16,835 matches
-
tub telescop se realizează astfel: pentru montajul tubului telescop se montează garnitura de etanșare Dn 600 mm; se montează tubul telescop; se instalează rama de fontă a capacului; se montează capacul căminului; se toarnă asfalt în jurul căminului și apoi se spală cu jet de apă. a)săparea șanțului, realizarea patului de montaj și așezarea bazei căminului de inspecție 205 bă. tăierea coloanei și montarea garniturii pe coloană c). fixarea coloanei, umplerea șanțului și compactarea Căminul de inspecție TEGRA 1000 este un
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
a avut surpriza să descopere că mama are o mînă frumoasă, cu degete lungi, revenite la „forma originală”. „Doamne!, a exclamat ca pentru sine Profesorul, în acea seară când, în bucătăria de vară a casei părintești, îngenunchiat în fața ei, îi spăla picioarele într-un lighean, ca apoi să-i taie unghiile. Doamne, cu mâinile astea putea fi o mare Doamnă!...” Dar ea nu a voit să fie decît o mamă... Astăzi privește o poză de grup, în care Teodora „a ieșit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța inertă și scorojită a pământului. Da, cam acesta-i adevărul: el însuși ca un pământ vechi, spălat de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din acest pământ spre lumina solară a cunoștinței. Se uită la el de jos în sus, ca la un uriaș, dându-și capul pe spate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
era seară, s-au hotărît să înnopteze în păduricea din vîrf. Pe domnița Oleana, ca să nu fugă, au legat-o de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat. De cum s-a văzut fără legături, a luat-o la fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la oraș! îl compătimi Bărzăunul. Păi uite cum, Nuțule: prinzi păstrăvii, dacă-i poți, că nu se prind deloc ușor, îi cureți, îi speli și-i sărezi bine. Buun... Pe urmă faci un foc zdravăn cu lemne de fag, dar merge și cu cepuri de brad, că pe-aici nu prea sînt fagi, iar cînd s-a făcut destul jar, pui o piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici la canistră, nici la alte lucruri care i-ar fi putut reține și se îndreptară spre sat. Se feriră însă cît putură mai bine să nu fie văzuți de nimeni în acel hal. Intrară la prima casă să se spele și să se odihnească o clipă în liniște. Și, după o vreme, își dădură seama că n-au făcut tocmai bine lăsînd în pădure canistra în care rămăsese totuși o cantitate apreciabilă de vin. Doctorul se uită cu înțeles la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de cafea urmată, spre disperarea ei, de către Robo. Ela, asistată de către Robo, servește cafeaua. Aurora: Aha, ce aromă... Robo: Fiartă... Profesorul: și gustoasă. Robo: Dozată. Aurora: Robo, dar te-ai apucat serios de bucătărie?! Ela furiousă: L-am pus să spele vasele, a spart căteva farfurii; am renunțat la ajutorul lui, dar a tras cu urechea. Eu, cănd fac cafeaua, cănd gătesc vorbesc cu apa, cu cafeaua, cu supa, cu borșul. Robo: Cu ceapa, cu morcovul, cu leușteanul... și izbucnește într-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sufletul nu mi-a spus că-n Iad este o viață veșnică! I am ripostat: tu cu viața veșnică și Moartea cu nemurirea morții! I-am lăsat certăndu-se ca la ușa cortului și m-am trezit din calvar. M-am spălat cu apă rece și m-am privit îndelung în oglindă care mi s-a părut puțin strămbă și cam opacă. și m-am hotărăt: nu vreau veșnicia Iadului și nici nemurirea morții. Rămăn un muritor ca toți muritorii Pămăntului; te
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu coatele sprijinite de pat, cu palmele împreunate, cu perlele care-i înconjoară mijlocul între degete, ca niște mătănii. Când ploaia de pietre o lovește, ea nu vede mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu o moarte dintre cele mai crunte. Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
murile clinchețind, clienții, cum intrau, pe mama râzând... toate astea se întâmplau dimineața, când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca un camion
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
jos, turcește, cu picioarele adunate sub tine și făcute nod, parcă, îmi amintesc cum ascultai muzică, mereu cu ochii închiși, de parcă viața ta ar fi depins de o notă, mereu următoarea, mereu, mereu, mereu, cum turnai ceaiul în cană, cum spălai vasele, cum te aplecai, din senin, pe stradă, după o floare pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o mai văzuse și cum mă opreai, - nu! Să nu calci! E vaca Domnului! - și nu călcam, nu fiindcă era vaca Domnului, fiindcă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru prima oară senzația greu de pus în cuvinte că odaia îl strânge, că pereții se adună ca un veșmânt strâmtat la mijloc de brâul care se petrece peste cute, falduri și îndoituri înșelătoare de mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un dar de la Dominique) și iese în oraș. Bulevardele pariziene îl primesc cu brațele larg deschise, îmbiindu-l cu patiserii și larmă elegantă, de oraș în care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
noastre se perfecționează în fiecare zi - nu vrei să trăiești până la stadiul de Hiroshima după bomba atomică.) Episodul următor. Lacrimi. Neașteptate. Cumva purulente. Stop. Rewind. Repeat. David ascultă. Șuierat, din reportofon, Coos van Bruggen își despa che tează lucrurile, se spală pe cap, își ia halatul de baie. Privește trist o zgardă care nu mai e a nici unui câine pe care-l cheamă Finn. E slab de-i numeri coastele. Și nu mai e blond. Cum spuneam acum... nu știu câte pagini, dispariția
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu principii, ca tine... Da, era perfect conservată, doar puțin pătată la un colț. Eu eram la mijloc. Cu cămașa și diagonala bine știute. Nepătat. Adică, vorba vine, pătat rău de tot! Mi-ar fi trebuit o Dunăre să mă spăl, așa striga șefu' la mine. Mă prinsesem și eu în joc, ca orice tânăr. De! prostia tinereții... Am ispășit, cred că ai avut și tu o satisfacție...” Ce idee, Pandelică!... Care satisfacție? Ce plăcere să am când tot apari în preajma
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un om, pâinea lui Dumne zeu, nu alta, o dată n-a ridicat glasul la mine... Era inginer. Eh, ce de-au mai trecut anii... Și Ionel ăsta al meu..., cică nu-i trebuie lui însurătoare, că dacă vrea să-l spele și să-l calce cineva, plătește o femeie. S-a-ntors lumea cu susu-n jos, maică... A mare, Liliana, e la casa ei. Am doi nepoți. Unul de șase, și unul de opt. Da’ să-l vezi pe ăla mare, pe Andrei
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
parcă e mai bine, așa-i? V-ați cam înroșit la față, Nicolaevici Tolstoi... Vă simțiți cumva rău? Să v-aduc ceva? Lev Nicolaevici Tolstoi, simțind din nou că i se zbârlește părul de pe picioare, se ridicase și încercase să spele putina. Începuse să se cam lămurească unde bătea Anna,cea atât de dragă lui până mai acum câteva minute. Dar Anna îl urmărea pas cu pas și nu-l lăsa nici să respire. Se făcu din nou mic în șezlong
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care locuia la scara cealaltă, urca gre oaie, ca un elefant lăuz, ținându-se de balustradă. Și de cinci sacoșe care se târâiau de pământ. Ca de fiecare dată când mătușa Pamela îi făcea piața din proprie inițiativă ori îi spăla pe ascuns chiloții lăsați pentru sâmbătă într-o grămăjoară în coșul de rufe, pe Gigi Pătrunjel îl încerca un gând criminal. Regreta amarnic ziua când îi dăduse prin minte să-i facă o dublură la cheile de la intrare. Și de câte ori
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ai. Și ouă... Niște carne de vită, să nu-ți dăuneze la colesterol... Gigi Pătrunjel aștepta resemnat. Acum trebuia să vină aia cu de ce nu te însori și tu măi, mamă, că eu mult n-o mai duc... Să te spele și să te calce și pe tine..., să am și eu un nepot să ies cu el în parc... Gigi Pătrunjel ar fi vrut să-i spună că e ilogic. Și că, dacă moare, oricum nu mai poate să iasă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să-și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
actor de nenorocire. Actorul cască ochii, îi rostogolește în orbite, se ridică cu greu și privește lung trupul masiv al redactorului-șef înfipt în podea. Se scarpină în creștet și, brusc animat, se întoarce pe călcâie și iese în stradă, spălând putina cu gesturi feline. Pompierul se întoarce și își ia inima-n dinți și receptorul în mână. — Tovarășe director, să trăiți... Sunt pompierul de serviciu... Mă scuzați că vă sun în concediu, dar e aici, lângă mine, redactorul-șef de la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și după care eu însumi am alergat ani de-a rândul ca un descreierat, fără să mai apuc să fac ceva pe lume, acest adevăr nu face nici cât bucuria de a te privi în oglinda din baie în timp ce te speli surâzător pe dinți. Un pietroi ascuțit porni vertiginos spre autorul ce devenise între timp neatent la propria-i integritate și-i sfărâmă cei trei dinți din față. Dădu să mai spună ceva, dar sângele îi șiroia abundent pe bărbie. Redus
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de la mână, se încălță cu papucii pufoși și călduroși pe care-i primise de la prietena ei când împlinise treizeci de ani și se îndreptă spre bucătărie. Aruncă cuțitul în chiuvetă, deschizând în același timp apa. Băgă mâna sub jetul rece spălând sângele care se prelinsese până la încheietura mâinii. Sângerarea se opri repede, rana fiind superficială. Se întoarse în cameră pentru a dezinfecta rana. Își aminti și de juliturile de la genunchi, făcute cu o zi în urmă, când făcuse slalom printre copaci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cafeaua în fața ferestrei deschise. Florile din straturi, pe care le descotorosise de buruienile invadatoare, se lăsau dezmierdate de razele soarelui de primăvară. Se bucură și ea de căldura lui binefăcătoare. Terminându-și cafeaua în compania gândurilor și a soarelui și spălându-și cănița, își dădu seama că nu are nimic de făcut. În graba în care plecase nu-și luase la ea nici jurnalul, nicio carte, nimic cu care să-și ocupe timpul. Nu mai voia să meargă în explorarea pădurii
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are păcat? Și vocea demonului familiar: Da, nu are păcat, dar duce păcatul originar: acela de a se fi născut din iubire, din legătură de instinct, din căsătorie inductivă; dragostea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]