11,094 matches
-
știți ce s-a întâmplat. Nu mai știu cât timp am stat agățat de Helen Hoover Boyle. După un timp nu a mai fost decât corpul ei. Am stat până nu i-a mai curs sânge. În momentul acela, bucățile sparte din Patrick Boyle, pe care încă le mai ținea în brațe, se topiseră deja cât să-nceapă să sângereze. În momentul acela s-a auzit zgomot de pași la ușa camerei 131. Ușa s-a deschis. Eu stau încă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ca din senin, lîngă el au apărut trei femei în halat alb, gata să-l rețină dacă ar fi încercat vreo mișcare. Ce s-a întîmplat? întreabă o a patra femeie, tînără, în halat alb, venind dinspre ușa magaziei. Am spart două sticle răspunde Mihai simplu, încet, hotărînd că cel mai bine este să iasă din încurcătură fără să se piardă de tot și fără scene penibile. Sticlele astea vă costă o sută patruzeci de lei spune tînăra, transformîndu-și aerul grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trist, auzindu-le cum cad cu zgomot în găleată. Le-aș fi luat acasă, ori... Se zice că poartă noroc. Nu credeți? Dacă ar crede asta toți cumpărătorii, n-ar rămîne o sticlă întreagă. Aveți bani să plătiți? Se pot sparge sticle pe datorie? Fata roșește toată, brusc, gîndindu-se că va trebui să ceară buletinul, ori alt act tînărului din fața sa pînă ce acesta s-ar întoarce cu banii. Se simte meschină înainte de-a fi deschis gura să-i ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd apoi ceasul, să vadă cum își împarte timpul pînă la venirea ei. Undeva înainte, locomotiva fluieră prelung, spărgînd în două un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet buzele, cît să cuprindă între ele filtrul. O să-mi lipsești îi șoptește femeia. Și tu vine răspunsul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să cumpere, împins într-o parte și-n alta de lumea ce se agită, înfrigurată, cu hainele pline de apă de la zăpada topită aici, la căldură. Zgomotul unor sticle cu lapte aduce în mintea lui Mihai amintirea sticlelor de coniac sparte la prînz. Merge la autoservire, ia un coș și începe să se plimbe printre rafturi, atent să nu repete povestea. Cînd își dă seama că-i destul de amețit, ca să mai fie stăpîn pe mișcări, lasă, fără nici o jenă, coșul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în ochii lui Mihai, apoi, după un timp destul de lung, șase-șapte secunde, înfrîntă de privirea calmă a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-a spart un sac... Se retrage doi pași, pînă lîngă o masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot servi? îl întreabă. Cu o cafea bună, fără năut surîde Mihai, arătînd cu privirea spre ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu metode de-acum două sute de ani! Măcar trupul ei să beneficieze de pe urma evoluției gîndirii umane... Am șase mii pe cec. Mîine. Acum e închis. Mulțumesc! O liniște lungă se așterne între ei doi, ca între doi complici. Mă dezguști! sparge brusc tăcerea Muraru. Cum ți-ai putut închipui că aș fi în stare să dau într-o femeie?! Cu forța, tinere, poți supune doar trupul, poți viola dar nu iubi! " Iar numai cu vorba bună ajungi să ți se toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia, mai moale totuși, frîntă de tonul bărbatului din fața sa. Ai să, dacă n-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
este..." Viscolul, înnebunit de-a binelea, scutură cu putere una din ferestre, făcînd să-i sară toate bucățile de hîrtie îndesate de Lazăr cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul ridicat, se repede pînă lîngă geam, se întoarce și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de făcut. Ar trebui să tragem cu ceva zăpada de pe acoperiș spune un călător, dar cum arhitectul doarme, vorbele creează o tăcere grea, spartă într-un tîrziu de sunetul telefonului. Toți întorc capul spre capătul barului, unde șoferul, țipînd în telefon, încearcă să se înțeleagă cu cei de la autogară. Se aude prost, foarte prost spune el după ce închide. Important e că freza vine spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spectacol atît de prost" l-a auzit pe unul din ei șoptindu-i celuilalt. Intră în autoservire cu ochii roată, căutînd-o pe șefă. Cînd ajunge în dreptul raftului cu băuturi, se oprește și privește lung șirul de sticle din care a spart ieri două. Bonjur! aude pe cineva șoptind în spatele lui. Se întoarce: Cristina îl privește cu ochii invadați de lumină și cu zîmbetul fluturîndu-i pe buze. Bonjur! îi răspunde, înclinînd capul într-un gest de salut. Mi-era teamă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e mare înghesuială, căile de acces au fost îngustate de prea multă marfă din același fel. Nu-i cazul să faceți piramide, care să rivalizeze cu a lui Kheops, numai dintr-un sortiment de conserve. Poate aveți fericirea să vă spargă careva vreo sticlă și să văd cine o plătește... Tovarășul cine-i? întreabă Dunăreanu încet, cînd ceilalți s-au depărtat. Vrea o cantitate mai mare de vodcă rusească. Știa că avem serviciul la domiciliu, dar cu vremea asta... Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ceva îi spune că poate găsi în ea o a doua Doamnă Ana; mai tînără cu vreo zece ani, privită de ochii lui peste care au trecut vreo nouă ani. Deci, rupe Maria tăcerea, iar vocea ei albă lovește sec, spărgînd imaginile statuilor în marmoră născute în mintea lui Mihai din rotunjimea genunchiului să intru în subiect; altfel risc să fiu poftită afară fără să-ți spun de ce-am venit. "E clar, îl despică pe Mihai un gînd vrea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta, să-ți ții gura. N-o să afle nici de la mine nimic. Ai înțeles?! Înainte ca Mihai să mai spună ceva, Maria se întoarce și iese, trîntind furioasă ușa în urmă. Înnebunit, vîntul se zbate în fereastră, gata s-o spargă. Unde s-o caut, unde? clatină încet din cap Radu. Spre Iași? Spre Valea Brândușelor? Dacă, vrînd să ajungă mai repede, a luat o mașină de ocazie!? Tu știi cîte mașini întroienite am văzut? Lasă, doctore, nu te mai zbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
multora, e drept... Nu pot să fac asta! clatină din cap cu îndîrjire fata. Vreau totuși să termin facultatea, iubesc medicina! Vreau să-mi fac un rost! De ce să fiu aruncată pe margine, de ce?! Au urmat clipe lungi de tăcere, sparte de cîte o izbucnire a fetei: Trebuie să existe vreo portiță!... Da, există a conchis într-un tîrziu Săteanu. Care? au întrebat într-un glas mama și fiica. Schimbarea numelui prin căsătorie. Căsătorie! a făcut un gest furios cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești, dar nu cu urciorul că ăla se spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reacția aceea cînd am întrebat-o?" Astea sînt datele problemei continuă Doina discuția, aducînd cafelele. Acum, abia acum!, vine esența invitației mele, adică acel aici am vrut să ajung. Nu-i așa grozavă cafeaua, dar... Tu ești singurul care ai spart blindajul familiei noastre și-ai pătruns în interior. Tata te simpatizează, pentru că-i ești consătean și-i amintești de sat; eu îți caut compania, să am cu cine discuta literatură, iar mama te detestă, cred că face un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reduce o căsnicie. "Doamne!, am auzit bine?! se cutremură Mihai. A vorbit fata care mi-a adus ieri flori, sancționîndu-mi comportarea cu citate din Blaga, ori o aud numai pe lucrătoarea din comerț, venită în fugă, să vadă cine a spart sticlele?!" Bine, Cristina, îți urez fericire! spune Mihai simplu, dornic s-o termine înainte de-a începe să-i pară rău pentru telefon. Mulțumesc! vine răspunsul fetei. Și, ca să-ți întorc vorba de aseară, aș vrea să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîtă voi avea, va fi legată de prezența ta. Drept care eu surîde Mihai -, știind asta, îți voi telefona de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu ce ți-am greșit?! se aude strigătul fetei, apoi telefonul se închide. "Și nici măcar n-am întrebat-o dacă ăla e un tip serios ori o duce cu vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintiri și gînduri negre. Vino cu mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-un ovul ce așteaptă să fie spart de cel dintîi și mai viteaz dintre oaspeții invizibili, doriți cu atîta ardoare inconștientă în clipa în care ochii lui Mihai, cu limpezimea lor albastră au pregătit terenul pentru o întrebare pe care niciunl dintre bărbații porniți să-și satisfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din urmă a desenat o rețea de capilare sparte pe fețele lor - fețe dezaprobatoare, adesea rigide ca un pumn încleștat. De multe ori, crezi despre acești oameni că sunt Proprietarii înșiși - au un aer atât de proprietăresc. Într-adevăr, asta și urmăresc: să uiți numele scris pe firmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcea albă, înconjurată de un cearcăn roz. De fiecare dată când le privise, buzele vaginului erau despărțite, ca o analogie a stării lui de spirit. Bull nu-și putea lua gândul de la intrări și căi de acces. Văzând o fereastră spartă în drumul său fără țintă, i se păruse că exact același lucru i se întâmplase și lui. Himenul sticlos îi fusese făcut țăndări de scula zdravănă a lui Alan. Un fel de Kristallnacht pe dos. În spatele Centrului Elvețian, Bull se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rece, de data aceasta în față la King’s Cross Station. Se aplecase pentru a privi prin vitrina de la Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu și precipitat. Era singur pe lume, își dădu el seama. Rupt de ceilalți, incapabil să-și mărturisească adevărata natură. Oh, de ce îi permisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Arhitectura contemporană se referă la cea de după proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949, când putem vorbi despre o nouă perioadă istorică a arhitecturii chineze. Construcții de mare amploare, moderne și planificate au favorizat dezvoltarea domeniului arhitectural. Arhitectura contemporană chineză a spart limitele celei moderne în privința numărului, dimensiunii, tipului, amplasării regionale și nivelului de modernizare, arătând o nouă perspectivă. De asemenea, arhitectura chineză a parcurs mai multe etape, de la reluarea stilului clasic reprezentat de imobilele cu acoperișuri extinse, la crearea stilului socialist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]