România Actualități, 26.VI.2006) Liderul social-democrat spune că, prin acest pachet de legi, se dorește de fapt asigurarea unor servicii de bună calitate pentru cei care își permit să le plătească. (TV Antena 1, 22.II.2006) A fost foarte greu, dar iată că atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
o teorie cu totul greșită. 72 Nu vreau să sugerez aici, desigur, că toate teoriile moraliste ale dreptății legitimează (doar) politici publice "de stânga", precum cele menționate. Așa stau lucrurile, în mod evident, doar în cazul teoriilor moraliste liberale (i.e., social-democrate) ale dreptății. Lucrurile s-ar putea să stea destul de diferit în cazul teoriilor moraliste "de dreapta" (i.e., în cazul teoriilor "libert arianismului de dreapta") ale dreptății. 73 Am discutat acest ideal, așa cum este el înțeles de Dworkin sau/și de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
un om, Lenin, este foarte decis să radicalizeze criza pentru a pune apoi mâna pe putere. Pe de o parte, el a conceput și întemeiat, încă din 1902-1903, un partid* de revoluționari de profesie - grupul bolșevic - foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul de larg impregnate de cultură democratică și reformistă. Această falangă cu ideologie extremistă, călită în focul continuu al agitației și propagandei*, exersată în subversiune și clandestinitate, este destinată să devină actorul principal al revoluției pus în fruntea sau, mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Engels ocazia de a asocia acțiunea politică proiectului viitor, dar „comunist” vizează și marcarea distanțării de reformatorii socialiști „burghezi și mic-burghezi” de orientare republicană sau radical-socialistă. în 1917, Lenin* procedează la fel, propunând renunțarea la numele de Partid muncitoresc social-democrat din Rusia și înlocuirea lui cu cel de Partid Comunist Bolșevic, aceasta pentru a rupe cu „revizioniștii” și cu „oportuniștii” ostili violenței revoluționare - menșevicii, socialiștii revoluționari, social-democrația*. Sub diverse etichete - luxemburgism, troțkism*, stalinism, bordighism, gramscism, castrism, guevarism, maoism*, ciuce nord-coreean
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din mai 1946, fără a obține totuși majoritatea absolută a voturilor și a fotoliilor de deputați. Chiar înainte de cotitura din 1947, comuniștii organizează o politică de monopolizare a spațiului politic prin absorbția, de bună voie sau cu forța, a partidelor social-democrate într-un partid unic condus de comuniști - tactică inaugurată în cursul războiului din Spania*. Procesul de sovietizare este deci în mers, dar evenimentele anului 1947 - doctrina Truman, expulzarea de la guvernare a PCF și a PCI, planul Marshall, crearea Kominform* - îl
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
forțe socialiste, revoluționare chiar, se pronunță împotriva bolșevismului, în numele unui socialism democratic și al unui marxism* determinist: așa au fost corespondentul ziarului l’Humanitî la Petrogard, Kricevski - în Scrisorile sale din 1917 -, menșevicul Iuri Martov în Bolșevismului mondial (1923) sau social-democratul german Kautsky în Dictatura proletariatului (1918) și Terorism sau comunism (1920). De asemenea, în timpul congresului de înființare a PCF*, în 1920, Lîon Blum recuză metodele de acțiune leniniste și se opune aderării partidului la IC. încă din anii 1920-1921, anarhiștii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
specialiste în problemele Ceceniei, Anna Politkovskaia, sau otrăvirea la Kiev a președintelui ucrainian Viktor Iușcenco și, la Londra, a fostului agent KGB Aleksandr Litvinenko. B BOLȘEVIC/BOLȘEVISM Termenul bolșeviki apare în timpul celui de-al II-lea congres al Partidului Muncitoresc Social-democrat din Rusia (POSDR), întrunit la Bruxelles și apoi la Londra în iunie-iulie 1903, în cursul căruia izbucnește o violentă polemică. Aceasta se referă la articolul 1 al statului care definea calitatea de membru al partidului*. Pentru Lenin*, partidul trebuie să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grație lecturii unor scrieri populiste ca Ce-i de făcut? a lui Cernîșerski, un militant socialist înclinat în continuare către studiu. Fondator al primei biblioteci muncitorești din Bulgaria, membru al Uniunii Tipografilor din Sofia, el intră, în 1902, în Partidul Social-Democrat, alăturându-se aripii stângi a acestuia. în 1904, el este unul dintre fondatorii Uniunii Sindicale Generale a cărei conducere o și preia, în 1909. Ales deputat în 1913, el este secretar al grupului parlamentar socialist și consilier municipal la Sofia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în timpul războaielor din 1912-1913, el se opune intrării Bulgariei în primul război mondial și lansează lozinca „Trăiască Republica Federală balcanică!” închis pentru a se fi opus războiului, Dimitrov este eliberat și, în mai 1919, ia parte activă la transformarea stângii social-democrate în partid comunist, devenind, în 1920, unul din cei 50 de deputați ai acestuia. După întâlnirea cu Lenin, el participă la cel de-al III-lea Congres al Internaționalei Comuniste* (IC) și, în 1922, la cel de-al II-lea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe 7 aprilie 1934, și scrisoarea adresată de Dimitrov lui Stalin, pe 1 iulie 1934, semnalează acordul lor asupra necesității unei schimbări a direcției politice, chiar dacă Dimitrov propune o revizie a strategiei de front* unic, lărgită acum și la direcțiile social-democrate*, ceea ce presupune abandonarea „social-fascismului”, în vreme ce Stalin, conștient de ponderea democrației reprezentative în mentalul muncitoresc occidental, rămâne ferm în caracterizarea dată de el social-democraților („niște trădători”) și ar prefera un front unic la bază. Dimitrov nu este numit oficial secretar general
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ce trebuie înlăturat. Dimitrov propune modificarea poziției față de social-fascism, dar Stalin continuă să creadă în valaditatea acestuia, cel puțin în ce-i privește pe conducători. Cei doi cad de acord asupra necesității de a suscita o mișcare unitară cu partidele social-democrate și cu sindicatele reformiste, Stalin insistând ca Frontul Unic să fie construit „în mod fundamental” pornindu-se de jos. Criticile bulgarului la adresa funcționării IC sunt contrabalansate de recomandarea finală: „se va stabili o legătură strânsă între conducerea IC și Biroul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contrazice interesele proletariatului evreu” și generează „starea de spirit a «ghetoului». Absolut inconsistentă din punct de vedere științific, ideea unui popor evreu special este, prin încărcătura sa politică, reacționară”, scrie el în 1903, în cursul unei polemici cu Bundul - partidul social-democrat muncitoresc evreiesc. în 1913, Stalin* continuă această argumentație în Marxismul și chestiunea națională: pentru a fi o națiune, evreilor le lipsește o limbă comună, o economie și un teritoriu; așadar, nu le rămâne decât să se asimileze. Această atitudine, ostilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Naceaev, el merge până la a afirma că „pentru a se debarasa de un membru nedemn de ea, o organizație de revoluționari adevărați nu se va da înapoi de la niciun mijloc” - legitimând deja crima cu justificare politico-ideologică. Astfel, Lenin răstoarnă concepția social-democrată* a partidului*: nu clasa muncitoare* este cea care creează, în cursul luptei de clasă, partidul, ci intelectualii revoluționari, deținători ai teoriei socialiste; bizuindu-se pe ideologia* pătrunsă în rândurile muncitorilor revoluționari și pe o organizare care-i permite să-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
modurile de întrebuințare represive pe care le-a cauționat ulterior. Pe de o parte, au existat indivizi și grupuri care s-au reclamat de la opera lui Marx fără ca pentru aceasta să adere și la concepția totalitară a puterii. Primele partide social-democrate din Europa Occidentală se refereau, sub influența lui Jaurès și a lui Guesde în Franța, a lui Kautsky și a lui Hilferding în Germania, a lui Otto Bauer în Austria, la temele majore ale marxismului - critica modului de producție capitalist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
civili sunt deportați în Gulagul* sovietic, dar sunt utilizate și zece lagăre de concentrare nazistă, printre care și cele de la Buchenwald și Sachsenhausen, unde au murit, uneori de foame, aproape 100.000 de deținuți (prizonieri de război, responsabili naziști, opozanți social-democrați etc.). Pe 21 aprilie 1946 este înființat Partidul Socialist Unit din Germania (SED), o etapă înspre proclamarea, pe 7 octombrie 1949, a RDG și spre sovietizarea* ei. Eșecul blocadei Berlinului Occidental impuse de Stalin* din iunie 1948 până în iunie 1949
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ramuri sectoriale - tineret, țărani, sindicate, sporturi etc. - și incită fiecare PC să facă la fel pentru a crea matricele organizațiilor de masă*. în 1923, CEIC inaugurează bolșevizarea. Aceasta tinde să suprime formele de organizare și de funcționare ale vechilor structuri social-democrate. Bolșevizarea este mai întâi aplicată Internaționalei Tineretului Comunist (ITC), apoi extinsă la ansamblul partidelor comuniste și oficializată în cadrul celui de-a V-lea Congres al IC, în 1924. Principalii responsabili sunt Osip Piatnițki și Dmitri Manuilski. Bolșevic din 1902, conducător
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor, numesc o conducere națională. IC critică acest tip de organizare ce nu este adaptat războiului de clasă pe care dorește să-l poarte. în consecință, bolșevizarea vizează să le impună tinerelor PC, provenite în marea lor parte din partidele social-democrate*, o organizare ierarhizată și centralizată al cărei caracter este accentuat, în toate țările în care PC sunt interzise, funcționarea lor ilegală aplicând cât mai conștiincios cu putință modelul din Ce-i de făcut? radicalizat de către Lenin între 1915 și 1922
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
căuta decenii la rând să păstreze această reprezentare ideală a cărei reflecție se vor instanțele conducătoare. A doua inovație majoră este reorganizarea grupului conducător* după o ierarhie imuabilă: Secretarul General, Secretariatul, Biroul Politic și Comitetul Central. îndepărtându-se de organizarea social-democrată, bolșevizarea inversează ordinea decizională, limitează autonomia locală și regională, interzice tendințele și obligă la luarea hotărârilor în unanimitate. Deși funcționarea este, în principiu, colegială, ea corespunde în realitate, în numele eficacității, principiilor de unificare a luării deciziei și ale unității autorității
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei societăți civile care, în realitate, este distrusă de regimul totalitar. încercând să cuprindă largi straturi sociale și să-și înmulțească releele de implantare, Internaționala Comunistă* (IC) creează organizații de masă care se înscriu într-o concurență fățișă cu organizațiile social-democrate. Obiectivul prioritar este să-i smulgă pe muncitori din legăturile lor socialiste sau anarhiste și să-i supună influenței comuniste. încă din 1920, IC creează Internaționala Tineretului Comunist (ITC), pepinieră în care se adună tinerii hărăziți să devină membri de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Italia, Spania, Franța - sunt mai marcate de tradiția anarhistă*. Inventarea nucleului extremist cu vocație totalitară în 1902, în lucrarea sa Ce-i de făcut?, Lenin* propune o nouă concepție despre partid, care se desparte în trei puncte fundamentale de modelul social-democrat. în primul rând, la nivelul proiectului: partidul leninist se dorește un „detașament de avangardă al clasei muncitoare”, dar nu din pricina eventualului statut muncitoresc al membrilor săi, ci a ideologiei* care îi însuflețește: „teoria revoluționară”, „cunoașterea legilor revoluției”, „conștiința intereselor proletariatului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
niște contra-societăți, prefigurând în cadrul societății capitaliste partidul-stat comunist. PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE MATRICE șI MOTOR AL COMUNISMULUI SECOLULUI XX Născută în octombrie 1952, denumirea de Partid Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) este ultima dintr-o întreagă succesiune: Partidul Muncitoresc Social-Democrat al Rusiei (bolșevic), folosită între 1903 și 1918; Partidul Comunist Panrus bolșevic, utilizată din 1918 până în 1925 și Partidul Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice, uzitată din 1925 până în 1952. Acestea au desemnat singurul partid autorizat în Rusia și apoi în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unor reguli de funcționare specifice, partidul conduce și controlează aparatele de stat - printre care pe cele ale poliției politice* și ale Armatei Roșii* - și exercită o tutelă coercitivă asupra aparatelor de propagandă. încă din 1918*, Lenin* impune ca partidul bolșevic „social-democrat*” să se transforme în „partid comunist”, definit ca „forța conducătoare esențială în sistemul dictaturii proletariatului”. într-adevăr, PCUS este un partid-stat*, o organizație privată care a pus mâna nu doar pe monopolul deciziei politice, ci și pe aparatul de stat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
decât niște secte politice. Au fost înlocuite de formațiuni postcomuniste care se prezintă ca moștenitorii aripii reformatoarea a fostelor partide-state și reunesc comuniști renovatori, o parte a fostei nomenclaturi, tehnocrați și socialiști de stânga uniți în jurul unui proiect de tip social-democrat*. Din anii 1990 încoace, aceste partide postcomuniste ocupă un spațiu politic important: ● Social-democrația Republicii poloneze (SdRP) care dispare în 1999, Alianța Stângii Democratice (SLD) și Uniunea Muncitoare; ● Partidul Socialist Maghiar (MSZP), Partidul Social-democrat Maghiar (MszDP); ● Partidul social-democrat ceh; Partidul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stânga uniți în jurul unui proiect de tip social-democrat*. Din anii 1990 încoace, aceste partide postcomuniste ocupă un spațiu politic important: ● Social-democrația Republicii poloneze (SdRP) care dispare în 1999, Alianța Stângii Democratice (SLD) și Uniunea Muncitoare; ● Partidul Socialist Maghiar (MSZP), Partidul Social-democrat Maghiar (MszDP); ● Partidul social-democrat ceh; Partidul de Stânga Democratică din Slovacia (SDL); ● Partidul Social Democrat din România; ● Partidul Socialist Bulgar (BSP) și Social-democrații Bulgari (PBSD); ● în ex-RDG, Partidul Stângii (Linkspartei-PDS), devenit Stânga; ● Partidul Social Democrat (SDP) din Estonia; ● Partidul Muncitoresc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proiect de tip social-democrat*. Din anii 1990 încoace, aceste partide postcomuniste ocupă un spațiu politic important: ● Social-democrația Republicii poloneze (SdRP) care dispare în 1999, Alianța Stângii Democratice (SLD) și Uniunea Muncitoare; ● Partidul Socialist Maghiar (MSZP), Partidul Social-democrat Maghiar (MszDP); ● Partidul social-democrat ceh; Partidul de Stânga Democratică din Slovacia (SDL); ● Partidul Social Democrat din România; ● Partidul Socialist Bulgar (BSP) și Social-democrații Bulgari (PBSD); ● în ex-RDG, Partidul Stângii (Linkspartei-PDS), devenit Stânga; ● Partidul Social Democrat (SDP) din Estonia; ● Partidul Muncitoresc Social Democrat din Letonia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]