KorAP: Find »[drukola/base=solidaritate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...1163 >

29,058 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198

am zis. Nu ești primul care se mută, a afirmat ea. Era adevărat. De când eram acolo, mulți fuseseră înlocuiți. Eram înlocuibili. Vreau să rămân cu ei, am spus. Cu cei de la început, dar și cu cei înlocuiți. Sentimentul nostru de solidaritate este foarte puternic. Ei nu se vor împăca deloc cu gândul că am plecat. Li se va părea o trădare. Oricum, tatăl tău este șeful ocolului silvic, a spus ea. Trebuie să ai camera ta. Când trăiești într-un salon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Când vei deschide această scrisoare, cândva, în viitorul îndepărtat, și vei afla cuvintele mele, eu probabil că voi fi plecat pentru întotdeauna. Este dorința mea cea mai sinceră ca Tu să Te gândești atunci la mine cu un sentiment de solidaritate eternă și dragoste incontestabilă, tot așa cum mă gândesc și eu la Tine în momentul scrierii scrisorii. Eu știu că Tu, în adâncul Tău, ești uneori întristat de greutățile întâmpinate la scris și citit, care Te-au lovit și care Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
în mod firesc una și nu poate fi despărțită. Despre aceasta depune mărturie matematica. Ca și flogistonul, și umanismul va deveni intangibil și necunoscut pentru tine, cu ținuta și demnitatea lui. Cutremurat scriu eu acestea: dreptatea socială, egalitatea, dezbaterea publică, solidaritatea între sexe, frăția, empatia, sfințenia valorii omului, principiul caracterului public, toate îți vor rămâne în veci neînțelese și necunoscute. Dacă vei găsi cândva vreun moment de plăcere înlăcrimată în muzicalitatea pe care poate că ai primit-o moștenire de la neamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

de cotizații obligatorii și plafonate se realizează o funcție de prevenire a riscurilor. Fiecare cotizant cucerește, pentru el și familia lui, dreptul de a percepe indemnizații atunci cînd este atins de efectele riscului pentru care a cotizat. b) Funcția socială de solidaritate. Protecția socială procedează la redistribuirea veniturilor. Ea prelevă cotizații asupra veniturilor primare și asigură prestații sociale celor afectați. Această redistribuire este în același timp orizontală (activul cotizează pentru inactiv, sănătosul pen-tru bolnav etc.) și verticală (veniturile mari contribuie pentru cele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
veniturilor. Ea prelevă cotizații asupra veniturilor primare și asigură prestații sociale celor afectați. Această redistribuire este în același timp orizontală (activul cotizează pentru inactiv, sănătosul pen-tru bolnav etc.) și verticală (veniturile mari contribuie pentru cele mici). Se organizează, astfel, o solidaritate între toți cei implicați. c) Funcția economică anticiclică. Prestațiile sociale reprezintă o treime din venitul mediu disponibil al menajelor. Pe această cale, Statul-providență susține cererea economică globală, și aceasta independent de evoluția conjuncturii, amortizind efectele crizelor economice. 1.3.3

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Este o lipsă de precizie a responsabilităților, iar libertatea acordată comunităților este de multe ori iluzorie în absența unei acoperiri corespunzătoare cu resur-se financiare (cazul României). Astfel, autonomia rămîne la nivel de principii, intenții și simboluri. Potrivit acestei doctrine, principiul solidarității și spiritul comunitar exced cooperarea voluntară a indivizilor, iar organizarea guvernării respectă aceste priorități, astfel încît sarcinile fiecărui nivel de guvernare nu sunt clar delimitate, apărînd suprapuneri diverse, sau chiar degrevări de responsabilități. Astfel, "competențele generale" nu acoperă sau nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Emile Durkheim mai întîi, care se înscrie într-o perspectivă evoluționistă conform căreia accentuarea diviziunii muncii în societățile civilizate reclamă intervenția Statului. Cînd Statul este mai puternic se cheamă că individul este mai respectat, cu atît mai mult cu cît solidaritatea "mecanică" a vechilor structuri social, fondată pe constrîngere, vine după o solidaritate "organică", bazată pe schimburi și interdependențe. O constatare similară întîlnim la Norbert Elias, care a insistat mult asupra rolului Statului în formarea Europei, matrice a civilizației moderne. Deci

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
căreia accentuarea diviziunii muncii în societățile civilizate reclamă intervenția Statului. Cînd Statul este mai puternic se cheamă că individul este mai respectat, cu atît mai mult cu cît solidaritatea "mecanică" a vechilor structuri social, fondată pe constrîngere, vine după o solidaritate "organică", bazată pe schimburi și interdependențe. O constatare similară întîlnim la Norbert Elias, care a insistat mult asupra rolului Statului în formarea Europei, matrice a civilizației moderne. Deci o societate particulară inventează Statul, iar aceasta, după Max Weber, dezvoltă structuri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
adică determinarea, curbelor de indiferență socială necesare pentru determinarea optimului general este cu neputință. Instrumentele economiei neoclasice pot reprezenta doar un mod util de rezumare și evaluare a efectelor politicilor alternative, cu evidențierea limitelor acestora. Nu se pune în discuție solidaritatea umană, ci modul cel mai bun de aplicare a acestui principiu, fără risipirea resurselor limitate ale societății. În țările în tranziție, oamenii încă se bazează puternic pe Stat, ca garant al unui standard de viață de bază. Acești oameni au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
restricțiilor obișnuite (inclusiv prin înființarea de bănci regionale, bănci de credit municipal ș.a.), descentralizarea gestionării subvențiilor pentru dezvoltare, crearea unui mediu economic atractiv pentru firmele mici și mijlocii, accentul pe dezvoltarea endogenă și, nu în ultimul rând, întărirea coeziunii și solidarității regionale, iată doar câteva dintre căile și mijloacele de emancipare a zonelor defavorizate. Potențialul global al diferitelor regiuni este inevitabil diferit, dar el trebuie valorificat prin formarea și consolidarea piețelor competitive, identificarea polilor de creștere specifici, acordarea de stimulente financiare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
limitarea directivelor puterii centrale, înființarea de asociații ale autorităților locale, legiferarea condițiilor de administrare a finanțelor și bugetelor locale ș.a. Desigur, reușita descentralizării e și o chestiune de timp. În Polonia, procesul a început în 1980, odată cu discuțiile dintre reprezentanții Solidarității și cei ai Partidului Comunist; în Ungaria, guvernarea Kadar a început această experiență încă din anii '70, consolidînd treptat autoritatea unităților locale și regionale. Transformarea începe cu instituțiile, cu cele mai importante instituții ale Statului, care iau deciziile referitoare la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în materie de amenajare a teritoriului par posibile: o întoarcere la o intervenție a Statului central pentru a corecta dezechilibrele teritoriale; o activare a actorilor locali, a regiunilor sau județelor, cu scopul preluării în sarcină a imperativelor coeziunii teritoriale și solidarității naționale; o intervenție mixtă, bazată pe contract între Stat și regiuni, incluzînd și dezvoltarea unui amplu parteneriat public-privat. Prima strategie pare, în condițiile crizei, să nu se mai bucure de o adeziune masivă a elitelor politice și administrative. Se preferă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
opus, țările comuniste au practicat, pînă la implozia sistemului o planificare de comandă și o centralizare și redistribuire forțată, dezvoltarea fiecărei regiuni fiind parte a uplanului național unic", politică ce a distrus spiritul liber întreprinzător, mecanis-mele pieței, autonomia locală și solidaritatea comunitară, virtuți fără de care dezvoltarea nu e posibilă. După 1989, în anii de tranziție cețoasă care au urmat, reperele, structurile instituționale, legale și mentale ale unei dezvoltări regionale de tip capitalist se constituie cu mari întîrzieri și au încă o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ani, în corespondență directă cu ciclul electoral. El va cuprinde următoarele axe principale: susținerea și dezvoltarea activității economice; promovarea unei amenajări teritoriale echilibrate la nivel regional, bază a coeziunii sociale; perfecționarea mîinii de lucru, îmbunătățirea calificărilor; întărirea coeziunii sociale, a solidarității și calității vieții; ameliorarea mediului de viață, ca factor de dezvoltare durabilă; ameliorarea și diversificarea modalităților de transport, cu protejarea mediului înconjurător; diseminarea informației, a inovației și a progresului tehnic; extinderea și aprofundarea colaborărilor internaționale. Avantajele sistemului propus se regăsesc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sînul căruia se derulează un anumit număr de transferuri, în general invizibile, cum e recursul la o monedă unică în spațiul considerat, fluxuri parțial nestingherite de existența administrațiilor publice. Prima sfidare cu care se confruntă astăzi națiunea e cea a solidarității. Față cu dinamica inegalităților dezvoltată de piețe, ce prin-cipiu de echitate este de reținut? Tradiția europeană este foarte departe de ceea ce se întîmplă în Statele Unite, de exemplu. Iată o preferință stucturală, ce ne arată actualitatea acestei noțiuni durabile cum e

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dinamica inegalităților dezvoltată de piețe, ce prin-cipiu de echitate este de reținut? Tradiția europeană este foarte departe de ceea ce se întîmplă în Statele Unite, de exemplu. Iată o preferință stucturală, ce ne arată actualitatea acestei noțiuni durabile cum e cea de solidaritate, chiar dacă ea a glisat din sfera producției în cea a repartiției. Dar chiar această glisare însăși devine purtătoarea unei noi dinamici naționale, cu scopul de a răspunde unei a doua sfidări, cea a marjelor de manevră în lupta de concurență

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
repartiției. Dar chiar această glisare însăși devine purtătoarea unei noi dinamici naționale, cu scopul de a răspunde unei a doua sfidări, cea a marjelor de manevră în lupta de concurență la nivelul economiei mondiale. Pentru că numai făcînd explicit modelul de solidaritate ales, limitînd în mod explicit avariția micro-economiilor, produsul național poate evolua, în termeni de volum și de structură, într-un sens care să permită națiunii să-și apere, în același timp, coeziunea internă și poziția externă. 6.5.1.3

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
difuzare a creșterii sunt puse în operă sub forma transferurilor de venituri, a asigurărilor sociale, a fixării unui nivel minimal al salariilor. Se înțelege, iată, de ce națiunea este astăzi o temă fundamentală, deoarece ea poate fi un cadru concret al solidarității. Față cu dinamica inegalităților dezvoltată de piață ce principiu de echitate poate fi reținut? Ce mecanisme sunt de activat pentru a realiza sau a menține coeziunea socială? Pentru a răspunde astăzi la aceste chestiuni, n-o mai putem face doar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
națională. Legăturile ce s-au țesut cu partenerii noștri comerciali ne obligă să ne gîndim nu numai la transferuri internaționale, ci și la un sistem internațional de asistență social. 6.5.2. Transferurile: fața ascunsă a dimensiunii economice a națiunii Solidaritatea este forma modernă de expresie a unei națiuni. Dacă ea nu are fundamente în trecut, acest proiect colectiv trebuie explicat și mai ales faptul cum va reuși el să reducă dinamica inegalităților, menținînd în același timp stimulentele ce suscită actorii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de consumatori raționali de bunuri și servicii publice și private. Există, chiar între bunurile publice, producții particulare ce ne reamintesc existența preferințelor colective. Altfel spus, individual, oricît de utilitarist, nu este numaidecît un egoist feroce, incapabil să sesizeze ne-cesitatea unei solidarități. Mai precis și contrar opiniei avansate de criticii naivi sau insidioși ai utilitarismului, este cu totul normal să integrăm în raționamentul economic de inspirație neoclasică alegeri etice, reprezentate prin faptul că fiecare individ poate să țină seama și de situația

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
acum în toate țările industrializate. Astfel, prelevările obligatorii, care au progresat ca tendință în mai toate țările, sunt concretizarea acestei noțiuni de redistribuire a veniturilor. Se constată și creșterea redistribuirilor interpersonale, între diferite categorii socio-profesionale, sau a celor interregionale. Dar solidaritatea capătă și forme mai discrete, dar nu mai puțin esențiale. Salariul minim pe economie, de exemplu, asigură o dublă funcție: tinde să evite o prea mare amplitudine a inegalităților de venituri, cu scopul ca modul de viață al celor mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Statului-națiune Frontierele tradiționale ale statelor nu sunt intangibile. Pot apărea sciziuni, cum am văzut în cazul Iugoslaviei sau Cehoslovaciei, și regrupări, cum susțin partizanii unității europene. Probleme au și Belgia și Spania și alte țări europene. 6.5.3.1. Solidaritatea intraregională: necesară și limitată Ceea ce pare un joc din punct de vedere economic, este capacitatea fiecărui ansamblu economic pe care-l constituie o națiune de a menține un anumit progres al nivelului de viață al populației. Obiectivul creșterii zero, la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
se delocalizeze în țări unde costurile salariale sunt mai scăzute. Și atunci, cum poate fi evitat ca această creșterea economică să conducă la o afectare a texturii sociale, la ceea ce numim uneori "societatea cu două viteze"? 6..5.3.2. Solidarități active și solidarități pasive Suntem amenințați de o polarizare socială crescută, ce poartă în germene o reconsiderare a consensului tacit ce fondează perenitatea națiunilor. Pentru a înțelege această potențială reconsiderare, să revenim la logica ce fondează democrațiile moderne, terțializate și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
țări unde costurile salariale sunt mai scăzute. Și atunci, cum poate fi evitat ca această creșterea economică să conducă la o afectare a texturii sociale, la ceea ce numim uneori "societatea cu două viteze"? 6..5.3.2. Solidarități active și solidarități pasive Suntem amenințați de o polarizare socială crescută, ce poartă în germene o reconsiderare a consensului tacit ce fondează perenitatea națiunilor. Pentru a înțelege această potențială reconsiderare, să revenim la logica ce fondează democrațiile moderne, terțializate și internaționalizate între timp

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și sănătate, mîine. Dar, cum capacitățile indivizilor și ale organizațiilor sunt inegale, această necesară eficiență va crește inegalitățile. Cu cît societățile și economiile sunt mai complexe, cu atît cresc diferențele dintre capacitățile indivizilor, dintre grupuri și subansamble regionale și naționale; Solidaritatea, dincolo de forma activă generată de exigențele etice, apare deci, în principal, în forma sa pasivă. Ea se prezintă ca o indispensabilă distribuire a resurselor între indivizi și grupuri de indivizi. Proprie unei națiuni este efectuarea acestei redistribuiri într-un mod

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]