35,079 matches
-
Era prea tîrziu și a urmat, imperativ, refugiul de la Iași, Iorga susținînd activ guvernul în efortul lui disperat. Iorga a rostit, atunci, în parlamentul de la Iași, un răsunător discurs, de toată lumea savurat, care a fost un îndemn la acțiune și speranța în izbîndă. E, își amintesc toți cei cari l-au audiat, momentul de vîrf înalt al cuvîntului iorghist în vremuri grele de bejenie disperată. Brătianu chiar, după asta, i-a oferit un loc în guvern, refuzat cu demnitate. Impresionante sînt
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
căpătate. Unii dintre noi au căzut în mîinile securității și au făcut închisoare. Alții au scăpat. Cînd ne-am reîntîlnit, după 13 ani, unul din ei mi-a spus: "mai, ce greșeală să te bagi în asemenea povești fără vreo speranța..." De parca el nu se băgase în aceleași "povești". Ne judeca acțiunile "nesăbuite" prin prisma timpului, ca și cum el n-ar fi participat la ele. - Dar acuma, cum îi găsiți pe români, după această despărțire de mai bine de douăzeci de ani
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
comiții, "board"-uri, secretariate, active în micile provincii sau în marile capitale ale lumii. Știu că așa este, dar nu-mi pot reprimă un anume reflex de împotrivire la ceea ce a devenit o formidabilă rețea internațională. Da, propulsare a veritabilelor speranțe, dar și înfrângeri dureroase, adeseori juste, alteori enigmatice. Multe se petrec la lumină, dar dincolo de scenă deschisă, se agită convingeri, voințe, dorințe sublim motivate dar și interese punctual determinate. Cât de mulți instrumentiști, cântăreți, pedagogi, autori, critici se vor supără
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
fiecărei noi ediții a Bienalei... în România spiritele se încing, artiștii și criticii se înfierbînta și ei, iar Ministerul Culturii și Uniunea Artiștilor Plastici se mobilizează în consecință. Dacă pînă acum artiștii importanți puteau visa la Veneția cu o oarecare speranța, criticii aveau doar posibilitatea maximala de a vedea totul, într-un tîrziu, în cîte un catalog și privilegiul așteptării unei alte ediții. Neexistînd în România, după cum, de altfel, nu există nici astăzi, instituția curatoriatului și, implicit, o diversitate a proiectelor
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
1930 încoace, care a compromis, pînă la sfîrșitul lui 1937, accederea la guvernare a P.N.T. De dragul intransigentei morale, într-adevăr memorabilă, merita, oare, compromisă orice guvernare national-tărănistă? În sfîrșit, la același capitol Iuliu Maniu trebuie reamintita lipsa de temei a speranțelor președintelui P.N.T. că anglo-americanii vor ajuta România, cînd era evident că emisarii opoziției antonesciene (Știrbei, Cretzianu, Gafencu) erau constant trimiși să ia legătura cu sovieticii, cărora, de fapt, țara noastră, ca și celelalte din estul Europei, fusese cedata. ("Aici era
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
acești substituți ai secretarului cu propaganda pripășiți pe la canalele TV. Partea cu adevărat tragică e, însă, alta. Cum gestionarii ideilor pro-europene s-au dovedit a fi niște farsori, populația dezorientată a reînceput să-și îndrepte privirile, tot mai plină de speranță, spre vechile și noile producte ceaușeștiene. Explicația e simplă: bâlbâielilor, ezitărilor, minciunilor puerile deversate cotidian de guvernanți, vechii trepăduși ai lui Pingelică le opun un discurs bombastic, spumos și deloc rău articulat. Ce să aleagă semi-analfabetul din Potârlagele, când oferta
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
a formulei: "nu știu, nu știu nimic..." Henri Cartier-Bresson rămăsese fidel principiului conform căruia trebuie "să uiți de tine, pentru a fi prezent" într-o realitate asupra căreia nu încetează să mediteze și să intervină cu gândul și cuvântul în speranța optimizării ei și a condiției umane. Domnule Bresson, credeți că fotografia, de care vă ocupați de aproape șapte decenii și datorită căreia ați devenit ilustru în întreaga lume, are ceva comun cu muzica? Vă întreb fiindcă, înaintea înregistrării dialogului nostru
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
devin atât de complicate... Totodată, când citesc un poem, când scriu, când ascult muzică sunt emoționat. Îmi amintesc că, prin 1934, eram la New York și locuiam în Haarlem. Mergeam la Operă și aveam prieteni muzicieni de jazz... Întotdeauna există o speranță, o ieșire. De aceea trebuie să gândești numai la lucruri pozitive. Dvs. ce credeți? Cred la fel ca dvs. Există multe puncte comune între România și noi... Da, e mediul latin care ne unește... ...mediul latin, invadat acum de cel
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
manivelă" începe să intre, încet și sigur, "în mînă"! Sau, cu alte cuvinte, la an nou, obiceiuri vechi și păguboase" - EZ 1403, 1997, 8; "Suntem neamu' lu' manivelă. Ori rămîn ei, ori rămînem noi." - RL 2072, 1997, 9; "a fost speranța nepoților lui Manivelă" - AC 27, 1999, 4) - iar lui Pește constituie un determinant depreciativ, minimalizator: - "N-am avut loc de senatorii lui pește" (EZ 1549, 1997, 11); " Adevăr a strigat, cine a strigat: "Asta-i Parlamentu' lu Pește!"" (RL 1181
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
o altă voce interioară, anonimă și familiară, o voce de fapt mută, pentru că n-are cuvinte. Ea induce un sentiment puternic de prezență, de apartenență la ceva care poate fi "lumea", dar nu se legitimează și nu se explică. Mecanismul speranței, prin excelență nerațional, funcționează prin impulsul cel mai firesc al lumii, acela de a-și afirma și dovedi mereu consistența. Libertatea de a nu cunoaște Ziua începe și se termină în pragul somnului. Prezența lui este percepută ca o întrerupere
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
am văzut, în '86, la festivalul de la Londra, My Life as a Dog, despre agonia și sfîrșitul unei mame, așa cum le percepe un puști, cu un ton de dulce amărăciune și de nostalgie sfîșietoare, dar mereu cu un clinchet de speranță și de prospețime în fața miracolului vieții ). Aceeași linie melodică am regăsit-o în ...Casa cidrului, care a avut premiera europeană toamna trecută, la Veneția. Un film clasic, de esență pencilensiană, povestea unui băiat crescut la orfelinat (de un doctor inimos
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
putea un Oscar onorific mai potrivit decît cel acordat lui Andrzej Wajda (prin intermediul lui Jane Fonda). După ce a evocat cinematografia poloneză și preocupările ei fundamentale (viețile distruse de nazism și de comunism), Wajda a încheiat, frumos și utopic: "Marea mea speranță e că singurele flăcări pe care le vom mai vedea vor fi cele ale iubirii, recunoștinței și solidarității..." Ediția 2000 va intra în istorie ca ediția American Beauty. Cu excepția premiului pentru cea mai bună actriță (ratat de Annette Bening în favoarea
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
mitic, în romanul Blocada? P.Ch.: Scriind Blocada am avut intenția să propun o metaforă pentru deșertăciunea iluziilor omenești, despre înfrîngerea unor idealuri. Și pentru aceasta, am avut drept spațiu de desfășurare cel în care mă aflam, portul Constanța, care adăpostea speranțele, ale personajelor Hemcea, Șandru etc., apoi stepa nesfîrșită, ilustrînd, de asemenea, nețărmurirea în care se desfășoară existențele noastre. Am încercat să evoc în Hwaja-al-Wasiti iluzia înțelepciunii orientale, în Hemcea iluzia idealistului, în Șandru iluzia aventurierului brutal, în Cristina, iluzia dragostei
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
o reconciliere filozofică a relativiștilor cu adepții unui fizicism intransigent pune într-o lumină foarte nefavorabilă superficialitatea remarcilor lui Sokal și Bricmont. Senin declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor doi mai sus pomeniți, în nădejdea că voi jubila văzîndu-mi propriile nemulțumiri validate de doi oameni de știință, că voi rîde, cum ar veni, pe socoteala unor giganți de mucava din alaiul uneori atît de deplorabil al postmodernismului
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
dată, ar fi acceptat un asemenea act... Vreau să spun: nu întîmplător destinul a vrut ca Zeița de nouăzeci de tone, cu lanțurile sfărîmate ale tiraniei zăcîndu-i la picioare, sub tivul clasic al tunicii, să lumineze cu facla ei drumul speranței și al tuturor năpăstuiților de pe tot pămîntul, să fie așezată la intrarea în portul cel mai mare al statului tînăr din lumea cea nouă... Rușii, la 1917, de pe treapta feudală a țarismului înapoiat, aruncaseră retoric, doar, lozinca Proletari din toate
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
Turnul de fier vestit, mîndria Parisului, simbolul lui, grămada monumentală de fiare, o înjghebare de oțel numai fără vreun chip în care spiritul uman să se regăsească, astfel cum toți nefericiții, debarcînd în lumea cea nouă, aveau să înfrunte înfiorați Speranța, torța cu flacăra ei veșnică... Jos ideologiile, de orice fel! - poți striga de aici înainte, liniștit, pășind pe coasta străjuită de brațul ferm al Zeiței. Trăiască viața! Doar viața, păzită de orice fel de minciuni sau fantasme! Am avut emoția
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
faimosul C.P.U.N. -, știam că undeva în penumbră există și Gabriel Andreescu și speram că, deși acoperită de gâlgâiturile respingătoare ale farsorilor propulsați în viața politică de crimele iliesciene, poziția reprezentată de Gabriel Andreescu va triumfa. Am nutrit această speranță - prostească, recunosc! - până în ultima zi de existență a C.P.U.N. închiderea festivă a activității mini-parlamentului a coincis cu cea mai deșănțată dezlănțuire de primitivism, resentiment atroce la care asistasem în lunile de după căderea lui Ceaușescu. Exasperat de neseriozitatea, nesimțirea
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul meu amorul trăi necunoscut/ Și jalnic ca o floare născută p-un mormînt.// O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
și respirația în marile intersecții băsești, negăsindu-se minte și voință să le pună la pămînt. În ce mă privește, mi-am confecționat, în ultimii zece ani, un dezabuzat hobby mediatic din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și fără speranță, la dinozaurii cu picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
a d-nei Monica Lovinescu la "Europa Liberă" rămîne, pentru mine, (dar numai pentru mine?) o amintire răscolitoare. În vremea aprigă, noptatecă a regimului Ceaușescu emisiunile d-sale (împreună cu cele ale soțului ei, dl. Virgil Ierunca) mi-au înseninat viața, întreținîndu-mi speranța. Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns pentru tot ceea ce a reprezentat și a înfăptuit. Se remarcase, în cronicile ei, (pe lîngă vestita emisiune "Teze și antiteze la Paris"), drept un redutabil critic literar, ceea ce s-a verificat cînd le-
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
agenție literară de tip anglo-saxon. A eșuat după puțină vreme. S-a îndeletnicit și ca referent pentru literatura română la două-trei edituri pariziene de notorietate. Literatura română n-avea căutare, fiind, nici atunci, vorba autoarei, neexportabilă. Eliade și-a investit speranțe în agenția literară a autoarei cărții pe care o comentez, sperînd să fie consemnat, prin înfăptuire, un "moment românesc unic". N-a fost, deși, atunci, se pregăteau, pentru marele lor triumf, Cioran, Ionescu și Eliade. A venit, apoi, momentul împrietenirii
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
N-am făcut decât să recapitulez o măruntă parte din nemulțumirile față de prestația sa. Nu-mi place la acest politician strecurat pe scena politică pe ușa din dos absolut nimic. Am scris de mai multe ori că el a distrus speranța românilor, că ne-a plasat într-un unghi mort din care s-ar putea să nu mai ieșim niciodată. Oricum, nu generația noastră. Cu toate acestea, campania pornită împotriva d-lui Constantinescu de către P.D.S.R., Ion Iliescu și aliații lor mi
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
dar tocmai idioți nu sunt. începerea procesului de aderare la Uniunea Europeană (un eveniment de proporții istorice, al cărui capital a fost exploatat cu o anemie inexplicabilă, guvernanții lăsând conflictele jenante între diverși lideri de mucava să acopere succesul incontestabil!), ivirea speranței că vom fi, în fine, acceptați între națiunile civilizate i-au scos din minți pe dușmanii naturali ai democrației. într-o lume normală, condusă după legi limpezi, scamatoriile iliesciene vor fi privite, în cel mai bun caz, cu un zâmbet
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
Band Radio" condus de Ionel Tudor. Muzică de caffé-concert cu specific de local, ar gândi, zâmbind, unii dintre noi. În fond o muzică de un pitoresc evocator al perioadelor interbelice, a deceniilor de mijloc ale secolului, cu entuziasme, visuri și speranțe "à l'americaine". Entuziasmele i-au animat, în mod cât se poate de sincer, și pe membrii formației; am remarcat strădanii de omogenizare timbrală a pachetelor de suflători de alamă, am audiat solouri abil întreținute de saxofonistul Alin Constanțiu, de
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
țara, dl. Ciocârlie îi îndeamnă pe cei care, după victoria C.D.R., au pus condeiul în cui să-și facă din nou auzită vocea. Evident, în sprijinul ideilor democratice care au continuat să rămână, chiar după 1996, o pură și utopică speranță. Nu am nici cea mai mică obiecție la apelul iubitului meu profesor. Îi înțeleg pe de-a-ntregul rațiunea. într-un moment groaznic pentru țară, e normal ca oamenii lucizi, raționali și patrioți să pună umărul la împiedicarea alunecării României în
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]