11,560 matches
-
Îngri jorezi. Johan, uită-te la mine! I-a atins blând fața. Uită-te la mine! Ploaia de pudră albă se terminase. Lumina Împuținată dansa pe chipul fetei, peste nasul ei micuț și În ochii ei larg deschiși. Nu te speria, Farah! Acum sunt fericit! Nu, nu ești! Ea l-a strâns mai tare de braț. Ba sunt! Nu-mi mai aduc aminte de nimic. Respiră adânc, fără să te grăbești! Aș vrea să fie așa Întotdeauna. Aș vrea să uit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Întors din nou capul spre Farah. Aerul pătrundea violent prin ferestrele deschise și Îi făcea părul să-i fluture. Ce fel de vise ai tu? a Întrebat-o. știu și eu... Cel mai adesea unele frumoase. Alteori mă cam sperie. Cred că sunt niște vise normale. Dar tu? Nu pot să dorm toată noaptea. știu. Aud cum te răsucești și cum tușești. Uneori oftezi și țipi. Ai vise chiar atât de urâte? Dacă ațipesc, totul revine și iar mă trezesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe masă un pachet Înfășurat În hârtie de ziar și strâns cu un elastic. — Am adus ceva, era pentru Margaret, dar s-ar zice că nu-i acasă. Adam s-a ridicat și s-a dat ușor Înapoi. — Nu te speria! Mă cheamă Din, a zis bărbatul și s-a apucat să desfacă pachetul În care era un ciorchine de banane coapte. Sunt coleg cu Margaret, În sfârșit, de fapt Îi sunt student, dar nu sunt controlat de ea. A rupt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Își urmau cursul lor firesc, orele se scurgeau fără să aibă destulă vreme să facă tot ce dorea. Acum timp era berechet, iar timpul dă naștere spațiului și nu găsea nimic să umple spațiul acela gol. — Tu te trezești vreodată speriat de ce te-ar putea aștepta În cursul zilei? l-a Întrebat pe Mick. — De obicei sunt foarte mahmur și singurul lucru pe care am chef să-l fac e să găsesc o aspirină. Sau ceva de băut. Așa că nu, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de clipa când băgase capul sub apă și descoperise o Întreagă lume ale cărei vaste Întinderi nu le bănuise de pe țărm niciodată, un loc unde se simțea mic și neputincios. Când revenise la suprafață, trăsese aerul În piept cu lăcomie, speriat că ar putea fi dus de ape, dar În fundul sufletului Își dorise să fie luat de mare. — ...stimați concetățeni și revoluționari, secolul al douăzecilea ne-a umplut de un dinamism fantastic, dar și de mari temeri. Da, trăim Într-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un fel de oftat ciudat, apoi a căzut pe podea de parcă nu-l mai țineau picioarele, iar eu am Încercat să-l ridic, Însă lui i se goliseră ochii de orice expresie, erau pustii, negri și pustii, și m-am speriat. L-am strigat pe nume de mai multe ori, dar nu se potolea și, cu cât puneau mâna pe el, cu atât Îi era mai rău. M-am repezit să-l iau În brațe și a Început să se liniștească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tine! — Nu pricepi nimic. N-au să-i facă nici un rău unei femei singure și fără armă. De cum apare un macho alb, raportul de forțe se schimbă cu totul. Eu Îi irit, ceea e chiar scopul exercițiului, dar nu-i sperii. Toată chestia depinde de felul În care un asiatic vede o europeancă și de felul În care bărbații comunică cu alți bărbați. Nu fiți așa de sceptici! Aveți Încredere! Eu sunt sigură. Prima oară când ajunsese la Palat, Margaret fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici de unde vii și nici unde te duci. Întocmai așa fusese pe feribotul cu care venise În țara asta, spre noul lui cămin. Ambarcațiunea lor se legăna pe valuri și nu Înainta, iar noua lui mamă zicea Întruna: Nu te speria, nu mai e mult, nu mai suntem departe. Dar când privea dincolo de bord, nu zărea nici pământul părăsit, nici țărmul unde voiau să ajungă, iar În afară de abureala neguroasă a ploii nu mai erau decât marea, cerul și un vas care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mie de kilometri de-a lungul Întregii coaste a Insulei Java, din vest, de la Anyer, până În est, la Panarukan. E surprinzător de plat, mai cu seamă În raport cu terenul străbătut. Taie mlaștinile pline de țânțari de pe coasta Javei și nu se sperie când Începe urcușul peste dealurile care Înconjoară Sumedangul. E cu atât mai remarcabil dacă se ține seamă de faptul că a fost construit În mai puțin de un an, În 1808. Mai puțin surprinzător e numărul considerabil al celor care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
omul respiră mai greoi de aceea sufla des și șuiera pe nări. Părea foarte expertă. N-au așteptat mult. Bâjbâind, tatăl deschise ușa cu infinite precauții. Zăbovi mult până se strecură dincolo de prag. Fetelor le băteau inimile, erau curioase și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o reverberație aparte. Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan una dintre melodiile lui insipide, strada de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare, și-au zâmbit, dar pe urmă s-a retras fiecare în camera lui, parcă speriați de lipsa de sentimente. Mult timp după aceea, tatăl lui Ovidiu, a abordat față de ei un zâmbet de zile mari, alcătuit cu greu dar menținut acolo cu un minim efort de voință. Oricum, grija lui de a participa la sărbătorirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se sperie singură de vaierul inelelor pe vergeaua metalică. La ora aceea, Dimitrie era de multă vreme pe câmp, ea rămânea acasă cu temerile ei, îi era frică se singurătate, de ziua de 13, de moarte, de vânt, de ploaia puternică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Până la urmă am cedat pitorescului, m-am cocoțat pe masa de piatră și am început să mănânc. Cred că nici un pepene n-a fost așa de bun ca acela din piață. În jur era o viermuială de oameni ceva de speriat, zi de târg. Colegul mi-a ars o palmă peste picior. Bun, ai? Bun. Am auzit că ai ajuns mare, ai pornit de la munca de jos, ai dosar solid, bravos, măi. Se ștergea gospodărește cu dosul palmei la gură.. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
risipească de parcă nici n-ar fi fost... Faceți cunoștință. Ovidiu întinse foarte corect mâna, avea un zâmbet în colțul gurii, de presupus că era ironic, își aplecă și fruntea, puțin, milimetric. Avea o eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secunde înainte intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din cameră se desprinde din propria-i ființă, celulele sale, hormonii săi dezechilibrați, produceau arderi, se sperie cumplit, murmură: Doamne, eu fără dragoste mă usuc ca un vrej de fasole, o să vină Ovidiu, o să-i zic asta am nevoie de el, trebuie să o știe, ce păcat că n-am putut să i-o spun niciodată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau CUM, o imagine de înger așa cum este seducător de o frumusețe care te îneacă, te învârte te face să te pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de înger așa cum este seducător de o frumusețe care te îneacă, te învârte te face să te pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi în urmă pierdută între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
facem curat, o să-i luăm o nimfă de ziua lui, eu țineam poza lui pe masă, măi drăgălașule măi, măi mititelule măi, și era cumva mângâierea de care m-a îmbolnăvit tatăl meu. Noi comunicăm foarte bine și asta mă sperie foarte mult, de ce? De fapt știi tot timpul ce gândesc și tu la fel, e ca și cum te cunosc de mult și te am aici în suflet, și când ne vom întoarce de la mare amândoi eu voi ști că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
uităm unul la altul? terminați! îi sar în cârcă de la ușă, ne futem de toți pereții când sună nevasta... da, puiule, vin acum... de față cu mine... ieșim pe stradă, ne luăm la revedere, pa, zic, te sun... și privește speriat... vreau să-l pup, dar nu pe gură, pe obraz... m-a împins! știi cum s-a ferit?!? Bianca face ochii mari din centru... știi cum s-a ferit? sună tu, pula! că eu nu te sun să te deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mă izolez într-o sferă, beam și atunci cafea pe peron de la tonomat și mestecam gumă și el dădea bipuri ca să se asigure că sunt în gară, dar eu nu-i mai puteam răspunde pentru că nu mai aveam cartelă, se sperie, zic, se sperie că nu sunt aici, așa cum se va speria și Pinochio când ne-am dus noi să luăm cafea în gară și el nu ne-a mai văzut o clipă. Ne-am decis să plecăm toți la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o sferă, beam și atunci cafea pe peron de la tonomat și mestecam gumă și el dădea bipuri ca să se asigure că sunt în gară, dar eu nu-i mai puteam răspunde pentru că nu mai aveam cartelă, se sperie, zic, se sperie că nu sunt aici, așa cum se va speria și Pinochio când ne-am dus noi să luăm cafea în gară și el nu ne-a mai văzut o clipă. Ne-am decis să plecăm toți la mare, când? acum! acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de la tonomat și mestecam gumă și el dădea bipuri ca să se asigure că sunt în gară, dar eu nu-i mai puteam răspunde pentru că nu mai aveam cartelă, se sperie, zic, se sperie că nu sunt aici, așa cum se va speria și Pinochio când ne-am dus noi să luăm cafea în gară și el nu ne-a mai văzut o clipă. Ne-am decis să plecăm toți la mare, când? acum! acum?! Acum, la 5, du-te, Miau, și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bătrân și umbros. Apoi, numai ce-l văd că se urcă în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]