3,217 matches
-
responsabili de interacțiunea nucleară slabă, numită și interacțiunea slabă, care la rândul ei este responsabilă pentru radioactivitate și care acționează asupra tuturor particulelor de materie cu spin 1/2 (de exemplu: protonii sau neutronii), dar nu acționează asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2 (cum sunt fotonii sau gravitonii ). Interacțiunea slabă nu a fost înțeleasă bine până în 1967, când Abdus Salam de la Imperial College, Londra, și Steven Weinberg de la Harvard au propus teorii care unificau această interacțiune cu forța electromagnetică
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
Steven Weinberg de la Harvard au propus teorii care unificau această interacțiune cu forța electromagnetică, la fel cum Maxwell a unificat electricitatea cu magnetismul, cu 100 de ani înaintea lor. Ei sugerau că în afară de foton mai există alte trei particule cu spin 1, numite colectiv bosoni, vectori masivi care purtau interacțiunea nucleară slabă. Aceștia au fost numiți W (pronunțat W plus), W (pronunțat W minus) și Z (pronunțat Z zero), iar fiecare are o masă de cca. 100 GeV (GeV înseamnă Gigaelectron-Volt
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
care condițiile rămân favorabile, populațiile cresc foarte repede și pot atinge până la câteva sute de indivizi la un litru de apă. La cladocere, ca și la rotifere, există fenomenul de ciclomorfoză: în legătură cu variația temperaturi, diferite generații se deosebesc prin dimensiunile spinului carapacei sau a excrescenței cefalice. Cladocerele trăiesc în apele dulci stătătoare, mai rar în apele marine sau salmastre și preferă apele reci și oxigenate. Ele efectuează ample migrații pe verticală, noaptea ieșind la suprafață, iar ziua coboară în păturile profunde
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
perechi suplimentare de mustăți ventrale. În jurul gurii au totdeauna 3 perechi de mustăți: una la vârful botului, a doua pe falca superioară, a treia la colțurile gurii (aceasta este cea mai lungă). Extremitatea posterioară a etmoidului e transformată într-un spin suborbitar, situat sub ochi, care este ascuțit, mobil, bifid (rar simplu). Porțiunea anterioară a capului mobilă față de restul capului. Dorsala scurtă, situată la mijlocul corpului deasupra sau puțin înaintea ventralelor. Anala scurtă. Caudala trunchiată, ușor emarginată sau ușor scobită, cu 14
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
El îl include în grupul unor filme istorice de referință cum ar fi "Nașterea unei națiuni" (1915) al lui D.W. Griffith, prin amploarea dimensiunii sale istorice și narative. Lazăr subliniază singurătatea simbolică a personajului "„în propria-i cunună de spini”", precum și acceptarea inevitabilului, "„o parafrază a condiției de a fi român”". Acest film a fost distins în anul 1971 cu opt premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN). Filmul "Mihai Viteazul" a obținut "Marele Premiu". Alte premii au fost obținute
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Iisus Hristos la Pilat din Pont; 8. Iisus în închisoare. Alte patru scene din ciclul patimilor, zugravul Nicolae le-a pictat pe peretele de vest al naosului, deasupra cărora a prezentat Judecata de apoi. În stânga, jos: 1. Punerea coroanei de spini pe capul lui Iisus; 2. Biciuirea. În dreapta, jos: 3. Când l-au luat pre Hristos să-l răstignească; 4. indescifrabil. Narațiunea se încheie în registrul II (de sus) al bolții, la nord, într-o înșiruire de la vest, la est: 1
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
În Dumnezeu e scutul meu. În Cel Ce mântuiește inima curată. 11. El face Înțeleaptă judecată, Severă judecată. Fiindcă El 12.Pe cel viclean și crud, de nu se-ntoarce, Cu lungi săgeți Îl ceartă, si cu arce, 13.Cu spini de foc și moarte, fel de fel. 14. Iată, cel rău se zbate să conceapă Păienjeniș de intrigi și minciuni. 15. Deschide gropi, Închipuie genuni Și-apoi se prăbușește el În groapă. 16.Asupra lui Întreaga-i răutate Și violență
Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
flori mici, galbene, dispuse în raceme sau fascicule de cime. Floarea este bisexuată, actinomorfă, pe tipui 3 sau 4, cu 6 stamine și cu gineceu monocarpelar, cu toate elementele florale dispuse ciclic. Berberis vulgaris L. (dracilă), este un arbust spinos (spinii sunt frunze metamorfozate). Fructul este o bacă roșie, ovoidă, lungă de 1 cm și lata de 6 mm. În scoartă conține alcaloizi (heleborina), cu acțiune în bolile hepato-biliare, fiind vasodilatatori și bronhoconstrictori. Extractele din această plantă au proprietăți antibiotice asupra
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
carpelele sunt în număr nedefinit, adesea fiind incluse în hipantiu. Fructul este multiplu, poliachenă sau polidrupă, la formarea lor participând adeseori și receptacolul. Genul Rosa este reprezentat de numeroase specii de arbuști spontani sau cultivați, cu frunze imparipenat-compuse și cu spini pe tulpină. Hipantiul la maturitate se îngroașă, devenind roșu și cărnos (conține vitamina C, acizi organici, pectine, antociani, caroten etc.) și include mai multe achene. R. canina L. (măceșul) este un arbust pînă la 3 m, cu flori roze și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
subtropicale sau tropicale, atât în stare spontană, cat și cultivate. Rădăcinile prezintă nodozități cu bacterii simbionte, fixatoare de azot (din genul Rhizobium). Frunzele sunt de obicei penat sau palmat-compuse (rar simple), prevăzute cu stipele persistente, care uneori se transformă în spini (Robinia). Florile sunt bisexuate și de regulă sunt grupate în inflorescențe racemoase. Floarea are simetrie zigomorfă și prezintă o conformație specială: caliciul din 5 sepale unite (rar libere); corola din 5 petale inegale (una superioară, mare- vexil sau stindard; 2
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
subfamilii: - Subfamilia Sophoroideae, cu androceu dialistemon (cele 10 stamine sunt libere). Genul Sophora cuprinde numeroase specii lemnoase sau erbacee, cultivate pentru valoarea lor ornamentală sau meliferă. Au frunze imparipenat-compuse, florile sunt alb-gălbui, iar pe tulpini și pe ramuri nu au spini. S. japonica L. (salcâm japonez) este un arbore înalt pînă la 25 m. Această specie conține în florile sale rutină, care are proprietatea de a mări rezistența vaselor capilare și intervine în procesele "redox" din organism. Se recomandă în edeme
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
alcaloizi toxici. Partea subterană are proprietăți diuretice și vermifuge, iar scoarța conține ulei volatil, fiind tonică și stimulentă. Crește în locuri însorite și în pădurile de cer și gîrniță. Citrus cuprinde 12 specii lemnoase cu frunze persistente (uneori cu un spin la bază). Florile sunt albe, cu androceu poliadelf. Fructul este o bacă mare, numită hesperidă (partea comestibilă provine din peretele intern al carpelei, care se transformă în endocarp). C. sinensis L. (portocalul), C. reticulata Blanco (mandarinul), C. paradisi (L.) L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Montreal. Profesorul , prin cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe polinucleare, cu realizări în următoarele direcții: arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativa și inginerie cristalina; magnetism molecular; combinații complexe heteropolinucleare 3d-4f; sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
o capitală. Sulițele lor ascuțite și lungi sunt folosite că linia principala de apărare în orice bătălie. Sulițașii natari sunt războinici îndrăzneți și curajoși care își folosesc dexteritatea pentru a dobori și omorî rapid cavaleria inamica. Extensiile în formă de spin de pe coifuri, manșete și umeri le-au dat acestora numele lor. Acești războinici care luptă pentru natari sunt persistenți și bine antrenați, oferind o bătălie oricui este destul de necugetat să îi atace. Adorați de propriul popor și temuți de către toți
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
definirea unei stări statistice. Energia latentă este partea de energie internă datorită topirii, vaporizării sau sublimării substanțelor. Energia termică este partea de energie internă datorită energiei cinetice de translație, rotație și vibrație a moleculelor, de translație a electronilor și de spin a electronilor și a nucleelor. Energia termică include energia latentă. Energie chimică este partea de energie internă datorită forțelor intramoleculare. Energia nucleară este partea de energie internă datorită forțelor intraatomice. Energia internă este importantă în termodinamica tehnică și în termodinamica
Energie internă () [Corola-website/Science/309049_a_310378]
-
mai mare decât a doua, situate parțial sau total deasupra bazei înotătoarelor pelviene. Pe laturile cozii câte o expansiune tegumentară lată. Înotătoarea caudală mare, aproape triunghiulară. Înotătoarea anală lipsește. Pielea foarte moale, netedă, complet golașă, lipsită de solzi și de spini. Pe spate se află două organe electrice reniforme, bine dezvoltate și puternice, care mărginesc capul pe toată lungimea sa și proeminează la suprafața corpului, fiind vizibile la exterior. Organele electrice pot să producă descărcări electrice puternice, care doboară animale mai
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
prins rădăcini adânci în literatura apicola și nu există intenții de schimbare a acestuia. Braula este o muscă roș-maronie, fără aripi, de aproximativ 1,5 mm. Masculii sunt mai mici decât femelele. Corpul este acoperit cu niste perișori ca niște spini. Aparține familiei Braulidae din ordinul Diptera care include două genuri Braula și Megabraula, și opt specii (vezi Papp 1984, Huttinger 1980, Grimaldi și Underwood 1986). În literatura europeană a fost menționată de Réaumur care a studiat în 1740, relația acesteia
Braula coeca () [Corola-website/Science/307948_a_309277]
-
incomplet substanțele organice proprii rezultând alte substanțe organice (cu moleculă mai mică) + energie. De aceea energia produsă este foarte mică. Ca urmare a acțiunii factorilor de mediu apar frunzele metamorfozate, cu roluri fiziologice diferite. -întreaga frunză se transformă într-un spin simplu sau ramificat ( la Berberis vulgaris, Opunția sp.,); -partea terminală a lobilor foliari se transformă în spini (la Carduus acanthoides, Xantium spinosum); -limbul cade și pețiolul rămas se transformă în spin (la Pelargonium spinosum); -foliolele se desprind și rahisul se
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
este foarte mică. Ca urmare a acțiunii factorilor de mediu apar frunzele metamorfozate, cu roluri fiziologice diferite. -întreaga frunză se transformă într-un spin simplu sau ramificat ( la Berberis vulgaris, Opunția sp.,); -partea terminală a lobilor foliari se transformă în spini (la Carduus acanthoides, Xantium spinosum); -limbul cade și pețiolul rămas se transformă în spin (la Pelargonium spinosum); -foliolele se desprind și rahisul se transformă în spin (la Astragalus gummifer); -stipelele se transformă în spini (la Robinia pseudacacia). -frunze întregi transformate
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
roluri fiziologice diferite. -întreaga frunză se transformă într-un spin simplu sau ramificat ( la Berberis vulgaris, Opunția sp.,); -partea terminală a lobilor foliari se transformă în spini (la Carduus acanthoides, Xantium spinosum); -limbul cade și pețiolul rămas se transformă în spin (la Pelargonium spinosum); -foliolele se desprind și rahisul se transformă în spin (la Astragalus gummifer); -stipelele se transformă în spini (la Robinia pseudacacia). -frunze întregi transformate în cârcei, fotosinteză fiind îndeplinită de stipelele dezvoltate (la Lathyrus sp.); -vârful frunzei transformat
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
ramificat ( la Berberis vulgaris, Opunția sp.,); -partea terminală a lobilor foliari se transformă în spini (la Carduus acanthoides, Xantium spinosum); -limbul cade și pețiolul rămas se transformă în spin (la Pelargonium spinosum); -foliolele se desprind și rahisul se transformă în spin (la Astragalus gummifer); -stipelele se transformă în spini (la Robinia pseudacacia). -frunze întregi transformate în cârcei, fotosinteză fiind îndeplinită de stipelele dezvoltate (la Lathyrus sp.); -vârful frunzei transformat în cârcel (la Pisum sativum, Vicia sativa); -pețiolurile transformate în cârcei (la
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
a lobilor foliari se transformă în spini (la Carduus acanthoides, Xantium spinosum); -limbul cade și pețiolul rămas se transformă în spin (la Pelargonium spinosum); -foliolele se desprind și rahisul se transformă în spin (la Astragalus gummifer); -stipelele se transformă în spini (la Robinia pseudacacia). -frunze întregi transformate în cârcei, fotosinteză fiind îndeplinită de stipelele dezvoltate (la Lathyrus sp.); -vârful frunzei transformat în cârcel (la Pisum sativum, Vicia sativa); -pețiolurile transformate în cârcei (la Clematis vitalba); -stipelele metamorfozate în cârcei (la Smilax
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
și râurile din câmpii. În Euroasia sunt răspândiți în regiunile arctice și temperate din emisfera nordică, de la Insulele Britanice și Franța până în bazinul râului Amur. Se reproduc primăvara. Speciile diferă prin proporțiile corpului, dispoziția oaselor gurii, numărul de radii, solzi, spini branhiali, radii branhiostegale etc. Sunt descrise 13 specii. În România și Republica Moldova trăiește o singură specie - lipanul ( thymallus)
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
subțire, aproape transparentă. Pe spate și laterale este colorată în tonuri de la maro până la galben cu pete brun închise iar pe partea abdominală este alb-gălbui cu reflexii argintii. Capul este ascuțit, cu gura mică și șase mustăți lungi. Prezintă un spin frontal lung și subțire cu două vârfuri apropiate. Nisiparița se hrănește cu insecte, crustacei mici, larve, moluște și viermi. Nu are importanță industrială, din punct de vedere alimentar. Unii pescari folosesc exemplarele speciei respective drept momeală de pescuit pentru capturarea
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu un lob foarte mic pe marginea sa posterioară. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi în formă de evantai
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]