9,106 matches
-
războiul electronic au fost desfășurate cu o siguranță care indică prezența experților. Eficacitatea lor a fost sporită de nepregătirea armatei (foarte multe din victimele acelor zile - inclusiv militari - au fost oameni împușcați de militari, care se credeau atacați) și de spaima populației. Diversioniștii au tras numai cât era necesar pentru a crea climatul de teroare. La cele câteva focuri ale diversioniștilor, militarii au răspuns cu mii de gloanțe, creând astfel impresia (mai ales când s-au asociat și incendiile, ca acelea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-un strigăt de spaimă, și alunecând. Ar fi căzut, desigur, și ar fi fost călcată de mulțimea ce avansa ca o cireada de elefanți, dacă n-aș fi prins-o imediat de braț. — Vă simțiți rău? - îi spun. Sprijiniți-vă de mine. Veți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o treaptă și avansând în gol, prăbușindu-se; o mulțime care se prăbușește... spune, tot poticnindu-se. Privesc în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu-ți face bine; se uită la felul cum îți crești copilul și-ți spun că nu procedezi bine. Și, ca să înrăutățească lucrurile, adesea îți zic că dacă nu le iei în serios avertismentele, ai să mori. Uite-așa bagă spaima în oameni și-i fac să creadă că trebuie neapărat să le urmeze sfaturile. Și au două ținte principale, cugetă Mma Ramotswe. În primul rând, oamenii grași, care deja s-au obișnuit cu campania neîncetată împotriva lor; în al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oră mai tîrziu Începură să cadă din cer păsări care nici măcar nu strigau, ca și cum liniștea din jur le-ar fi strîns gîtlejul În clește, iar puii aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute aer, cu ochii dilatați de spaimă, spre a-și Întoarce curînd gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul meu - făcu o pauză. Eu Însumi - se duse În dreptul mesei și bău cu lăcomie, direct din carafa de rom. M-am transformat În ceva și mai rău decît fața mea, ceea ce Înseamnă mult, nu ți se pare? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în urmă cu cîtva timp, nici nu-i păsase de asta. Pur și simplu nu se gîndise că și el se-poate îmbolnăvi, că și el poate fi privit cu îngăduință de către alții, că și el poate fi cuprins de spaime inexplicabile care-l trezeau noaptea întotdeauna la aceeași oră, 3 în zori, cu fruntea umedă, acoperită de o sudoare rece. Auzise pe unul, pe altul, chiar la birou, doar se considerau o familie, nu?, auzise cum se plîngeau, unii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să merg o noapte călare pe măgar pînă acolo. Acum nimeni n-ar fi în stare, dacă eu nu mai pot, nimeni nu mai poate." Îi venea să țopăie. La așa ceva nu se așteptase. "Deci Cocoș nu există, Ali Mehmet; spaima Dobrogei, lupul bălților, omul care ține în șah guvernul nu există?!" Ali Mehmet l-a privit lung și nedumerit. "Cum adică, nu există ? Există, domnule, dumneata n-ai citit ziarele, nu ești jurnalist? Doar se spun atîtea despre el, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din vîrful buzelor: "Credeam că n-o să observe nimeni, domnule adjutant, eram atît de liniștită!" A salutat atunci lovindu-și locurile cizmelor, încît sunetul a semănat cu o împușcătură; Sofie s-a întors și a văzut în ochii ei o spaimă despre care nu bănuise nimic pînă atunci, nu era o sperietură, așa cum se întîmplă cu cineva luat prin surprindere, ci o spaimă adevărată și mai ales veche. N-a mai apucat să scoată o vorbă, Sofie a prins-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încît sunetul a semănat cu o împușcătură; Sofie s-a întors și a văzut în ochii ei o spaimă despre care nu bănuise nimic pînă atunci, nu era o sperietură, așa cum se întîmplă cu cineva luat prin surprindere, ci o spaimă adevărată și mai ales veche. N-a mai apucat să scoată o vorbă, Sofie a prins-o de mînă pe K.F. și a tras-o către ea, silind-o să alerge. Abia mai tîrziu, după acea primă întîlnire "aranjată" de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii leagă și dezleagă totul pe lume, dincolo de încîntare se afla uimirea, poate chiar teama. Șerban Pangratty era și el pilot, și nu unul oarecare, iar ascultîndu-l se vedea pe obrazul său cum îl cuprindea spaima. De ce se poate teme un om care este obișnuit cu apropierea morții, care are curajul să-și țină viața în degetele sale ca pe un fir tors? "Excelență, îndrăzni să-i șoptească, s-ar putea ca Italianul să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în același timp de o simplitate apropiată zvonurilor, poveștilor care circulă în cele mai diverse medii și care, deși sînt fantasticării, de necrezut, pentru o minte-sănătoasă, pînă la urmă tot reușesc să-ți strecoare în suflet ceva. O fărîmă de spaimă, un grăunte de îndoială, un fir de neîncredere în ceea ce te înconjoară, în ceea ce este lumea ta obișnuită. "Excelență, ceea ce spuneți este într-adevăr îngrijorător, există toate motivele să fiu de acord cu dumneavoastră. De altfel, și gazetele..." "Gazetele, gazetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici o gîndire logică, deci nici propria sa gîndire, nu se poate autoanaliza. Ea este în stare să înțeleagă tot ceea ce se petrece în afara ei, în jur, în preajmă, dar nu și înlăuntrul său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gîndire logică, deci nici propria sa gîndire, nu se poate autoanaliza. Ea este în stare să înțeleagă tot ceea ce se petrece în afara ei, în jur, în preajmă, dar nu și înlăuntrul său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de îngrozitor, de ireparabil. Nu pot să vi-l transmit, nu pot nici măcar să fac să-l imaginați, pentru asta trebuie o oarecare participare, nu-i așa?" Oricît ai' fi dorit să-l facă pe Mihail să consimtă la neliniștea, spaima sa, pe care o trăise cînd Popianu i-a povestit despre noutățile de la Vladia, nu reușea decît să-l irite, tot ocolind subiectul, motivul principal al discuției. Și, dacă ar fi știut, dacă ar fi capabil Mihail să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe amîndoi." Mihai Mihail se uită la el cu un aer profesional. Curiozitate și nimic mai mult. Și ce-ați făcut, excelență?" Șerban Pangratty închise pentru o clipă ochii, avînd în minte imaginea magaziei slab luminate, cu triumvirii țepeni, cu spaima lui Radul Popianu aproape mirosind, acru, el știa ce înseamnă să împuști un om, era poate singurul om care o mai făcuse, era vechi în meserie, probabil că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul acestei suferinți. Porniră spre casă și tot drumul fetița o imploră să-i cumpere și ei o bicicletă. Pentru Sanda Leon această cheltuială era un efort financiar pe care cu greu și-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
blestemă pe Dan pentru nepriceperea de care dădea dovadă. Sesiză, deodată, un chițcăit și abia atunci realiză că, în afară de vrăjitoarea cea rea, mai exista un pericol, mult mai real și mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul i se zburli de spaimă, se ridică într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu venise s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
George vrea să-i vorbească. Indiferent ce-a vrut să-i spună n-a făcut-o niciodată. * * * Vacanța care a urmat după cel de-al doilea prag al vieții ei, examenul de treaptă, a fost cea mai frumoasă dintre toate. Spaima cumplită pe care o încercase în acel moment era, acum, de domeniul trecutului. Își putea aminti, în amorțirea amiezelor, fără să-i mai tresară sufletul, emoțiile, groaza, gândul obsedant că s-ar putea să nu ia examenul. A avut "norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lătrau pe după garduri, fel de fel de ciripeli, ciudate și răgușite, i se lipeau de suflet iar atunci când, răsărită de nu se știe unde, o siluetă imaginară trecu pe lângă ea, inima îi îngheață de groază. Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi de umărul lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când și când, prin gropile de pe uliță, dezechilibrându-se și ciocnindu-se unul de celălalt. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră vocea dogită de băutură. Răpusă de spaimă, Luana nu îndrăzni să se miște. Era încolțită, lipsită de orice speranță. Cu ochii ațintiți în întuneric și zăpăcită de scurgerea minutelor până în stația unde avea să coboare, începu să se roage. Singurul ajutor nu putea veni decât de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]