1,623 matches
-
a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock. Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei "Flacăra". Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Gautier teoria artei pentru artă. Dezamăgiți de societate și de inutilitatea angajării revoluționare poeții se izolează de lumea acțiunii. Poezia este picturală, obiectivă, rece, cu structuri savante. Descrierile de natură surprind pitorescul, puritatea liniilor. Poeții caută perfectiunea formală, corectitudinea versurilor, sonoritățile cuvintelor și a rimelor rare. Apare în Franța în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacție împotriva parnasianismului. Termenul este impus de Jean Moreas, care în 1886 scrie un manifest literar numit "Le symbolisme". Precursorul simbolismului este considerat Charles
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
Lăutarii râdeau la început de instrumentele astea, orga și chitara electronică, cu care cântau românii. Pe acestea le folosește azi maneaua cântată de țigani."” Piesele timpurii semnate de folosesc o orchestră acustică (singurele „licențe” fiind chitara electrică și sintetizatorul), împrumutând sonorități din muzica ușoară a anilor 1980 (sintetizatorul, în special pe discurile "Volumul 2" și "Volumul 3"). Orchestra se va menține în această formă de-a lungul acestei prime etape, doar cu mici variații (lipsa viorii de pe " Volumul 2" sau a
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
din anul 1998, începând cu discul " Când am bani, eu dau la toți". Orchestra cântărețului se va îmbogăți treptat cu instrumente electrofone (electrice și electronice - vioară, acordeon, pian, chitară bas în varianta electrică, respectiv keytar, baterist electronic) și are o sonoritate mai agresivă, tot mai depărtată de muzica lăutărească practicată inițial de cântăreț. Noua direcție este încurajată și de către colaborarea cu Sorina Șerban, cântăreață de manele, pe care Guță o cunoaște în jurul anului 1999, cei doi devenind amanți. Ei vor înregistra
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
apreciază: „"Guță e un cântăreț îndrăzneț, un interpret cu vână care este capabil să o imprime unei înregistrări. Este un rom dintr-un oraș minier din Transilvania, iar vocea lui pare să acopere ruptura dintre folclorul țigănesc de la sat și sonoritatea orășenească, mai apropiată de jazz. În fapt, unele dintre piese sună de parcă ar fi desprinse din repertoriul lui Django Reinhardt. (...) Poetic, pasionat și modern: Guță merită cu siguranță să fie apreciat printre cei mai buni."” Tonul violent abordat după 1998
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
clasicii literaturii spaniole. A scris o lirică în maniera poeziei de curte a epocii, alcătuită din versuri erotice, satirice sau burlești. Este autorul volumului de versuri „"Coplas por la muerte de su padre"” (1476), considerată capodopera sa, care exprimă, în sonorități grave și reținute, o elevată meditație asupra destinului uman, prefigurând Renașterea. Nu se cunosc cu exactitate nici data, nici locul de naștere ale poetului. În general se consideră că s-a născut în Paredes de Nava (Palencia), deși nu e
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
Mitropolie rămăsese vacant prin decesul lui N. Bănulescu - nu mai cunoaștem alți dirijori afară de Arhim. Visarion (1836-1865), Atanasie Verzeanu (1865-1876), Ioan Bunescu (1884-1885) și Nicolae Bănulescu (1876-1912). Este o perioadă de formare a unui repertoriu adecvat, de cristalizare a unei sonorități „mixte” fără să vorbim însă de cor mixt în accepțiunea de astăzi. Vocile de alto și sopran erau susținute de copii. Biserica încă nu acceptase ca femeile să cânte în cor la sfintele slujbe. Acest fel de cor cu voci
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
din fiecare duminică și sărbătoare solicită corul cel puțin ca într-un concert susținut de orice formație profesionistă pe scenă, totul petrecându-se „live”, în direct, într-un dialog permanent cu slujitorii Sfântului Altar, după o rânduială tipiconală riguros stabilită. Sonoritatea este distinctă, o formație cu armonice de cor de filarmonică, plămădită din voci mature dar și în formare, dând sens unei chemări scripturistice: „Toată suflarea să laude pre Domnul...” Corala îmbină în componența sa persoane care deja activează în coruri
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
pe bărbatul ales. Versurile sunt scurte și uniforme; aproape toate au opt silabe, cu excepția versului întâi și patru din strofele șapte, zece, doisprezece care sunt de șapte silabe. Rima, cu rare asonanțe (caldură-gură, frunze-ascunse), ceea ce conferă versurilor de mijloc o sonoritate melodioasă, înaltă și alungită prin aliterație. Sonoritatea aceasta este apoi tăiată de versul final al fiecărei strofe care dă ritm întregului ansamblu muzical al poeziei. Toate acestea fac din poezia „Floare albastră” care cultivă forma de expresie a unui „clasicism
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
uniforme; aproape toate au opt silabe, cu excepția versului întâi și patru din strofele șapte, zece, doisprezece care sunt de șapte silabe. Rima, cu rare asonanțe (caldură-gură, frunze-ascunse), ceea ce conferă versurilor de mijloc o sonoritate melodioasă, înaltă și alungită prin aliterație. Sonoritatea aceasta este apoi tăiată de versul final al fiecărei strofe care dă ritm întregului ansamblu muzical al poeziei. Toate acestea fac din poezia „Floare albastră” care cultivă forma de expresie a unui „clasicism romantic” o adevarată capodoperă a poeziei eminesciene
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
bună zi, imnul a încetat să-i placă. Și, deoarece autorul lui nu mai era în viață, l-a autorizat „să-l renoveze” pe compozitorul Eduard Lazarev, care, în fond, l-a deformat, i-a deteriorat structura muzicală, deci și sonoritatea. Așa sau altfel, la începutul anilor ‘90, acest imn a fost aruncat la gunoiștea istoriei, ca și alte însemne ale timpurilor trecute. ( Șmurgun, N., Rev. Moldova. - 2011. - Noiem. - Dec. - P. 28-33. ) Mai târziu Ștefan Neaga spunea că: ""Am vrut să
Imnul RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/306730_a_308059]
-
motiv s-a decis să realizeze ceva „"nu pentru mulți"” și să intensifice și mai mult uzul retoricii și imitația poeziei latine clasice, introducând numeroase cultisme și o sintaxă bazată pe hiperbaton și simetrie; la fel de atent a fost și la sonoritatea versurilor, ajugând să pară un muzician al cuvintelor; era un mare pictor al sunetelor și își umplea versurile de o manieră epicureică cu nuanțe senzoriale de culoare, sunet și tact. De asemenea, prin intermediul a ceea ce Dámaso Alonso, unul din criticii
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
Americii prin preluarea cântecului „Hush” (semnat de cantautorul american Joe South). A urmat "The Book of Taliesyn" (1969), lansat numai în S.U.A., unde intră în clasamente cu o nouă preluare - „Kentucky Woman” de Neil Diamond. În continuare, grupul experimentează îmbinarea sonorităților hard rock cu muzica orchestrală de tip cult, în direcția rock progresiv; aceste tendințe sunt datorate claviaturistului de formație clasică Jon Lord (orgă electronică, clavecin). Albumul eponim al grupului, cunoscut și ca "April", este lansat în 1969 de către casa de
Deep Purple () [Corola-website/Science/307885_a_309214]
-
XVI-lea, "Turnul Roșu" marca limita superioară a cartierului armenesc din vatra orașului (cartier care, din anul 1563, avea ulița pietruită, podită cu “calapod”). Clopotele erau turnate din bronz, având un procentaj ridicat de argint, care le conferea acestora o sonoritate deosebită, astfel încât se spunea că, atunci "“când trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, să tot mori”". Originea denumirii turnului poate fi pusă și pe seama unei legende. Se pare că la sfârșitul secolului al XVII-lea, trupele poloneze ale regelui Ioan
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
Albatros și se bucură de un succes considerabil. Instrumentația formațiilor se stilizează: dispare bateria, înlocuită de bateristul electronic aflat în dotarea sintetizatorului, chitara bas este înlocuită tot de sintetizator, iar în cele din urmă chitara este și ea abandonată în favoarea sonorităților create de sintetizatorul tot mai performant. Spre 1993, așadar, formațiile nu mai conțin decât voce și unul sau două sintetizatoare. În 1991 are loc prima ediție a concursului de dans din buric Miss Piranda, de atunci organizată an de an
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
medievale și biserica parohiala Notre-Dame, dedicată Sfântului Vincențiu. A fost cândva capela castelului rezervată seniorilor. Aici există înca niște capiteluri din sec. XII. Clopotnița și capelele laterale au fost adăugate mai târziu. In interior, un armonium, fără interes, a cărui sonoritate ofensează timpanele delicate. Un mare viaduct, în piatră de Volvic, se întinde deasupra castelului. El oferă o foarte frumoasă vedere peste valea râului Arnon, peste sat și fortăreață. Acest viaduct comportă doua tronsoane, unul de cinci arce, al doilea de
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
bas dublu la baterie (se folosesc două tobe bas, fiecare cu pedala ei sau o singură tobă bas cu două pedale) și versuri cântate într-o manieră brutală. Melodiile sunt caracterizate de repetiții hipnotice și structuri simple, dar profunde; această sonoritate specifică a fost prezentă pe toate albumele, indiferent de stilul muzical adoptat. Vikernes a descris Burzum ca pe un fel de "vrajă", al cărei scop este acela de a crea o lume imaginară înrădăcinată în istoria păgână. La început Vikernes
Burzum () [Corola-website/Science/302167_a_303496]
-
de scriere silabic este că acesta din urmă nu marchează similaritățile între silabele care încep cu aceeași consoană sau între cele care se termină în aceeași vocală. Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau locul lor de articulare, scrierea conține în mod implicit mai multă informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea "hangul" a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
contact propriu-zis și de coeziune dintre elementul uman, protagonistul nostru și mediul natural care îl conține este de o evidență incontestabilă. Prezența sa în peisaj se realizează nu prin pătrundere, prin integrare, ci prin suprapunere, iar pe de altă parte, sonoritatea haotică, de vacarm neinteligibil al lumii al cărei unic mod de existență este unul programat, așezat sub semnul artificiozității, al imaginii, al trăirii bravate sau al bravării trăirii, al simulării, cu alte cuvinte, al pozei. Este singurul cadru în care
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
perioadă de timp. În Chină, practica muzicală cunoștea forme diverse. Se menționează existența unei "muzici de cult", alături de "imnurile" cantate pentru împărat, ca și o bogată muzică a poporului. "Instrumentele muzicale" ale acelei perioade erau destul de variate că forma și sonoritate: "instrumente cu coarde", ce produceau sunete prin ciupire, frecare sau lovire: de percuție, cum erau gongurile de mari dimensiuni ale căror vibrații largi și grave erau menite să asigure atmosferă în oficierea cultului, iar mai apoi, în cadrul spectacolelor de teatru
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
proză, piese de teatru și cronici dramatice. Cultivând motive lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre un absolut indefinisabil, stările sufletești enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică și moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. Viziunea sa este în cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist. "Altă întâlnire cu Ion Minulescu". Poetul Minulescu participând la o șezătoare literară la Mediaș, în perioada interbelică, invitat fiind de poetul George Popa, inițiatorul revistei literare "Lanuri
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
muzica lor tradițională. În cadrul ei apar celebrele "blue notes": terța mare, septima mare și - începând cu epoca muzicii de jazz bebop (a doua jumătate a anilor patruzeci) - cvinta perfectă sunt coborâte cu mai puțin de un semiton, dând naștere unor sonorități ambigue din punct de vedere tonal, imposibil de reprodus la pian; din acest motiv, tradiția a impus folosirea combinată a stării nominale a scării (ca în majorul european) și a variantei cu trepte coborâte prin suprapunerea, de exemplu, a terței
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
de aceștia se află chitariștii care au debutat în anii șaizeci, dedicați muzicii rock; chiar și în cazul acestora, punctul de reper a fost tot muzica blues, a cărei versiune mai ritmată (eventual cu efect "swing") și mai agresivă ca sonoritate a primit numele de blues rock. Din acest subgen se vor dezvolta de-a lungul deceniului speciile rock psihedelic și, mai apoi, rock progresiv; subgenul folk rock, apărut în S.U.A. la jumătatea șaizecilor, preia de asemenea elemente de blues, dar
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
atât pentru chitaristul de jazz, cât și pentru cel de rock. Pianistul Mircea Tiberian explică stabilitatea atât de mare a acestui mod prin simetria construirii sale (din două structuri de cvartă perfectă identice). Dintre chitariștii de rock care au explorat sonoritățile blues, trebuie amintiți: Jimmy Page, Eric Clapton, Jimi Hendrix, Angus Young ș.a. Muzica de blues s-a dezvoltat de-a lungul secolului XX pe trei căi: filiera proprie (a muzicienilor care s-au păstrat în stilistica anilor '40-'50 și
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
înger” (acuzativ), "cijela" „întreagă”. Când două consoane, una surdă și una sonoră, ajung în contact prin adăugarea la un cuvânt a unei desinențe sau a unui sufix, prima consoană devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității (asimilare regresivă). Astfel, De exemplu, în cuvântul "vrabac" „vrabie”, în cursul declinării, / b/ alternează cu perechea sa surdă /p/. Aceasta apare atunci când cade /a/ dintre /b/ și /t͡s/, acesta din urmă fiind surd și asimilându-l pe /b
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]